Murad al III-lea, nepotul lui Soliman Magnificul

După cum se cunoaşte, Imperiul Otoman, în timpul domniei lui Soliman Magnificul (1520-1566), se transformă într-un stat dintre cele mai civilizate. În timpul domniei sale, Imperiul Otoman a trăit cea mai strălucită perioadă sub raportul cuceririlor teritoriale în urma celor treisprezece expediţii militare, a politicii pe de o parte, a ştiinţei, culturii şi artei, şi, pe de altă parte, prin legile codificate cu privire la treburile juridice şi la pământ.

Dar tot în timpul lui Soliman Magnificul a început aşa-zisul „sultanat al femeilor”, mai năvalnic sau mai lent, începând din secolul al XVI-lea şi până târziu. Acest fapt se datorează unei roabe, prinsă de tătari pe Nistrul Superior, care apoi, înlănţuind inima lui Soliman Magnificul, a început să-l domine.

Numele ei după ce a trecut la islam era Hurrem („Vesela”) Sultan, iar în izvoarele istorice scrise europene era cunoscută sub numele de Roxelana. Se pare că era de origine ruteană sau poloneză, fiind fiica unui episcop. Un portret al acestei femei celebre, datorat unui pictor anonim, se găseşte la Galleria Uffizi de la Florenţa.

Hurrem i-a dăruit lui Soliman Magnificul patru fii, Mehmed, Cihangir, Selim, şi Baiazid şi o fiică, Mihrimâh. Din păcate, Mehmed şi Cihangir au murit de tineri.

După cum subliniam într-un articol anterior, domnia sultanului Soliman a început sub auspicii bune; neavând fraţi, nu a ocupat tronul călcând peste cadavrele lor.

Totuşi, în sânul familiei lui Soliman Magnificul s-au petrecut şi unele fapte tragice, reieşite din competiţiile pentru moştenirea tronului, deci pentru putere. Sunt cazurile celor doi şehzade, Mustafa şi Baiazid, care, deşi erau mai vrednici a urma tatălui lor, au fost sugrumaţi din ordinul lui Soliman, în urma intrigilor de la serai.

Şehzade Mustafa era fiul cel mai mare al sultanului din legătura cu favorita sa Gülbahar („Trandafir de Primăvară”) Hatun. El a fost o victimă a intrigilor lui Hurrem Sultan care îl dorea înlăturat da la ascensiunea la tron „răspândind zvonul că Mustafa i-a convins pe ieniceri să-l părăsească pe bătrânul Soliman”. La 5 octombrie 1553 Şehzade Mustafa a fost sugrumat de şapte călăi muţi din ordinul lui Soliman Magnificul. În felul acesta, Hurrem a asigurat ascensiunea la tron a unuia dintre cei doi fii ai săi, Baiazid sau Selim.

Dintre cei doi fii, Hurrem îl susţinea pe Baiazid, care era mai cultivat decât Selim, dar prin viclenia paşei Lala Mustafa s-a ţesut un conflict între Baiazid şi sultanul Soliman. Temându-se că va fi ucis, Baiazid fuge în Iran. Aici, Baiazid va fi sugrumat împreună cu cei patru fii ai săi la 25 septembrie 1561 din ordinul Şahului Tahmasp, la insistenţele lui Soliman.

Prin această crimă a rămas un singur moştenitor al lui Soliman Magnificul, Selim, numit Sari „cel Galben” sau Sarhos, „Beţivul”, vestit prin beţia sa, prin desfrâul său şi prin dezinteresul faţă de treburile statului.

După Soliman Magnificul, Imperiul Otoman, condus de fiul său Selim al II-lea (1566-1574) şi de nepotul său Murad al III-lea (1574-1595), intră în epoca staţionară, fiind depăşit de progresele Europei Occidentale.

Murad al III-lea, fiul lui Selim al II-lea şi al evreicei Nurbânu, reprezintă încă epoca de creştere a Imperiului Otoman, până la punctul maxim al întinderii teritoriale şi al puterii lăuntrice, dar în acelaşi timp se constată în aceşti 21 ani de domnie şi instalarea unei epoci staţionare.

La ceremonia întronării şi a închinării demnitarilor statului, marele-vizir Sokollu Mehmed, din slugărnicie nu i-a mai sărutat mâna sultanului, ci poala veşmintelor. Acest obicei înjositor pentru cei care veneau în contact cu sultanul Murad al III-lea s-a perpetuat până în anul 1924.

La trei zile de la întronare, Murad al III-lea a distribuit bacşişul întronării: 1.000.000 de ducaţi pentru ieniceri, 50.000 de ducaţi marelui vizir Sokollu şi o sabie ţintuită cu nestemate, celorlalţi cinci viziri 4.000 de ducaţi, iar altor demnitari, alte sume.

Aceste obiceiuri contrastau cu cele sobre şi necostisitoare din vremea bunicului său Soliman Magnificul.

Cea mai relevantă descriere a epocii şi a sultanului Murad al III-lea i-o datorăm istoricului Mümeccimbaşi: „Înclinat fiind numai şi numai plăcerilor şi petrecerilor, nu s-a întâmplat să iasă vreodată din Istanbul cât a durat sultanatul său. A avut soţii legitime (legea islamului permitea şi permite şi azi ca un bărbat să contracteze patru căsătorii cu patru femei diferite) şi în afară de Safiye Hatun, născătoarea lui Mehmed Han.

În afara celor patru soţii legitime, Murad al III-lea a avut 100 de fete tinere cu care a făcut 130 de copii, fiind cel mai prolific sultan. Lipsit de patima vinului, pe care l-a interzis, spre disperarea ienicerilor, a fost în schimb dominat de patima femeilor. Se pare că epilepsia, de care a suferit şi a murit – şi care îl jena să apară în public – a avut conexiune cu priapismul său (regele Carol al II-lea al României a suferit şi el de priapism).

În prima perioadă a domniei lui Murad al III-lea, rolul dominant la curtea sa l-a avut mai întâi mama sa Nurbânu („Doamna Lumină”), apoi soţia sa Safiye („Pura”), de origine veneţiană, din Casa Baffo, născută şi prinsă la Corfu. Safiye a fost o femeie foarte frumoasă, însă avidă, intrigantă şi fără scrupule, care prin amestecul ei în treburile politice l-a pus în umbră pe soţul ei. În felul acesta, se continua „sultanatul femeilor” sau al „haremului”.

O altă tară de care suferea Murad al III-lea, transmisă şi urmaşilor săi, a fost patima mitei (rüşvet). El este primul între sultani care a început să ia mită, încălcând justiţia, iar aceasta a devenit în secolele următoare, una din caracteristicile definitorii ale vieţii din Imperiul Otoman.

În timpul domniei sale s-au accentuat contradicţiile între sultan şi divan, s-a clătinat pătura învăţaţilor, armata a început să trosnească, s-au deteriorat legile şi regulamentele, iar vechea ordine internă a imperiului a început să fie subminată.

Din acest moment va începe coborârea Imperiului Otoman de pe „piscul” din care dominase lumea de atunci.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: