Eterni şi nemuritori:

La Suceava, politica se face doar cu fosile

Amar de ani m-am tot întrebat şi am întrebat, când în stânga, când în dreapta: de ce nu se schimbă nimic în Bucovina? Păi, să vedeţi că…, apoi ar mai fi…, dar nu în ultimul rând…, şi tot aşa am fost aburit şi m-am aburit, de mi-au ieşit ochii din cap, însă răspunsul la această simplă şi firească întrebare nu l-am găsit şi nici nu mi l-a dat nimeni.

Ajunsesem într-un punct mort, undeva unde lehamitea, oboseala, neputinţa şi plictisul se prindeau într-o horă a nepăsării. Apoi, când mă detaşasem complet de această problemă, o bătrânică înţeleaptă, cu vreo treizeci de ani vechime în câmpul muncii, femeie şcolită, dar fără relaţii şi protector, îmi spuse: Domnule, chiar sunteţi orb? Nu vedeţi că, de ani şi ani de zile, indiferent de culoarea sau nuanţa politică, Suceava vine la alegeri cu aceeaşi garnitură de candidaţi? Nu contează cine câştigă! Sunt ei, eternii, care se rotesc, pleacă, urcă, ajung până la soare, unde li se topesc aripile, apoi se prăbuşesc, cad în dizgraţie, se ridică, freacă puţin, pe dinafară, zidurile puşcăriei, se întorc, mai voraci şi dornici de răzbunare, promit, jură, trec la alt partid, de unde o iau de la capăt.

Din exterior nu sunt primiţi alţi candidaţi, necunoscuţi, străini sau aspiranţi; nu există tinere speranţe, ci doar bătrâne promisiuni, în principiu, oameni şantajabili, uşor de manipulat de către Servicii.

Or, cu aceste fosile, nimeni nu va construi sau reconstrui niciodată nimic; ei nu simt adierea vântului de progres, aroma noului nu le spune nimic, nu-i interesează viitorul, pe care oricum nu-l văd şi nici nu-l intuiesc, sunt doar bugetofagi cu patru maţe groase, care le asigură digestia, chiar dacă le pui în farfurie tocană de sulf, catran şi sodă caustică.

Aceşti domni au fost, sunt şi vor fi aleşii noştri, la bine şi la rău, până când moartea îi va răpi, căci de pensionarea lor nu poate fi vorba.

Şi-acum, vă întreb: Există vreo urmă de respect pentru cetăţean sau îi pasă cuiva de nevoile lui? Bineînţeles că nu, dar o speranţă s-ar putea să apară la următoarele… inundaţii, spunea bătrânica înţeleaptă. Atunci, toţi aceşti nemuritori, ar trebui suiţi pe o plută şi bâldâbâc cu ei în apă. Să hotărască zeii soarta lor! Dar cine să-şi asume acest gest patriotic?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: