Marele risipitor

S-a produs, vai!, şi acest inevitabil îndoliat! Bădiţa Eugen Dimitriu, acest Basarabean generos până la autosacrificiu, un cap doldora de ştiri şi informaţii culturale, o enciclopedie cum nu se poate mai completă a Fălticeniului, pe care el îl numea, cu deplină îndreptăţire, „Oraşul Muzelor”, un coleg altruist până dincolo de limitele posibil de imaginat, un erudit în felul lui demn de multă admiraţie şi mirare, stăpân, en gros & en detail, pe câteva limbi de mare circulaţie şi eficienţă cultural-ştiinţifică şi pragmatică (franceza, engleza, germana, plus alte limbi romanice principale, în care se descurca onorabil), pe scurt, o comoară de om care nu şi-a găsit un loc potrivit pe care să ştie să-l folosească cum trebuie, el fiind un mare naiv incurabil, nefiind adică interesat să-şi valorifice zestrea spirituală inestimabilă pe care o deţinea „de la Dumnezeu” şi o risipea pe gratis şi la voia întâmplării orşicui se nimerea să aibă nevoie (şi cum de lipsa profitorilor noi n-am dus lipsă niciodată…), un om de o hărnicie demnă de invidiat, şi nu o dată luată în râs, a plecat pentru ultima oară dintre noi, lăsând un loc gol care va fi, resimţit ca atare, cu regret, cine ar putea să ştie câtă vreme! Poate că şi situaţia lui de fost deţinut politic îl făcea să fie, în vremea comunismului, generos până la risipă. Poate…

Plecat pentru ultima oară dintre noi

La muzeul sucevean, unde ne-am întâlnit şi am lucrat împreună, în aceeaşi secţie, „Memoriale”, de prin 1976, Bădiţa Eugen a lăsat o urmă remanentă, mai întâi, în redactarea Anuarului „Suceava”, un miscelaneu, încredinţându-i-se aici traducerile în limbi străine (franceză, engleză, germană) a rezumatelor, ample şi diverse, a tuturor materialelor din sumarul publicaţiei, plus aportul la corectura generală, de care, per total, ne îngrijeam amândoi.

Conştient, prin intuiţie înainte de toate, de valenţele cultural-ştiinţifice ale patrimoniului care intra sub raza de incidenţă a preocupărilor noastre profesionale, marele dispărut era aşezat cu străşnicie la valorificarea lor publicistică, elaborând studii, articole, materiale care au văzut, la vremea lor, lumina tiparului în publicaţii de interes judeţean sau naţional: „Suceava” (anuarul muzeului sucevean), cotidianul „Zori noi”/ „Crai nou”, „Pagini bucovinene”, „Bucovina literară”, „Familia”, „Cronica”, „Revista muzeelor şi monumentelor”, „Obiectiv – vocea Sucevei” etc.

În colaborare (cu Nicolai Moscaliuc, Petru Froicu, Ion Pînzar, sau cu remarcabilul Vasile Gh. Popa, Emil Satco, Alis Niculică) a editat lucrări de mare trebuinţă cercetătorilor, precum: Ştiinţa în Bucovina, vol. I-III, „Pagini bucovinene” – indice bibliografic, Virgil Tempeanu. Viaţa şi opera. Simion Florea Marian şi corespondenţii săi. Scrisori către Leca Morariu (vol. I-II).

Lista cărţilor sub semnătură solistică este mai amplă şi nu mai puţin semnificativă, cuprinzând Lovineştii, Oraşul muzelor, Cazabanii, Cazabanii de la Fălticeni, Sub cerul Basarabiei natale, Un album al viselor frumoase, Lumini fălticenene, Lumini bucovinene, Corespondenţă fălticeneană, Scrisori bucovinene, Dicţionar al personalităţilor fălticenene, La sfat cu amintirile, Eroi fălticeneni în primul război mondial, cărora li se adaugă o ediţie îngrijită, conţinând Restituiri, memorialistică, traduceri, corespondenţă, din moştenirea lui Aurel George Stino.

Nu voi muri de tot !…

Recunoaşterea, şi în plan valoric, al acestor lucrări ca şi a întregii activităţi a ilustrului decedat este reflectată şi de premiile sau diplomele care încununează activitatea de o viaţă a acestui autentic om de cultură, ivit din sudul Basarabiei ca să strălucească în nordul Moldovei şi în Bucovina la sfârşit de secol XX şi început de secol XXI: Premiul Opera omnia a Fundaţiei Culturale a Bucovinei, Diploma de excelenţă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, Diploma de excelenţă a Bibliotecii „I. G. Sbiera” Suceava, Diploma de onoare a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (Suceava), Diploma de onoare a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Iaşi) ş.a.

În afară de activitatea profesională, desfăşurată instituţional, la Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni şi la Muzeul din Suceava, Bădiţa Eugen Dimitriu a activat şi în cadrul organizatoric al unor asociaţii profesionale de prestigiu, precum: Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Iaşi), Societatea Scriitorilor Bucovineni, Fundaţia Culturală a Bucovinei etc.

Depun mărturie scrisă şi semnată, ca unul care am lucrat într-o fructuoasă colaborare profesională cu cel evocat în aceste întristate rânduri, că lui Bădiţa Eugen îi plăcea să rostească adesea o zicere latinească: „Non omnis moriar” şi aşa cum se va fi desprinzând şi din paginile de faţă, se vede că adevăr grăit-a!

NICOLAE CÂRLAN,

un fost coleg cu sufletul cernit de doliu

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: