Centenar Trianon

4 iunie 1920 – 4 iunie 2020

La 15 februarie 1867, a fost semnat acordul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, prin care Transilvania îşi pierdea autonomia şi era alipită Ungariei (instalarea compromisului dualist).

La timpul respectiv, românii trăiau în trei state: România, Austro-Ungaria şi Rusia. Era o naţiune divizată, pe când maghiarii funcţionau ca o „naţiune dominantă“, alături de austrieci. Aşa-zisul „Regat al Ungariei” includea Transilvania, Slovacia, Ucraina Subcarpatică, Croaţia şi Voivodina.

 La recensământul din 1869, compoziţia populaţiei din aceste teritorii era următoarea: 6.207.000 maghiari, 2.321.000 români, 1.825.000 slovaci, 1.816.000 germani, 448.000 ruteni, 286.000 sârbi, 208.000 croaţi, la care se adaugă ţiganii şi evreii.

 Evenimentele istorice din anii 1859, 1866, 1877, 1878 şi 1881, când a fost proclamat regatul, au avut un ecou pozitiv la românii din Transilvania şi Ungaria.

 Anul 1918 marchează o etapă nouă a mişcărilor naţionale ale comunităţilor etnice din cadrul Imperiului Austro-Ungar, ca urmare a înfrângerilor militare suferite de armatele Puterilor Centrale în faţa celor ale Antantei.

 Războiul câştigat de Puterile Antantei a dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar.

 La 16 noiembrie 1918, Ungaria se declară stat independent, separat de Austria, nemaiavând drepturi sau mandate asupra Transilvaniei.

 Poporul român, în majoritatea sa, la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, prin cei 1.228 de delegaţi (deputaţi), de drept sau aleşi, a hotărât unirea Transilvaniei cu România, incluzând Banatul, Crişana şi Maramureşul.

 La 28 iunie 1919, a fost încheiat Tratatul de Pace de la Versailles, între Puterile Aliate şi Germania. Delegaţia română prezentă la Conferinţa de Pace, formată din Ionel I. C. Brătianu şi Constantin Coandă, a semnat Tratatul de Pace cu Germania.

 A fost, pentru noi, un miracol, apoi, să fim invitaţi la Trianon, la 4 iunie 1920, să stăm la masa învingătorilor, pentru ca Unirea votată democratic la Alba Iulia să primească recunoaşterea, prin consacrarea juridică oficială, la Conferinţa de Pace de la Paris, urmată de semnarea Tratatului cu Ungaria de la Trianon, de către delegaţii României, dr. I. Cantacuzino şi Nicolae Titulescu, marele promotor al Unirii.

 Tratatul de la Trianon a fost semnat la 4 iunie 1920 de către 23 de state, anume 11 din Europa – pe de o parte Ungaria, iar pe de cealaltă parte Puterile Aliate şi Asociate –, celelalte 12 fiind extraeuropene. Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României în august 1920 şi de Parlamentul Ungariei în noiembrie 1920.

 Instrumentele de ratificare au fost depuse la Paris de guvernul român la 4 septembrie 1920, iar de cel ungar la 23 martie 1921 şi au intrat în vigoare la 26 iulie 1921. Rusia – devenită Uniunea Sovietică – nu a fost invitată la Paris şi nu va recunoaşte sistemul de tratate de la Versailles.

Faptul că România a „primit” Transilvania prin Tratatul de la Trianon a nemulţumit profund Moscova, deoarece aceasta s-a făcut fără ştirea şi participarea Rusiei Sovietice la stabilirea noilor frontiere. Ungaria a adoptat o politică declarată de revizuire a Tratatului de Pace de la Paris din 1919-1920, aliniindu-se la politica Germaniei, cochetând chiar şi cu Uniunea Sovietică.

 România a adoptat o politică externă de protejare a teritoriului instituit la Paris, la 4 iunie 1920.

 În jurul centenarului Tratatului de la Trianon, vor fi unii care vor spune că s-a făcut o mare „nedreptate”, prin spulberarea visului Ungariei Mari, când, de fapt, s-a făcut un mare act de dreptate naţiunilor subjugate. Este necesar, în perioada actuală, să întărim forţa dreptului şi nu dreptul forţei.

 România va aniversa centenarul Tratatului de la Trianon la 4 iunie; în schimb, Ungaria va comemora evenimentul.

 La data de 13 mai a.c., Senatul României a votat legea privind aniversarea Centenarului Tratatului de la Trianon, lege iniţiată de senatorul Titus Corlăţean, fost ministru de externe al României.

 Făurirea României Mari a fost un act de temeinicie şi de dreptate istorică, act care trebuie să rămână neprofanat, nedezminţit şi nezdruncinat, în veacul vecilor!

Fiind vorba de Transilvania, de Ardeal, dorim să precizăm următoarele: Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, la un an după Centenarul Marii Uniri, vine cu o extraordinară surpriză editorială, lucrarea „Construind Unirea cea Mare”, o sinteză unică a documentelor care au pregătit actul de la 1 Decembrie 1918. O lucrare monumentală, în 8.500 de pagini şi 8 volume, ediţie de lux, prezentată într-o casetă de 60 cm şi cântărind, cu totul, 12 kg!

În anul 2020, al centenarului Tratatului de la Trianon, lucrarea „Construind Unirea cea Mare” este cel mai bun argument pentru dezbaterile încinse ce vor urma.

Cartea Centenarului României Întregite (gândită din 2014) merită să fie un „monument al memoriei”.

Cartea aceasta, ca şi istoria în general, educă, emană cultură şi este necesară poporului român pentru viitor.

Cartea a prezentat adevărul istoric, cu respectarea exigenţelor ştiinţei.

Academicianul Ioan-Aurel Pop este şi autorul volumului „Istoria ilustrată a României”, 608 pagini, ediţie 2008, conţinând 1.345 de ilustraţii şi 39 hărţi color, fiind o carte-album de valoare. În paginile 80, 413, 466 şi 469 se găsesc texte referitoare la Tratatul de la Trianon.

 GAVRIL LAVRIC,

numismat,

Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: