Oraşul Siret în Exilliteratur (I)

Strada pe care a locuit Leo Katz, Colectia Liviu-Lorin Grosariu

Din cele mai vechi vremuri, populaţia oraşului Siret a fost eterogenă din punct de vedere etnic, religios şi cultural. Fiecare etnie, prin activitatea ei, a contribuit mai mult sau mai puţin la patrimoniul cultural al provinciei şi al oraşului.

Apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea, comunitatea evreiască, numită în limbajul vremii „Grămada Jidovească”, prin activitatea membrilor săi a contribuit şi ea la dezvoltarea culturii în această parte a ţării. În Evul Mediu, evreii erau numiţi de către români jidovi sau jidani, deoarece ei proveneau din Rusia, unde pe vremuri aveau o ţară numită „Jidovskij Kraij” (Kaganatul Khazarilor), desfiinţat în anul 965 de Sviatoslav, cneazul Kievului, iar khazarii s-au împrăştiat în toată Europa de Răsărit. Abia la începutul secolului al XIX-lea s-au încetăţenit în provincie termenii israelit şi Comunitatea Israelită, iar în perioada interbelică cel de evreu şi Comunitatea Evreiască, când procesul de metamorfozare a jidanilor în evrei era încheiat, în linii mari.

La mijlocul secolului trecut, un grup de intelectuali evrei comunişti, provenind din oraşul Siret, a creat, prin cărţile scrise de ei, aşa-zisa „Exilliteratur” (Literatura exilului evreiesc). Informaţii despre această literatură şi autorii săi le găsim în cărţile publiciştilor austrieci Siglinde Bolbecher şi Konstantin Kaiser, intitulate: „Lexikon der osterreischen Exilliteratur” Verlag: Wien, München; Deuticke (2000), în cartea lui Renate Heuer „Lexikon deutsch – jüdisch Autoren”, Band 20, Wien 2001, şi în cartea lui Andreas B. Kilcher „Metzler Lexikon der deutsch-jüdisch Literatur”, Stutgard/Weimar 2012.

De remarcat este că niciunul dintre aceşti scriitori nu a fost exilat, cu toţii au părăsit provincia de bunăvoie. În afară de Edgar Hilsenrath, care a fost deportat la Moghilev-Podolsk, ceilalţi nu au cunoscut deportarea, dar cu toţii au lucrat la aceeaşi firmă, au scris în limba germană şi au încercat din răsputeri să inducă ideea că la Siret a avut loc un pogrom împotriva evreilor, iar locuitorii lui trebuie să fie pedepsiţi prin distrugerea oraşului, pentru nişte fapte imaginare izvorâte din mitologia iudaică.

Primul şi cel mai cunoscut autor aparţinător acestui curent este Leo Katz, cu cele două romane ale sale: „Brennende Dorfer” (Sate în flăcări) şi „Totenjäger” (Vânătorul mort). Cele două ediţii ale Enciclopediei Bucovinei îi rezervă lui Leo Katz 18 şi, respectiv, 20 de rânduri, dar nu aminteşte de primul şi cel mai bun roman al său, „Brennende Dorfer”.

Viaţa siretenilor la începutul secolului XX

În primul roman scris în timpul exilul său la New York (1938-1939), autorul ne descrie cu mare fidelitate viaţa siretenilor la începutul secolului trecut, perioadă foarte agitată în istoria oraşului, care a devenit centru de coordonare a răscoalei ţărăneşti din partea de nord a Moldovei şi locul unde urma să aibă loc un pogrom împotriva evreilor, orchestrat de cercurile sioniste pentru a-i determina pe conaţionalii lor să emigreze în Palestina. Noi nu ne-am propus să prezentăm biografia lui Leo Katz, dar considerăm că, pentru a înţelege mesajul operei sale, este necesar să prezentăm câteva aspecte din viaţa sa.

Biograful său, Konstantin Kaiser, în capitolul „Leo Katz – Leben und Werke” (Viaţa şi opera) scrie: Leo Katz (1892-1954) provine dintr-o familie evreiască hasidică (evrei ortodocşi – n.n.), s-a născut şi a copilărit în oraşul bucovinean Siret. În anul 1907, la vârsta de 15 ani, a participat direct la evenimentele răscoalei ţărăneşti din România, pe care apoi le-a descris în primul său roman. Apoi a hotărât să devină socialist şi să abandoneze planul de a deveni rabin. Din ambiţia tatălui său de a avea un alt rabin în familie a rămas doar faptul că el a memorat aproape în întregime Biblia şi că, până la moartea sa, a fost un pasionat cititor şi adept al Bibliei. După absolvirea gimnaziului din oraşul Siret, el a plecat la Viena, unde a studiat istoria şi filosofia”.

Acelaşi autor ne vorbeşte şi despre un moment crucial din biografia lui Leo Katz: „…În timpul războiului (Primul Război Mondial 1914 – 1918, n.n.), el a fost recrutat de serviciile austro-ungare şi a început să se angajeze politic, devenind liderul studenţilor socialişti din capitala imperiului, iar după prăbuşirea Austro-Ungariei şi sub influenţa Revoluţiei din Rusia din Octombrie 1917, Leo Katz, împreună cu grupul său, au înfiinţat KPDÖ (Partidul Comunist din Austria – n.n.), care s-a afiliat la Komintern. Un timp el a scris articole pentru ziarele comuniste «Die Rote Fahne» (Steagul Roşu) şi «Rote Wienmit» (Viena Roşie)”.

Pe urmele lui Leo Katz în SUA, Germania, Franţa, Mexic, Austria

Între anii 1920-1922 el a trăit la New York, unde a urmat cursuri speciale destinate revoluţionarilor de profesie, iar între anii 1930-1933, împreună cu soţia sa, Bronia Rein, a trăit la Berlin. În această perioadă a scris articole pentru presa comunistă germană şi cea sovietică. Când în Spania a izbucnit războiul civil, el a lucrat în comisia Kominternului, între anii 1936 – 1939, în calitate de responsabil al comisiei pentru aprovizionarea cu arme şi muniţie a republicanilor, deghizat în om de afaceri, cumpărător de arme ilegale pentru Republica Spaniolă. Expulzat din Franţa, se stabileşte în Statele Unite, la New York, unde primeşte sarcina de a descrie evenimentele din anul 1907, din oraşul său natal. Abia îşi terminase prima sa carte, când este nevoit să se refugieze în Mexic, din cauza trecutului său de traficant de arme. Aici a trăit până în anul 1950, când s-a întors la Viena, unde a încetat din viaţă în anul 1954, în urma unui atac de cord.

Siret, un oraş la graniţa imperiului cu România

Mai departe, Konstantin Kaiser scrie: „Activitatea literară în sensul mai restrâns a început abia în exil, mai precis în faza exilului său în care participarea directă la lupta antifascistă în Europa devenise imposibilă din cauza expulzării sale din Franţa în mai 1938. Micul roman autobiografic «Brennende Dorfer», pe care Leo Katz l-a scris la New York, a rămas nepublicat timp de peste cincizeci de ani, a avut soarta tipică a unei opere literare create în exil. Acţiunea romanului se desfăşoară în oraşul Siret, oraş situat la graniţa imperiului cu România. În acest roman, autorul descrie, din perspectiva unui elev de gimnaziu evreu, viaţa cotidiană din acest oraş la începutul secolului trecut. Faptul că acţiunea lui se desfăşoară în jurul sărbătorii Pesach (Paştele evreiesc), care aminteşte exodul evreilor din Egipt, oferă naratorului o oportunitate de a atinge elemente din viaţa religioasă evreiască. Faptul că Pesach sărbătoreşte eliberarea evreilor din robia egipteană este în relaţie şi contrast cu încercarea nereuşită a ţăranilor români a scăpa din robia boierilor şi de sistemul arendăşesc. (Va urma)

 Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: