Zona Z

Zi după zi, zile dintre urgenţă şi alertă, apoi doar de alertă, sucevenii (mai întâi cei din municipiul reşedinţă de judeţ şi din împrejurimi, apoi şi cei din judeţ sau, dacă vreţi, până spre marginile acestuia) au aşteptat, au citit ce li s-a dat să citească, iar au aşteptat, iar au citit ş.a.m.d. Încă mai aşteaptă (să citească) şi-n ziua de astăzi (că cine ştie ce altceva li se va da să citească). Mai întâi, nu ştiau precis dacă, la capăt de cartier Obcini, un magazin nemţesc s-a găsit pe cale a fi înfăşurat în (declaraţii de) hârtie, cum odinioară Berlinul de Vest. Mai apoi nu ştiau dacă Şcheia e enclavă a Sucevei ori Suceava e un cartier de Şcheia. Pe urmă, tot măsurând după indicaţii de sus, nu erau lămuriţi dacă zona Sucevei cuprinde Fălticenii ori invers, cea a Fălticenilor cuprinde Suceava. Cum, de tot dezorientaţi (dezonaţi…), cei din satele dintre Suceava şi Rădăuţi habar n-aveau în zona cui au nimerit aşa, dintr-o dată. Până mai ieri, era absolut clar că zona – sau zonele – nu trec mai departe de Botoşani ori de Maramureş, nici, bineînţeles, mai departe în Ucraina. Dar cine ştie? Încă mai pot apărea alerte clarificări. Eu vă pot zice doar că azi noapte, pe Dealul Zămcii, s-a apropiat de Zona Z un obiect zburător asemenea unei solniţe, cu sare de-a dreapta şi piper de-a stânga (sau invers), din care a coborât un individ translucid, un pic verzui, care, hohotind, a zis cam aşa: asta e Legea, dar la lege se mai lucrează; lumea care-o citeşte e brează, plus că o mai şi interpretează. Şi ridicând un braţ, cu degete şapte, a mai zis insul: „Somn uşor!”. La voi în ţară e noapte.