O pagină de istorie

28 iunie 1940 a fost considerată pe drept cuvânt o zi de doliu pentru poporul român. Prin ultimatumul sovietic, România a pierdut o parte considerabilă din teritoriul naţional (nu e greşit să afirmăm că a fost cedat, fără niciun semn de împotrivire): Basarabia, nordul Bucovinei „raiul Moldovei”, cum îl numea Mihai Eminescu, o parte din Ţinutul Herţei. Astfel, un vis frumos, făurit cu trudă de către înaintaşi, România Mare, a fost spulberat, din nefericire, nu se ştie pentru câtă vreme, poporul român trăind şi astăzi cu această rană deschisă. Au urmat timpuri grele pentru românii din cele două provincii. Din cauza împrejurărilor, puţini reuşiseră să se refugieze în România, cei rămaşi, în mare parte fiind deportaţi în Siberia, Kazahstan şi în alte gulaguri sovietice, din care puţini s-au mai întors. Amăgiţi că ar putea ajunge în patria mamă, mii de români au căzut seceraţi de gloanţele ostaşilor sovietici la Fântâna Albă, în Lunca Prutului, în 1941. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, alţi români au fost striviţi de teroarea comunistă în închisori, la Canal, în Bărăgan…

Noi, cei de azi, chiar dacă ne confruntăm cu alte încercări, nu avem dreptul să ne uităm istoria, să nu-i cinstim pe cei care s-au jertfit pentru un ideal, acela de a rămâne români, de a trăi într-o ţară liberă şi prosperă, pe care s-o lase drept moştenire urmaşilor.

În fiecare an, la 28 iunie, filiala „Arboroasa” a Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, împreună cu filiala „Martirii neamului” a Cultului Eroilor – Regina Maria din Suceava, organizează o evocare a acestui moment nefast din istoria noastră şi o pomenire a tuturor acestor martiri, a refugiaţilor şi a membrilor „Arboroasei”, trecuţi la cele veşnice. Te Deumul de la Catedrala „Sfânta Treime” din Vatra Dornei a fost oficiat de pr. dr. Mihai Valica, preşedinte al filialei „Martirii neamului”, şi pr. drd. Marius Magherca. Despre evenimentul din iunie 1940 şi urmările sale nefaste a vorbit col. (r.) Ioan Abutnăriţei. Alături de membrii „Arboroasei”, de urmaşii refugiaţilor (dintre refugiaţi, foarte puţini mai sunt în viaţă), s-au aflat mai mulţi dorneni, care şi-au pomenit pe cei dragi adormiţi întru Domnul, iar împreună ne-am rugat pentru odihna lor veşnică şi pentru ca asemenea pagini de istorie să nu se mai repete.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: