Stereotipuri despre rromi în discursul public naţionalisto-rasist

Care este motivaţia revenirii invariabile, consecvente în emfatica justificare a stereotipurilor şablonarde? Ce capacitate imperceptibilă, impenetrabilă o exercită asupra concepţiilor populaţiei majoritare? Interpretez în urma studiului lui James Baldwin, că rasa albă intră în raport de interacţiune cu celelalte rase „prin distorsiunile sociale de-a lungul vieţii”. Dar totuşi o parte stagnează în aceste concepte, clironomisite de secole şi care le dispreţuiesc intelectul şi îngăduie stereotipurilor să îi deformeze?

Rromii sunt familiarizaţi cu interacţiunile, experienţele şi reprezentările care mă îndeamnă să pun o serie de întrebări jurnaliştilor care prezumă transcedental, principial, preferinţele rromilor pentru banditism şi infracţionalitate. Editoriale distinse, elevate cu denumiri „sugestive”, precum „Este cerşitul o practică culturală romă?” deconspiră o falsă imparţialitate deoarece chestionarul cercetării conţine întrebări care disimulează veacuri de categorisire eronată şi asupritoare. Sau interacţiunile cotidiene cu persoane necunoscute nasc interogaţii impregnate în preconcepţii, prolipsuri: „Ambii părinţi sunt de etnie rromă? Ştiu să scrie şi să citească? Lucrează? Au lucrat vreodată? Eu sunt stabilit în Anglia şi din nefericire toţi rromii veniţi în UK fură, cerşesc, tâlhăresc, ocupă locaţii ilegal. Nu am curajul să spun că sunt român, dacă sunt întrebat!”

Majoritarii spun că rromii sunt o populaţie grobiană, vulgară, retardată

Rasismul flagrant, clar, a devenit un obicei, încât nu mai surprinde. Răul a devenit prozaic, comun, banal. Evidenţiez faptul că mă extenuează supraefortul antirasist de a dovedi majoritarilor că şi rromii sunt fiinţe umane, creaţia lui Dumnezeu la fel ca şi ceilalţi şi că există valori inestimabile în cadrul acestei etnii. Coordonăm protestaţii, iscălim, subscriem jalbe, cereri, suplice, petiţii, dar majoritarii spun că rromii sunt o populaţie grobiană, vulgară, retardată, pitecantropi. Astfel ne petrecem o bună parte din viaţă obţinând titluri academice, doctorate, care îndreptăţesc acele intervale temporale inevitabile în care trebuie infirmate critic veacurile de analiză, examinări, cercetări pătimaşe, tendenţioase care au slujit doar la falsa motivare a înrobirii rromilor. Scriem cărţi şi articole, precum cel de faţă, în care elaborăm ansambluri, modele, tipologii care lămuresc prolipsurile, excluziunea socio-politică, dar şi ipocrizia, nesinceritatea albilor. Totul în procesul de tatonare, de anihilare a concepţiei că rromii sunt suboameni, semioameni şi că nu merită nimic.

Rromii au fost şi continuă să fie refuzaţi

Rromii au fost şi continuă să fie refuzaţi, agenţi pasivi în corpul politic. Aceştia continuă să reprezinte un „dincolo constitutiv” al identităţii naţionale româneşti. Care este legătura cu stereotipurile? Când femeile rrome privesc în ochi o persoană nerromă, devin circumspecte în momentul în care îşi dezvăluie identitatea rromă. Acestea simt scrutarea abrutizantă pe pielea lor măslinie. De fapt, în acele clipe, femeilor rrome li se revelă metabolismul alcătuirii Celuilalt prin propria experienţă.

Oamenii sunt „orientalizaţi” prin procedee de universalizare, de reinterpretare părtinitoare a istoriei de exoticizare. Spiritualizarea unei culturi generează anumite preconcepţii universale poetizate, care civilizează însuşirile culturii. Stilizarea culturii rrome provine din suprimarea cunoaşterii istoriei rromilor. Consecinţa acestei stilizări culturale a rromilor dinspre Occident ilustrează eradicarea culturilor rrome sensibil diferite, deoarece acestea sunt accesate amalgamat, sub forma unei culturi exotice, idealizate sub denumirea de „Balkan-Gipsy”.

Vicisitudinile prin care au trecut evreii sunt percepute ca un capitol al istoriei moralizatoare universale, semiticii evrei fiind consacraţi ca personaje care şi-au dat obolul istoriei universale. Aceeaşi situaţie nu este valabilă în cazul popoarelor afro. Istoria evreilor este apreciată, respectată şi cunoscută. Istoria diasporei africane a fost excomunicată, calomniată, desconsiderată. Situaţia rămâne la fel de autentică atunci când înlocuim „diaspora africană” cu „rrom”. O evaluare autentică a istoriei începe cu umplerea golului lăsat în urmă de istorie. Aceste crevase ale naraţiunii istoriei ascund particularităţi rrome identificabile în totalitate. Întocmai această omisiune a istoriei contribuie la inventarea şi menţinerea, imortalizarea caricaturală falsă a rromilor. Imperiul Habsburgic a copiat Statele Unite şi practicile coloniale în materie de politici de sedentarizare forţată, denaturalizare, deportare şi recluziune. Începând cu 1888, politici stricte de migraţiune, ce vizau rromii, au fost puse în aplicare în întreaga Europă – rromii erau prinşi într-o stare liminală în care urma să fie denaturalizaţi, deportaţi şi incapabili să se stabilească altundeva. Acest purgatoriu apatrid a fost impus asupra rromilor. „Mitul ţiganului nomad” a întreţinut anti-ţigănismul ce susţinea politicile rasiste, mitul devenind o profeţie care se îndeplineşte de la sine: rromii au fost constrânşi să practice nomadismul.

În Europa contemporană, rromii trăiesc într-o continuă stare de urgenţă

„Excepţiile” există în continuare în spaţiul politic contemporan, ca fiind cea mai puternică şi mai utilizată unealtă a extremismului de dreapta, dar şi instrumentalizarea impetuozităţii antiţigănismului în ordinea de zi a regimurilor politice naţionaliste (vezi Brexit). Raiduri neonaziste au apărut în Polonia, Italia şi Ungaria; mai mult, un parlamentar maghiar a pretins, consternând internarea rromilor în campamente de concentrare – eliberarea acestora fiind condiţionată de îmbunătăţirea purtării lor. În Europa contemporană, rromii trăiesc „excepţional” într-o continuă stare de urgenţă, care conferă suveranitate autorităţilor. Preconcepţiile despre rromi se comportă ca o călăuză pentru modul de viaţă al rromilor, ca viaţă nudă, ca homo sacer, ca viaţă care nu merită salvată. Rromii au fost catalogaţi de neintegrat secole la rând, exigenţa aparentă de înlăturare din colectivitate a rromilor din viaţa politică întruchipând motivaţia genocidului din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, persistând în formă latentă în contemporaneitate, lucru dovedit de modul în care se poziţionează majoritarii faţă de rromi.

În momentul în care un politician român afirmă că el „continuă să sprijine sterilizarea femeilor rrome, el de fapt manevrează un instrument al genocidului, prin adoptarea concepţiei de rasă superioară şi eugenie, în timp ce ratifică succesiunea războiului biopolitic asupra corpurilor de culoare” ne spune Luis Althusser. Stereotipurile intensifică şi deformează alteritatea rromă, îi arată pe rromi ca fiind suboameni, negând dreptul la viaţă al acestora în context biopolitic. Concretizarea stereotipurilor perpetuează rasismul ca patologie, folosit de-a lungul istoriei în lupta pentru putere. În aceste caverne ale vidului, stereotipurile supurează, fermentează şi otrăvesc fântâna emoţională a societăţii.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: