Învăţătorul salvator şi drumul ctitoriei sale (I)

Multe şi însemnate istorii au consemnat călătorii străini prin Ţările române trecând, şi deopotrivă cei pricepuţi la orânduirea noastră între hotare descriindu-ne munţii, măgurile şi văile, între care Cantemir şi, după 100 de ani, Balthasar Hacquet, dar şi întâii cotropitori austrieci care au inventariat averile subsumate Imperiului, în recensăminte numărând vieţuitorii din vetre dar şi dobitoacele, gospodăriile, chiar şi animalele sihăstrite în codri, consemnându-ne bruma de avuţie, obiceiurile, puţina şcolire, şubreda religie şi obiceiurile (v. Ezenberg, Spleny, Rumeanţev; N. Grămadă, E. Satco, M. Camilar şi Werenka). Toate consemnările celor străini au preţ, dar dintre noi Dumnezeu a ales un călător care nu a pus în straiţă terfeloagele latinismului întemeietor precum badea Cârţan cel chemat de strămoşii de piatră de la Roma, ci un învăţător osârduitor, culegător de cântece şi stihuri, de-o vârstă cu Dacia, cântate şi rostite întocmai de-ai noştri cei de demult, când în scările roibului, privind peste câmpuri, s-a înălţat însuşi rex Decebalus.

Învăţătorul, între providenţialii apostoli ai Bucovinei, a fost Alexandru Voievidca (n. la Văslăuţi/ Verbăuţi în 1862 – m. la Cernăuţi în 1931). Folclorist, profesor de muzică, dirijor de cor şi orchestră, autor de lucrări didactice şi colaborator la câteva reviste, autor de muzică la un vodevil pe text de Alecsandri şi de muzică corală naţională. A cules folclor: 17 colinde, cântece de stea şi urări de Anul nou (1924), împlinindu-se în generoasa operă în 10 volume (publicate parţial) sub numele „Cântece populare româneşti” ca rezultat a unei munci titanice sub care e înscris şi numele filologului austriac Matthias Friedwagner (1861 – 1940), căruia îi datorăm iniţiativa de culegere a folclorului bucovinean între 1905 – 1914 însumând 10.000 de poezii şi 2.250 de melodii. Al. Voievidca a studiat muzica cu Anton Kuzela şi Adalbert Hrimaly, a fost translator de limbi străine, dirijor şi profesor de muzică, deservind în calitate de învăţător şcolile din Sinăuţii de Jos, Siret, Boian şi Coţmani. Fiul său, Gheorghe Voievidca (1893 – 1962) a fost publicist, poet, epigramist, dramaturg, profesor şi îndrumător literar, membru corespondent al Academiei Române. Existenţa sa este legată de oraşul Câmpulung Moldovenesc. Din ramura Voievidca au purces şi preotul Dimitrie Voievidca (1887 – 1965), profesor de muzică şi religie la Colegiul „Ştefan cel Mare” din Suceava şi la Cernăuţi, membru al Reuniunii muzical-dramatice „C. Porumbescu” şi al SCLRB, şi preotul Alexandru Voievidca (1850 – 1915), înmormântat la Suceviţa, paroh aici între 1900 – 1905 şi 1908 – 1910, după ce a fost cooperator la Voroneţ (1883) şi administrator la Măzănăeşti. În perioada dominaţiei austro-ungare a activat în SCLRB.

„Primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina”

Subliniat pertinent de către Liviu Rusu ca „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina”, Alexandru Voievidca are o contribuţie excepţională întru relevarea identităţii şi unicităţii spirituale-imateriale a acestui spaţiu.

Lucrarea lui, echivalentă cu cea a marilor arheologi scormonitori şi descoperitori de arme şi tezaure a avut norocul de a se păstra în arhive, de a nu se spulbera sub tăvălugul istoriei şi de a se întâlni – chiar şi târziu – cu răbdarea, înţelepciunea şi devoţiunea unor preţuitori de vechime şi adevăr. Constanţa Cristescu (n. în 1959, trăitoare la Vatra Dornei) a fost chemată să înnobileze truda entuziastului învăţător-culegător prin aprofundare şi editare. Când se iveşte din pământ un om mare, Dumnezeu face, undeva/cândva, pentru acel om mare şi un mărturisitor, o umbră călăuzitoare-vorbitoare. Când s-a născut Eminescu, Dumnezeu i-a pregătit drum lui Călinescu, Perpessicius, Vatamaniuc, Simion. Lui Porumbescu i-a pus efigia pe umerii lui Leca Morariu, Nina Cionca şi altor admiratori; Nicolae Labiş nu s-a scufundat datorită sorei Margareta, truda lui acaparând viaţa intelectuală a lui Nicolae Cârlan şi a altor câţiva exegeţi…

Personalitate de primă mărime în muzicologia contemporană

Constanţa Cristescu, membră a Comisiei de Folclor a Academiei Române şi laureată cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei în 2001, membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, dar şi a unor instituţii înalte din Germania, Austria şi Anglia, licenţiată a Conservatorului clujean „Gh. Dima”, cu notabile rezultate în cercetare la Institutul Român de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu” al Academiei Române, inclusiv în bizantinologie şi muzică liturgică, este o personalitate de primă mărime în muzicologia noastră contemporană, de o rară cultură şi verticalitate morală, nu fără temei preţuită de muzicologii Vasile Vasile şi Florin Bucescu. Obţinând titlul de doctor cu lucrarea „Toaca în tradiţia orală românească”, conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, colaboratoare la Radio Cultural, Radio Cluj, Pro Tv, revista „Muzica” şi alte publicaţii de specialitate, C. Cristescu este şi fondatoarea „Ghidului iubitorilor de folclor” (10 volume), editat de Centrul Cultural „Bucovina” şi iniţiatoarea unor proiecte de salvgardare a culturii tradiţionale prin conferinţe, articole publicate, prin intermediul Şcolii şi a Dialogurilor culturale. Opera vastă a lui Alexandru Voievidca şi-a găsit în Constanţa Cristescu un mărinimos salvator: doamna muzicolog, în chilioara sa de la Dorna, trudeşte acum pe-al IV-lea volum. Formaţia sa clasică, acribia, răbdarea şi dăruirea sunt o înmănunchiere de calităţi care au devenit rarisime azi, ca însăşi cercetarea. Volumele editate sunt structurate ştiinţific, au profil de specialitate şi se prezintă întrutotul ca materiale de referinţă, de bibliotecă activă, de preluat şi promovat. Cu alte cuvinte, în volumele îngrijite şi editate de dr. Constanţa Cristescu se legitimează un bun patrimonial care, dacă nu ar fi fost însumat de harnicul învăţător Voievidca, ne-ar fi lipsit de însăşi sufletul acestei răsfăţate provincii. Conştientă de această dimensiune a culegerii lui Alexandru Voievidca, specialista de la Vatra Dornei şi-a făcut din tipărirea acestei opere un crez existenţial cugetul ei raportându-se la o neabătută poruncă de care a fost călăuzită şi Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „Să nu pierdem verticala”. De altfel, întreaga sa biografie-bibliografie dna Cristescu a aşezat-o sub acest imperativ, iar numele ei stă sus pentru că e înălţat pe un caracter admirabil, construit şi apărat vajnic în orice împrejurări: etica şi estetica, rigoarea ştiinţifică şi necompromisul moral fiind indestructibil aliate într-acest om. Am mai spus că Centrul Cultural „Bucovina” are în Constanţa Cristescu o cheie de boltă. Instituţia e un stup în care trudesc multe personalităţi şi dacă diferenţa o face talentul, şcolirea, sensibilitatea, tot atât de adevărat e că individualizarea o face caracterul şi, fireşte aici încap şi capriciile, şi sucelile, ciudăţeniile, orgoliile mărunte, emfaza egoistă, slăbiciunile de tot felul.

Constanţa Cristescu, aparent inaccesibilă, ca să ţi se oprească la inimă, trebuie mai întâi să o tălmăceşti în minte. Mai întâi trebuie să-i cunoşti lucrarea şi apoi fiinţa. Şi pentru că are tot ce compune enigma unui spirit artist, ne-am intersectat repede, bătătorim acelaşi univers, comunicăm elegant şi sincer. Şi dacă ar fi loc de o animozitate oarecând, aş înţelege împrejurarea cu încântare: nu aş putea spune că nu am înainte o femeie deşteaptă. Cum spun şi despre Onorica, Paraschiva Abutnăriţei, Elisabeta Teleagă, Alina Andrucovici şi alte câteva excepţii din şcoli, biblioteci ori gazetărie. Sunt bucuros de întâlnirea cu dna Constanţa Cristescu precum Opera lui Voievidca încredinţată tiparului de Domnia sa. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: