Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

 Dumitru Tudose, Teodora Cireş, Ileana Cojocariu, „Dicţionar de înţelepciune”, Editura PIM, Iaşi, 2018, 1062 p.

Iniţiatorul, autorul principal al cărţii este „diplomat universitar în specialitatea geologie-geografie” (scrie în Diploma sa nr. 24.920 din 5 august 1955, eliberată de Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi).

S-a născut la 2 octombrie 1930 în satul Dinăuţi, plasa Noua Suliţă, judeţul Hotin, în familia unui modest şi onest notar comunal.

Fusese un student eminent. Din 41 de examene susţinute în anii de facultate, 38 fuseseră luate cu calificativul „Foarte bine” şi doar 3 cu „Bine”. A fost „cel mai bun nu numai din seria lui, ci dintre toţi pe care facultatea i-a avut în existenţa ei” (prof. univ. dr. Ion Sârcu).

Cu o „tinichea” la dosar

Dar să vezi ghinion: părinţii lui s-au retras din teritoriul invadat şi anexat de sovietici în 1940 şi păstrat între cotropirile imperiale şi prin tratatul elaborat de sovietici în 1948. Avea, deci, o „tinichea” politică la dosarul personal. Nu iubea „raiul” sovietic. Şi, cum armata sovietică mai stătea şi făcea tot ce voia în teritoriul ocupat, până-n 1958, de-ndată ce se afla despre acest „refugiat” din nordul „sovietic” al Bucovinei, lumea se codea să-i ofere un post ce-l merita.

Ca urmare, „diplomatul universitar” a ocupat un post secundar, pe la oraşul Săveni, la Sfatul popular, primele două luni de la absolvire, altele – mai multe, în total aproape doi ani – la Gura Humorului, apoi, între anii 1956 – 1961, a devenit profesor titular la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. Preda elevilor geografia şi geologia şi îşi completa „norma” cu câteva ore de istorie, psihologie şi logică. Elevii şi profesorii îi ziceau „enciclopedie ambulantă” şi îl preţuiau nespus de mult, până când un politruc cârcotaş l-a criticat „tovărăşeşte” şi l-a „avertizat” că nu face suficientă educaţie „politică” şi a amintit şi de statutul de „refugiat” din teritoriul „sovietic”.

Tudose a înţeles. A demisionat. Şi-n perioada ce a urmat s-a perindat, alţi vreo 3 ani, pe la vreo 3 întreprinderi de exploatări miniere din Fundu Moldovei, Câmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului.

În 1964, când a aflat că la Suceava, la Institutul Pedagogic de 3 ani, s-a înfiinţat şi o secţie de Istorie-Geografie, Mitică Tudose s-a prezentat la concurs şi din toamna lui 1965 a devenit asistent la Catedra de Geografie. S-a înscris imediat şi la doctorat la Universitatea din Iaşi, cu tema „Munţii Bistriţei. Studiu geomorfologic” la prof. univ. dr. Ion Gugiuman. A fost promovat lector. A predat şi seminarizat disciplinele: „Geografie matematică” şi „Geologie istorică cu elemente de mineralogie”. A fost ales şef de catedră, preşedinte al Filialei Suceava a Societăţii de Ştiinţe Geografice. În 1969 a fost ales prodecan. „Avea o mare capacitate de muncă – scria ulterior, într-un medalion, conf. univ. dr. Ioan Iosep. Era lipsit de obligaţii familiale. Holtei, îşi canaliza toată energia spre activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică. Printr-o muncă intensă de aprofundare a literaturii de specialitate şi de explorare pe teren, în timpul practicii cu studenţii, între anii 1967 – 1969, a reuşit să-şi susţină toate obligaţiile din planul de pregătire la doctorat”.

Un incident cu un ofiţer de poliţie

În toamna lui 1971 s-a produs un incident. La examenul de restanţe a căzut un ofiţer de poliţie cu funcţie de conducere. Prorectorul şi colegii – între care doi profesori de geografie, din perioada interbelică, veniţi la noi de la Canal şi reabilitaţi – au fost numiţi să asiste la examenul de „Geografie matematică” şi să-l roage să-i acorde notă de promovare „că el nu va funcţiona în învăţământ şi nu-i va folosi această disciplină”. Tudose a cedat intervenţiei şi, în toamnă, spre surprinderea tuturor a plecat la Constanţa, prin transfer, la aceeaşi secţie de Istorie-Geografie. Dar, ghinion: în 1973, secţia de la Constanţa s-a desfiinţat. Tudose s-a transferat şi titularizat la Liceul „Doamna Elena Cuza” din Bucureşti, unde a funcţionat ca titular, apoi s-a pensionat.

…În anul 2019 mi-a trimis la Suceava două cărţi: „Dicţionar de înţelepciune” (2018) şi teza de doctorat „Munţii Bistriţei. Studiu de geomorfologie” (Editura PIM, Iaşi, 2012, 375 p. + 7 planşe, hărţi).

…Cartea sa „Dicţionar de înţelepciune” impresionează prin volumul imens de muncă încorporată, tematica bogată, rigurozitatea ştiinţifică – 1.126 teme organizate alfabetic, la care mai adaugă în Addenda alte 28 – cu surse şi citate după criterii academice, biobibliografie selectivă, „Abrevieri”, „Bibliografie selectivă” şi 116 autori şi lucrări de maxime, cugetări, reflecţii, expresii celebre. Concepută şi organizată după gusturile unui Om, această carte se vrea cât mai personală, originală şi atotcuprinzătoare, cu „probe” de înţelepciune din oameni mari şi simpli sau cu proverbe din antichitate până în contemporaneitate şi din toate spaţiile geografice locuite.

A căuta şi a afla

Ce poate afla Cititorul într-o astfel de carte? O mare parte din „experienţa multiculturală a popoarelor”.

Iată câteva exemple alese, poate, la întâmplare:

Ai o meserie? „A practica mai multe meserii înseamnă a nu te pricepe la niciuna” (Platon, 427-347 î. Hr.).

Ce este timpul? „Timpul e măsurătoarea muncii, aşa cum banul e măsurătoarea mărfii” (Francis Bacon, 1561-1626). Sau „Banii sunt preţioşi; viaţa omului e şi mai preţioasă, dar timpul este lucrul cel mai preţios” (A.V. Şuvarov, 1730-1800).

Ai avere? „Omul fără avere nu are patrie” (Pitagora, 580-500 î.Hr.) sau „Averea creează prieteniile” (Plaut, 254-184 î.Hr.) sau „Avutul nostru cel mai preţios este în a ne mulţumi cu cât avem” (W. Shakespeare, 1533-1592).

Eşti cumpătat? „Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele are ştiinţă; cel ce-şi ţine cumpătul este un om priceput (Solomon, 973-930 î.Hr.) sau „La mâncare, băutură, îmbrăcăminte, locuinţă, gospodărie, ţine-te de strictul necesar” (Epictet, 50-138) sau „Principala virtute este cumpătarea – baza sănătăţii şi vieţii, maica tuturor celorlalte virtuţi” (J.A. Comenius, 1592-1670).

Scrii? „Vorba zboară, cele scrise rămân” (Terentiu, 185-159 î.Hr.) sau „Vorbeşte puţin, scrie şi mai puţin” (Pitagora, 580-500 î.Hr.) sau „Problema celor care scriu repede e că nu pot scrie precis” (Walter Scott, 1771-1832) sau „Arta scrierii este cel mai minunat lucru din câte a născut omul” (Alphonse de Lamartine, 1790-1869).

…A putea căuta şi afla – spre a vă judeca paşii, viaţa, faptele, după canoanele dintr-o astfel de carte – înseamnă a o termina de citit, a cugeta şi reciti, spre a găsi ce se mai poate îndrepta din ce-a mai rămas până la moarte!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: