Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

Aurel I. Rogojan, „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, prefaţă: prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu, membru al Academiei Române, Editura Proema, Baia Mare, 2017, 818 p.

Declanşarea şi desfăşurarea evenimentelor din decembrie ’89, fuga, prinderea, judecarea pripită şi împuşcarea nechibzuită a soţilor Ceauşescu chiar în ziua de Crăciun – Naşterea Domnului –, în ţara unui popor creştin până-n măduva oaselor, lichida una dintre urmările celei de-a doua conflagraţii mondiale. Dar lăsa încă rana cea mi grea. Nu lichida şi consecinţa înţelegerii dintre Stalin şi Hitler. Lăsa la cotropitori străvechi teritorii româneşti, jumătatea de răsărit a Moldovei, Basarabia şi nordul Bucovinei.

Despre ce-a fost în decembrie ’89, cine s-a amestecat şi-a complicat lucrurile, există încă unele întrebări. Să reamintim două însemnări.

În Bucureşti, situaţie incendiară. Mai era nevoie de „ajutor”?

Slovacul Peter Kopecky, directorul Agenţiei CEDOK, care era în Bucureşti între 1987 – 1990, nota în zilele fierbinţi din decembrie ’89: „Situaţia din România era atât de incendiară, încât, prima scânteie ar fi declanşat explozie oriunde s-ar fi produs”. Mai era, oare, nevoie de vreun „ajutor” de la vecini şi străini?

Francezul Jean Louis Courriol scria şi el: „Numai românii au eliminat prin forţe proprii, prin răscoală populară, curajoasă, în decembrie un regim considerat ca fiind de neînlăturat şi care, în celelalte ţări se prăbuşise de sus în jos, graţie lui Gorbaciov”, cel căruia americanii i-au juruit anterior – şi i-au oferit ulterior – Premiul Nobel.

Iată că, în 2017, vine şeful Securităţii române, Iulian N. Vlad, cu cartea sa, „Confesiuni pentru istorie”, care aduce planul diabolic pe care Gorbaciov şi „artileria” sa nevăzută, KGB, îl lansa, dezvăluindu-ni-se şi altceva.

…Gorbaciov avea informaţii sigure că între aparatul represiv pe care-l comanda – Securitatea – şi Armata română se va declanşa un război civil, care va justifica intervenţia străină, armată! Şi atunci, din Ceauşescu şi ţara sa se va alege… praful şi pulberea.

Au şi fost trimişi – şi-au intrat în ţară în mod clandestin – 70.000 – 100.000 de „turişti” bine instruiţi, care-au creat haosul şi comis crimele care nici astăzi nu s-au lămurit şi pedepsit juridic…

…Omul căruia i s-a încredinţat înalta responsabilitate de-a citi primul această carte, şi totodată şi onoarea de-a o judeca, de-a o evalua cu întreaga sa autoritate morală, este istoricul Dinu C. Giurescu, universitarul, dascălul atâtor generaţii de studenţi, fiul ilustrului istoric C.C. Giurescu, el însuşi întemniţat în timpul ocupaţiei sovietice, iar el, fiul, tratat cu reţinută încredere de acelaşi regim socialist şi neostalinist sub care a lucrat, fiind onorat de a fi primit în forumul Academiei Române abia la 13 noiembrie 1990.

În „Cuvânt înainte”, Dinu C. Giurescu ne rezumă, laconic, esenţialul. În cele 31 de capitole ale cărţii, autorul, generalul Aurel I. Rogojan, cel care a pus întrebări şi a făcut comentarii, ne oferă explicaţii referitoare la modul în care a fost elaborat prezentul volum, realizându-se şi o substanţială prezentare a interlocutorului său, generalul Iulian N. Vlad, fost ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului; acesta „a jucat un rol însemnat în ultimele decenii” şi „un rol decisiv în evenimentele din decembrie 1989”. Cartea reprezintă „transcriptul dialogului audio-video dintre Iulian N. Vlad şi generalul Aurel I. Rogojan” care, într-o vreme, a fost şef de cabinet al lui Iulian Vlad. Dialogul s-a transcris, s-a filmat şi s-a desfăşurat pe parcursul anului 2015. Conţinutul volumului este „riguros alcătuit, materialul respectă criteriul cronologic, urmărind cu minuţiozitate firul discuţiilor” pe „mai multe niveluri: factorul istoric, factorul uman, rolul oamenilor din umbră, demersul «prietenilor» României, setea de putere şi obsesia controlului, lăcomia vorace, competitoare şi atotcuprinzătoare, mistificarea realităţii, manipularea societăţii întru vicierea unor adevăruri şi, nu în ultimul rând, preţul amarnic al demnităţii. Aflăm din această carte «cea mai realistă şi necruţătoare frescă a acestei societăţi»; cele relatate fac «o radiografie realistă a anilor ’50 – ’60, dar şi a epocii Ceauşescu şi a evenimentelor din decembrie ’89»” (p. 15 – 17).

Analiza celor prezentate este caracterizată de Dinu C. Giurescu „prin inteligenţă şi rigoare”.

Despre cel ce i-a pus întrebări, le-a comentat, filmat şi consemnat, autorul cărţii, Aurel I. Rogojan, prefaţatorul ne spune doar atât: …„de-a lungul timpului ne-a obişnuit cu lucrări interesante şi, în acelaşi timp, de substanţă” (p. 15).

Ne permitem să adăugăm unele completări.

Aurel I. Rogojan s-a născut în 1947, în localitatea Inceşti, comuna Ceica, judeţul Bihor. E fiu de ţărani modeşti, harnici, oneşti, săraci.

S-a distins ca un elev şi student excelent, terminând studiile, în 1970, ca şef de promoţie pe ţară, la Şcoala Militară Naţională de Ofiţeri Activi. S-a specializat şi a lucrat în Serviciul de Contraspionaj. Şi-a continuat, lărgit şi aprofundat necontenit pregătirea profesională, devenind un strălucit ofiţer de contraspionaj. Deşi a intrat în specialitate din 1970, a mai urmat şi absolvit Facultatea de Drept (1973), cursuri de masterat, post-universitare de psihopedagogie, management politico-administrativ.

A ocupat funcţii şi grade militare însemnate, inclusiv acela de general. În 1975 – 1985 a fost şef de cabinet al generalului Iulian N. Vlad, de care s-a apropiat sufleteşte, l-a stimat şi s-a împrietenit cu el. I-a legat mentalitatea şi mândria de-a fi feciori de ţărani, crezul într-un ideal al omeniei şi corectitudinii, setea de cunoaştere, sinceritatea şi respectul cuvântului dat.

Evenimentele din decembrie ’89 l-au aflat la comanda Serviciului independent Secretariat Juridic.

Între 1990 – 2006, a fost integrat şi păstrat în Serviciul Român de Informaţii (SRI) ca bun specialist în contraspionaj, ocupându-se cu reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, asigurând managementul resurselor informaţionale, predând lecţii de mare ţinută în instituţiile militare de profil şi scriind lucrări de specialitate.

Este coautor la volumele de referinţă: „Servicii secrete străine şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc”, vol. 1 – 2 (Editura Paco, Bucureşti, 1999-2000); „Servicii Secrete din Ungaria” (Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003); „Spionajul ungar în România” (Editura Slion, Bucureşti, 2007).

Este autor al volumelor: „1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei” (Editura Proema, Baia Mare, 2009), „Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest” (Editura Proema, Baia Mare, 2009), „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), „Apogeul Agorei” (Editura Proema, Baia Mare, 2014), „Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor” (Editura Compania, Bucureşti, 2016).

În „Cuvânt introductiv”, Aurel I. Rogojan reconstituie viaţa şi activitatea generalului său, Iulian N. Vlad, cu discernământ, înţelegere şi dreaptă judecată. Era cu 18 ani mai mare ca dânsul. Se născuse în 1931, în familia ţăranilor Nicolae şi Eugenia Vlad, în satul Gogoşiţa, judeţul Dolj. Părinţii lui erau „oameni de mare onestitate, gospodari, care au luptat cu sărăcia lor şi cu nevoile ţării, căutând să le împace deopotrivă – au făcut, asemenea milioanelor de ţărani români –, mari sacrificii pentru ca fiul Iulian să-şi poată împlini chemarea şi dragostea de carte şi învăţătură” (p. 26).

Suspectat şi „însemnat” la dosar că tatăl său a fost „un ţârcovnic” (paraclisier, dascăl) mult prea spiritual şi plin de har, ştiutor şi înţelept, povăţuitor al consătenilor săi”, Iulian a adus în armată şi în cadrelor de conducere ale Securităţii „un spirit intelectual”, a aliniat pregătirea ofiţerilor „la standardele şcolilor statelor europene în «Interpol»” (p. 27); sub conducerea lui Iulian Vlad „opozanţii şi dizidenţii” au lucrat, aşa cum au avut „voie de la poliţie”, „i-a respectat pe puţinii opozanţi autentici” (p. 35). De altfel, pe parcursul celor peste 800 de pagini, portretul lui Iulian Vlad se dezvăluie în toată plenitudinea sa.

Subiectul cărţii: „doi soldaţi de excepţie şi bravi fii ai poporului român”, cum îi apreciază autorul, generalii Iulian N. Vlad, comandantul Securităţii, şi generalul Ştefan Guşă, şeful de Stat Major al Armatei Române, s-au înţeles şi au colaborat în deplină armonie şi conspirativitate: au dezarmat şi Securitatea, şi armata, le-au ordonat să treacă de partea populaţiei nemulţumite, făcând, astfel, imposibilă orice intervenţie militară din afară.

Opt atentate eşuate

Totuşi, în haosul ce s-a creat – cu „turiştii” instruiţi de KGB şi veniţi clandestin în ţară la începutul lunii decembrie – asupra lui Iulian N. Vlad s-au organizat opt atentate (care, însă, au eşuat); el a fost prins, judecat sumar, condamnat şi arestat, în vreme ce Ştefan Guşă a sfârşit în condiţii suspecte, la dor 54 de ani. Crimele le-au produs „turiştii” străini.

Reacţiile oamenilor politici din străinătate au fost corecte, de-ndată ce s-a aflat adevărul: Preşedintele Italiei, Francesco Cossiga, de pildă, l-a chemat din prima zi pe ambasadorul român la Roma şi l-a întrebat:

– Cum s-a întâmplat la Dumneavoastră în ţară că Ceauşescu a fost înlăturat?

– Populaţia nemulţumită s-a revoltat, ceea ce a facilitat schimbarea şi în România.

– Bine, bine, dar forţele de odine ce-au făcut?

– Nu am intervenit împotriva populaţiei, ale cărei nemulţumiri erau cunoscute ca fiind generalizate, deci justificate.

– Dar cine a dat un asemenea ordin?

– Chiar şeful Departamentului Securităţii Statului, ministrul secretar de stat, generalul Iulian Vlad.

– Să-i ridicaţi o statuie!…” (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: