Oraşul Siret în Exilliteratur (III)

În iunie 1941, scrie Erich Hackl, evreii din Siret au fost evacuaţi la Dorneşti, iar de aici la Calafat şi Craiova. Abia în octombrie 1941, ei au fost deportaţi în Transnistria. În oraşul Siret nu a avut loc un holocaust împotriva evreilor. Cele povestite de Leo Katz sunt simple ficţiuni, o încercare de a induce un pogrom împotriva evreilor.

Siretul, la începutul secolului XXI

Acelaşi autor scrie despre oraşul Siret de la începutul secolului al XXI-lea: „În Siret nu mai există o comunitate evreiască, Siretul este un oraş românesc. Oraşul are 10.000 de locuitori, o serie de blocuri dărăpănate construite în epoca Nicolae Ceauşescu pentru a înlocui casele oraşului din secolul al XIX-lea, iar locuitorii lui aşteaptă să vie investitori pentru a înviora viaţa economică a oraşului. Vechiul cimitir evreiesc este păstrat, în roman locul profanării şi a refugiului de pace. Cuvântul comunism, care a sunat cândva ca speranţă, a fost discreditat de mult timp sau poate pentru totdeauna”.

Leo Katz, demn urmaş al lui Scolem Alejchem

   Publicistul Bruno Frei, care fusese cu Leo Katz în exil în Mexic, spune despre prietenul său: „Leo Katz, un marxist de rang, nu a vrut să aleagă între iudaism şi comunism, el a iubit istoria şi a ştiut cum să prezinte istoria într-un mod educativ, dar şi distractiv. Naratorul Leo Katz, demn urmaş al lui Scholem Alejchem, prin romanul său despre oraşul Siret, locul unde locuiau de secole în armonie mai multe etnii, a dăruit oraşului său natal un monument literar”.

Germanistul Horst Helge Fassel, care s-a ocupat în mod repetat de viaţa şi opera lui Leo Katz, a subliniat câteva mari deficienţe în documentaţia istorică a romanului: „Se pare că Leo Katz a urmărit doar marginal evenimentele din  România interbelică. De la terminarea Primului Război Mondial, el a vizitat doar de două ori oraşul său natal în vara anului 1920. Faptele descrise în roman se bazează pe cele relatate de surorile sale, care au locuit în oraş până la începutul anului 1940, când s-au mutat în sudul ţării”.

În alt context, Konstantin Kaiser scria despre romanul „Totenjäger” şi despre autorul lui: „Acest roman descrie în detaliu viaţa din Siretul interbelic, dar cu toate acestea, nu este un roman istorico-ştiinţific, deoarece Leo Katz a plecat în exil şi a pierdut contactul (informaţiile) despre oraşul său natal şi a idealizat comunismul şi Uniunea Sovietică, care pregătea mutilarea Bucovinei. Pe măsură ce adevărul despre Uniunea Sovietică a ajuns la cunoştinţa opiniei publice, a fost profund dezamăgit de Uniunea Sovietică şi de comuniştii loiali ei. A încercat să se stabilească în Israel, dar autorităţile israeliene l-au considerat un comunist nefericit şi l-au determinat să părăsească Israelul pentru a se stabili în Austria, pe care o considera patria sa. A mai scris şapte romane în acest răstimp, dar acestea nu au fost publicate, deoarece conţinutul lor nu corespundea interpretărilor istoricilor sovietici, iar editurile din Austria şi RFG nici nu voiau să audă de el”.

Potrivit unui cuvânt al publicistei Elisabeth Freundlich, în romanul „Totenjäger”, „omorul unui oraş a fost realizat doar de autor, iar Siretul care trebuia să dispară din istorie pentru nelegiuirile locuitorilor săi a scăpat din ultimul război mondial şi există şi astăzi, deoarece evenimentele nu s-au derulat aşa cum ar fi vrut autorul.

Considerat coautor al termenului „holocaust”

Cele două romane au fost reeditate la sfârşitul secolului trecut, dar nu au fost traduse în limba română, cum ar fi fost normal, mai ales că Leo Katz era considerat coautorul termenului „holocaust”, iar cercurile evreieşti pregăteau să transforme muzeul din Siret într-un muzeu al holocaustului evreiesc.

Scrise „pro domo” pentru firma ocultă şi necunoscute de sireteni din cauza barierei lingvistice, cele două romane ale lui Leo Katz nu au devenit „monumente literare” pentru sireteni, cum s-a dorit, ci au rămas două cărţi modeste din noul capitol al Cărţii Cărţilor pentru care au fost scrise.

Prin ultimele mele articole publicate în cotidianul „Crai nou”, cu toate că au fost scrise „Sine irra et studio” (Fără mânie şi părtinire), bazate pe documente şi surse bibliografice autentice, am reuşit să supăr pe reprezentanţii poporului ales (romanii obişnuiau să spună: „Veritas odium parit” – Adevărul stârneşte ură; aveau mare dreptate), dar, spre uimirea mea, şi pe cărturarii altei etnii, care s-au apucat să gândească pentru mine.

Vorba poetului Persius: „O quantum est in rebus inane! (O, câtă zădărnicie în lucrurile pământeşti!).

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

N.red.: Dacă sunt şi alte opinii despre evenimentele şi persoanele despre care scrie în „Crai nou” prof. Franz Pieszczoch, redacţia le aşteaptă cu tot interesul!

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: