De ce nu funcţionează concurenţa politică?

Una din cauzele eşecurilor noastre politice o constituie absenţa concurenţei loiale şi a fairplay-ului între partide, formaţiuni politice şi, în consecinţă, imposibilitatea selecţiei unei clase politice valoroase. În locul concurenţei şi al fairplay-ului au fost promovate bătălia oarbă, băşcălia degradantă, discreditarea celorlalţi competitori, procese mizerabile de intenţie, manipularea grosieră şi atacul imund la persoană, iar evoluţia aşteptată a democraţiei şi a statului de drept bate pasul pe loc, sau, mai grav, face paşi îndărăt.

Fireşte, astfel de fenomene se întâmplă şi în democraţiile occidentale, dar acolo sunt excepţia, nu regula. De obicei, partidele apusene se află într-o perpetuă competiţie: dacă o formaţiune politică sau alta adună mai multe voturi, mai multe adeziuni, partidele concurente nu le trag covorul de sub picioare, ci îşi îmbunătăţesc oferta electorală, vin cu elemente ideologice superioare pentru a reuşi să-şi surclaseze competitorii. Atacurile lipsite de fairplay nu aduc voturi, ci blam public, iar discreditarea, desfigurarea adversarilor prin mijloace dezonorante sunt condamnate de întreg spectrul mediatic, politic şi electoral.

De ce la noi nu se poate sau, mai exact, de ce concurenţa loială şi fairplay-ul nu sunt regula? De ce există uriaşa discrepanţă între ce scrie în programele partidelor şi practica social-politică? Fiindcă, dacă citeşti dosarul de înregistrare ca partid politic, ai impresia că te afli în faţa celei mai moderne şi democratice formaţiuni, or între teoria şi practica de partid, ca de la cer la pământ.

Partidele noastre au un alt tip de organizare, unul împrumutat nu din teoria universală a politicii, ci din mijloacele necinstite ale lumii interlope şi mafiote, din lumea bişniţarilor şi a coţcarilor care fac avere prin înşelăciune şi corupţie, din lumea celor ce consideră că profesionalismul, competenţa indubitabilă, expertiza, onoarea şi demnitatea nu le aduc voturi, zic ei, nici avere şi nici poziţii sociale imediate.

Înţeleg că nu se poate fără bătălie politică, dar nu înţeleg şi pace ce vină au poporenii care trebuie să tolereze astfel de partide în fruntea ţării, să le plătească imensele note de plată, iar rezultatul să fie o criză continuă de valori şi proiecte reformatoare, o mlaştină politică urât mirositoare cu execuţii mediatice şi nesfârşite certuri, o contrareacţie fudulă şi neroadă împotriva celor ce se încăpăţânează să facă totuşi ceva pentru poporeni şi ţară.

Politica aceasta a beţelor puse în roate, a beţelor băgate prin gard pentru a hărăţi câinii între ei s-a declanşat după ce PSD a pierdut guvernarea astă-toamnă. De atunci avem numai astfel de evenimente: deşi a sărăcit ţara prin guvernările amatoristice Ponta, Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, deşi ei înşişi nu aveau de unde scoate bani pentru dublarea alocaţiilor şi mărirea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie, obligă acum prin majoritatea parlamentară guvernul Orban să aprobe respectivele creşteri, neţinând seama de intrarea necondiţionată într-o criză care ar putea duce la situaţia Greciei de mai an.

Cu toate că pandemia de coronavirus a omorât peste 1600 de cetăţeni, PSD şi sateliţii săi din parlament se fac luntre şi punte să torpileze acţiunile guvernamentale de salvare a populaţiei. Ba chiar instigă populaţia la nerespectarea distanţării sociale, iau la mişto purtarea măştii, participând fără mască la acţiuni alături de mulţimi neprotejate.

Ca urmare, numărul infectaţilor a început să crească din nou, iar eu aştept ca justiţiarii să se trezească din amorţire: ideile activiştilor antidistanţare sunt nocive, provoacă decese, iar instigarea la crimă trebuie pedepsită. O observaţie la ultima decizie a CCR: cum e posibil ca oameni de drept să susţină libertatea unora de a-i infecta pe ceilalţi cu virusul ucigaş? Nu toţi cetăţenii au dreptul la libertate, la viaţă, numai penalii şi infectaţii? Aşadar, se legiferează încet-încet libertatea de a ucide fără a suferi nicio pedeapsă? În ce ţară vor să le trăiască nepoţii marilor judecători ai CCR? Ce s-ar întâmpla dacă toţi, rudele decedaţilor şi ale celor infectaţi, ar deschide proces împotriva statului din pricina deciziei CCR?

Eu mă aşteptam ca social-democraţii să aibă şi spirit umanitar, nu numai dorinţa de a-i prosti pe oameni şi a le şterpeli votul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: