Se prea poate ca doar puţini dintre dvs. să nu fi depus, în primele luni (alea devenite oficiale) de pandemie măcar 2 euro în contul unei structuri ieşite la interval să facă bine, să-i direcţioneze colo şi colo, la spitale, la bolnavi, la vârstnici singuri şi izolaţi (inclusiv de vârstă şi sărăcie). Şi v-aţi zis în secret că merită, că are rost s-o faceţi.
Pe de altă parte, pe vaste scene locale şi naţionale, în aceeaşi perioadă au ieşit la vedere şi chiar au primit mulţumiri publice pentru binefacerile lor – mai mari sau mai mici, după putinţele donatorilor anonimi aflaţi îndărăt sau după cât de tare au fost strigate spre mulţime – oengeuri, firme, primari etc. care au luat cu o mână şi au orientat cu alta.
De bună seamă, atenţi la ce se întâmplă împrejur, cetăţeni informaţi şi cu suficientă băgare de seamă aşa cum vă ştiu, v-aţi cam dat seama ce şi cum, cine sunt eroii şi cine sunt beneficiarii molimei. Că nu se poate să numeşti erou, la o pildă, primarul milostiv & întreprinzător pe contul bugetului local îngrăşat de anonimi, nici pe actantul comunitar care şi-a pus la punct (ba nu, îl avea dinainte, că-i era bun şi-n alte afaceri) un aparat eficace şi atent plătit pentru fel de fel de faceri de bine. Aşadar, cu învăţătură de minte să(-ţi) fie. Tu te-ntreabă şi socoate… să-nţelegi din a lor artă!
Comentarii