Marele Ierarh al Bucovinei

(In memoriam)

Vestea cea pe care nimeni niciodată nu vrea să o audă, totuşi, vine.

În dimineaţa zilei de 20 mai a anului curent ne-am trezit cu vestea tristă – ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a trecut la cele veşnice. Deşi ştiam că e bolnav de această boală a secolului XXI, această epidemie, speram totuşi. Ne-am rugat la Dumnezeu pentru însănătoşirea sa. Dar Domnul a vrut să-l ia acolo sus. Vestea ne-a luat prin surprindere. Cu toate că avea deja peste 90 de ani, speram totuşi. Dar a fost să fie altfel. De acum încolo se va ruga de acolo, de sus, pentru noi cei rămaşi aici, pe pământ.

L-am cunoscut personal cu vreo 15 ani în urmă. A fost o mică întâmplare atunci. Am povestit-o de multe ori pelerinilor mei, dar n-am scris niciodată despre ea.

Ei bine, cum spuneam, cu vreo 15 ani în urmă am sosit la Mănăstirea Putna, cu un grup de vreo 6-7 copii, care deveniseră câştigători ai concursului de desene „Sfintele Paşti în viziunea copiilor”, organizat de Societatea „Junimea” din Cernăuţi. Ne-au ajutat să ajungem pentru câteva zile, la Ierusalimul neamului românesc, doamna Eleonora Moldovan, care în acea vreme era consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, şi dl Grigore Timiş, care era în administraţia raionului Hliboca. Le mulţumim şi peste ani pentru acel frumos gest al lor.

A doua sau a treia zi am ajuns la Arhiepiscopia din Suceava. Călugărul care ne însoţea a plecat pentru câteva minute, iar noi am rămas în incinta Arhiepiscopiei. Ni s-a spus că va veni chiar Arhiepiscopul să se întâlnească cu noi.

Stând aşa am observat un bătrânel destul de modest care a ieşit de pe o uşă şi ne-a salutat cu amabilitate. I-am răspuns, dar nu i-am acordat prea mare atenţie. Era prea modest îmbrăcat, era atât de simplu, că am crezut că este un oarecare monah sau un lucrător al Arhiepiscopiei. La un moment dat se deschide o uşă şi un călugăr i se adresează cu cuvintele „Înalt Prea Sfinţia Voastră”. Am înlemnit cu toţii. Cum? Acest om nu prea mare de statură, vorba marelui Eminescu… Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port… e un mare ierarh? Imediat ne-am repezit să-i cerem scuze şi să-i sărutăm mâna. A zâmbit şi ne-a vorbit cu multă blândeţe şi sinceritate. Ne-a dăruit tuturor cărticele, iconiţe, cruciuliţe… L-a întrebat pe unul dintre slujitorii de acolo dacă a telefonat la Mănăstirea Dragomirna, unde urma să plecăm după vizita făcută aici. Iată aşa a fost prima mea întâlnire cu ÎPS Pimen Suceveanul. Mi s-au întipărit pentru totdeauna în memorie blândeţea, sinceritatea, modestia, amabilitatea sa. Am cunoscut, în zecile de pelerinaje pe care le efectuăm de-a lungul anilor, mulţi ierarhi de diferite ranguri, dar un asemenea slujitor al bisericii mai rar întâlneşti.

Cu câţiva ani în urmă veneam la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dar şi la Biblioteca Bucovinei, într-o vizită particulară cu o prietenă de a mea. Am fost din nou la Arhiepiscopie, i-am adus personal Înaltului Ierarh al Bucovinei, în dar, şi câteva cărţi de ale mele. Am fost şi translatoare pentru prietena mea care nu cunoştea limba română, dar a ţinut neapărat să vorbească cu Arhiepiscopul. Am primit în dar mai multe cărţi, calendare, iconiţe…

Tot cu mai mulţi ani în urmă, când am venit pentru prima oară la Mănăstirea Sihăstria Putnei, călugărul care ne-a fost ghid ne-a arătat locul de veci pe care şi l-a ales pentru odihnă veşnică ÎPS Pimen. Un simplu mormânt, o cruce cu o candelă şi un tricolor, aflate pe malul unui pârâiaş, în umbra unor copci, iar alături şi o capelă.

De atunci, de câte ori venim pe la Putna, căci aici ne oprim la fiecare pelerinaj, venim şi la Sihăstria Putnei, mănăstire aflată doar la 3 km de Putna lui Ştefan cel Mare. După ce ne închinăm la cele două mănăstiri, una dintre ele, şi anume cea nouă, fiind în numele sfântului Serafim de la Sarov, neapărat îi duc pe toţi să vadă acel loc deosebit.

Cu părere de rău de acum încolo nu vom veni la locul ales, dar va fi şi mormântul său.

A trăit frumos, deşi a trecut prin multe încercări, dar şi-a ales şi un loc frumos. Un loc simplu, modest – aşa cum i-a fost şi viaţa.

Nu ne rămâne decât să ne rugăm bunului Dumnezeu ca să-i aşeze sufletul său curat în grădina raiului, iar urmele ce le-a lăsat pe acest pământ vor rămânea ca şi faptele-i nemuritoare.

Odihnă veşnică, ÎPS Voastră. Cât vom trăi vă vom pomeni doar cu vorbe frumoase, cu drag şi cu blândeţe.

Chiar la primul pelerinaj pe care îl vom face după ce această urgie va trece, vom veni cu câteva bucheţele modeste de flori la mormântul acela frumos şi modest pe care Vi L-aţi ales pe când eraţi în viaţă.

Drum lin spre înalturi, ÎPS Voastră!

ELEONORA SCHIPOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: