Martorul-cheie

Cred că aveam vreo şapte ani când, coborând dealul la Gorjan (după Stroieşti), în căruţă fiind, tata mi-a zis că va trebui să merg „la tribunal” ca martor într-un proces. „Să nu-ţi fie frică! Nu-ţi face nimeni nimic! Trebuie să spui ce-ai văzut când Aglaia lui Niculai stătea de vorbă cu Mihai al Aurelţei.”

Ce se întâmplase?! Exact lângă terenul casei noastre erau două ogoare libere. Cred că era duminică şi stăteam cu Mihai (mai mare ca mine cu vreo zece ani) pe şanţul ogorului chiar vecin casei noastre. Mihai mai desena câteodată şi cred că de aceea eu eram cu el atunci. Aglaia lui Niculai a apărut nu ştiu de unde şi s-a oprit să discute nu ştiu ce cu Mihai.

Aglaia era o femeie de înălţime medie spre mică şi, cum stătea ea în faţa noastră, cu mâinile încrucişate pe sub sânii ei mari, de la deal (dinspre târg), pe cărăruşa din marginea drumului, de lângă şanţ, cu picioarele uşor împleticite cobora Ilie al lui Sandu. Părea complet absent la tot ce se întâmpla în jur. Din când în când se oprea să se dumirească pe unde a ajuns şi iar îşi făcea vânt mai departe… Când a dat cu ochii de noi s-a oprit, a dat capul pe spate, să ne vadă mai bine, şi, după câteva clătinări înainte şi înapoi, a ajuns cu mâna dreaptă în zona intimă a Aglaiei. „Ce faci tu Aglaie, tu?!”

Atâta a fost, dar Aglaia l-a dat în judecată şi martori am fost eu şi Mihai. La audierea martorilor eu am fost strigat primul. Judecător era o femeie. M-a luat uşurel, să nu mă sperie, şi m-a întrebat ce am văzut. Eu am povestit şi am arătat exact ce s-a întâmplat când Ilie al lui Sandu a venit prin spate şi i-a pus mâna Aglaiei lui Niculai în faţă, cam între picioare. Sala a izbucnit în râs, căci eu am povestit fără nicio jenă.

Când l-a ascultat pe Mihai, acesta s-a tot ruşinat şi a trebuit ca judecătoarea să-l întrebe de mai multe ori până ce acesta şi-a dat drumul şi a pus punctul pe i.

Până să se ajungă la pronunţarea sentinţei, Aglaia lui Niculai şi Ilie al lui Sandu au intrat în sala de judecată şi au declarat că s-au împăcat.

De la Tribunal (de fapt Judecătorie), Ilie al lui Sandu ne-a invitat pe toţi la o masă, la crâşma ce era vizavi de Biserica „Sf. Dumitru”, la „Mestecăniş”. Adulţii au mâncat şi au băut câte ceva. Iar eu ştiu că am mâncat mici.

CONSTANTIN PAPUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: