Aceasta-i întrebarea

Acum, când traversăm această perioadă plină de incertitudini, când încă nu ştim dacă acest Covid-19, atât de rapace ne va abandona sau va rămâne veşnic printre noi, iar atunci va trebui să ne obişnuim, să ne „împrietenim” cu el, nerespectarea măsurilor epidemiologice stabilite mi se pare o lipsă totală de raţiune, de respect pentru cei din jur, dar mai ales pentru noi înşine.

Cea mai elementară măsură este cea a purtării măştii de protecţie mai ales în spaţiile închise, unităţile de deservire, de orice fel, a populaţiei. Printre acestea se numără şi farmaciile în care lucrează personal cu pregătire medicală şi care cunoaşte (sau ar trebui să cunoască), pericolul pe care îl reprezintă acest virus pentru noi, oamenii.

Gust amar, dezamăgire profundă

De aceea, întâmplarea pe care am trăit-o, mi-a lăsat un gust amar, o dezamăgire profundă.

Într-una din zile, având nevoie de anumite medicamente, m-am deplasat la farmacia cea mai apropiată de locuinţa mea. Ajunsă aici şi văzând că afară nu erau persoane în aşteptare, mi-am pus masca şi am pătruns în interior unde m-am oprit la semnul de distanţare, aşteptând. Cea care tocmai servea era o tânără care sporovăia cu clienta, dar niciuna dintre ele nu purta masca obligatorie, nici măcar sub bărbie. Deci era clar: nu purtau mască. Când mi-a venit rândul, am salutat şi am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nu se mai poartă mască? Nu mai e la modă?”. Nu am aşteptat un răspuns, ci am comandat medicamentele. Atunci a venit şi răspunsul, cam revoltat: „Pe mine nu mă poate obliga nimeni să port mască!”. „Nimeni, în afară de propria conştiinţă!” am plusat eu, apoi am continuat: „Eu nu port masca nici pentru Preşedintele ţării, nici pentru miniştri sau primar, eu port masca pentru mine, pentru a mă proteja, pentru cei din jur, dar mai ales pentru cei din prima linie care îşi riscă viaţa în orice clipă, aflându-se faţă în faţă cu acest virus”. Din nou, a urmat aceeaşi replică şi din nou i-am dat acelaşi răspuns, dar am adăugat: „Cu atât mai mult pentru cei care au pregătire medicală şi care trebuie să se constituie într-un exemplu pentru cetăţeni”.

Între timp, am fost servită cu medicamentele respective, dar şi cu o argumentaţie, precum că şi dumneaei fusese în dimineaţa zilei într-o instituţie unde nimeni nu purta mască: „Puteam şi eu să o fac pe…” (nu a continuat). Probabil a vrut să spună că putea să o facă pe grozava sau poate… I-am răspuns: „Eu nu o fac pe…, eu doar am dorit să vă atrag atenţia că cei cu pregătire medicală trebuie să fie un exemplu pentru toţi ceilalţi”.

Atunci, de undeva, din spate, au apărut încă trei colege ale acesteia, niciuna nu purta mască şi mă priveau sfidător, de parcă ar fi vrut să mă taie în felii. Dacă aşa ceva ar fi fost posibil, ar fi fost în defavoarea lor, pentru că fiecare felie din mine le-ar fi spus acelaşi lucru: „PURTAŢI MASCĂ!”. Dacă nu pentru propria protecţie, măcar pentru protecţia celor din jur.

Le voi ruga să mă scuze, pentru că eu nu am făcut altceva decât datoria mea de cetăţean cu pregătire medicală.

„Relaxare”, imprudenţă

De altfel, acest gen de „relaxare” de la reguli, se observă peste tot. Mai tineri sau mai maturi se comportă cu sfidare, cu impertinenţă, dar mai ales cu imprudenţă.

Aceste reguli se impun de la sine şi orice persoană îşi poate da seama de gravitatea situaţiei, de pericolul social pe care îl reprezintă acest virus. Toate mijloacele de informare ne atenţionează în orice clipă despre importanţa păstrării acestor reguli epidemiologice care au fost concepute în favoarea noastră, a cetăţenilor.

Noi, românii, am fost un popor răbdător, înţelegător, dar, mai ales, înţelept. Oare ce s-a putut petrece de ne-am schimbat atât de mult? Ne-am abrutizat, mulţi au devenit rapaci, nu se mai satură să adune averi, au apărut devieri de comportament care duc la atâtea nenorociri. Nici măcar acest virus, care s-a întins pe întregul mapamond şi seceră vieţi de parcă ar fi al Treilea Război Mondial nu ne aduce cu picioarele pe pământ.

Mă doare lucrul acesta, nu atât pentru mine, cât pentru urmaşi. Parcă am fi o turmă fără păstori…

Treziţi-vă, fraţi români, până nu e prea târziu!

C.M. UDIŞTEANU,

Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: