De la o depărtare care nu desparte

Elena Sajina, Valentina Sturza, Maria Toacă, M.Gabriela Platon, Cătălina Nomoloşanu, Cristina Chirvasie, Doina Cernica. În rândul de sus: Ion Xenofontov, X, Ion Gheleţchi, Lidia Prisac, Mariana Ţăranu, Cosmin Budeancă, Rado Gino

Sunt peste două luni de când Maria Toacă, prietena mea, ziarista de la Cernăuţi, şi cu mine, am ajuns pe o ploaie torenţială la Bucureşti şi ne-am cazat la acelaşi hotel de pe strada casei Doamnei Micaela Ghiţescu, la care am stat şi în octombrie 2017, invitate atunci la sărbătoarea numărului 100 al revistei gândirii arestate, „Memoria”, fondată de Banu Rădulescu, director – Micaela Ghiţescu. A casei sale, în care s-a născut şi s-a stins în noaptea de 12 spre 13 mai 2019. Atunci, în octombrie, cu ea, surâzând tinereşte, şi cu tinerele sale nepoate – Daniela Nenciulescu, din Italia, Luana Săvescu, din Bucureşti, şi Pia Danielopu, din Franţa -, cum ne-ar fi plăcut să o întâlnim şi acum, venite pentru marcarea a 30 de ani de la apariţia acestei reviste unicat, eveniment programat neîntâmplător pentru luni, 9 martie 2020, zi scrisă cu roşu în calendarul nostru creştin-ortodox în amintirea sfinţilor mucenici de la Sevastia şi deopotrivă, prin lege, Ziua Comemorării Deţinuţilor Politici Anticomunişti în România. Dar nu glasul său drag a străbătut prin ropotele ploii, ci bun venitul prietenos al Oanei Ichim, secretar general de redacţie la „Memoria”, din partea sa şi a actualului director, doctorul Nicolae Constantinecu.

Acel 9 martie 2020, atât de depărtat acum, la 10 mai 2020, împins parcă într-o altă viaţă doar după o săptămână, cu declararea Stării de Urgenţă în România, a început sub un cer plumburiu, când cu umbrelele deschise, când strânse, dar cu un incredibil miros de primăvară, explodând parcă din fiecare magnolie a arborilor săi înfloriţi în faţa Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, a florilor din pomi şi de pe rondurile din bătrânul Parc Cişmigiu, aici purtat pe aripi şi de cântec de păsărele. Şi deopotrivă din telefonul care ne anunţa că, binecuvântate de Maica Irina Pântescu, Proinstareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, Stareţa sa, dr. Gabriela Platon, şi monahia Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, porniseră de asemenea la drum, invitate de seamă la evenimentul „Memoriei”, ca şi în octombrie 2017. După cum un semn bun al anotimpului tânăr a fost pentru cititoarea din mine şi găsirea la una din librăriile de pe strada Academiei a Jurnalului lui Mihail Radu Solcan, filosoful născut în Suceava şi plecat prea devreme din această viaţă.

Cu gândul la mucenicii credinţei căreia şi-au închinat viaţa şi cu inima deja în şoapta rugăciunii, am intrat pe poarta Cimitirului Bellu, căutând cavoul familiei Ghiţescu. Dar cum orice drum începe în acest spaţiu cu Mihai Eminescu, mergem întâi la mormântul său. Maria Toacă oftează: Oare când va avea prilejul să mai ajungă aici? La ora acestor rânduri, încă în stare de urgenţă în România şi cu Suceava în carantină de pe 31 martie 2020, îmi pun aceeaşi întrebare. Lacrimile ploii, lacrimile noastre se amestecă la mormântul Doamnei Ghiţescu. Pun în pământul reavăn o muşcată albă cu rădăcini. Poate se va prinde, poate va trăi şi-i va spune că amintirea sa se află la căldură, ocrotită în cuib viu, cuibul inimilor noastre. Pe crucea de lemn sunt înscrise anul naşterii şi anul trecerii la cele veşnice. Atunci, la ceasul bunului rămas, din Bucovina a avut-o alături, cu un emoţionant cuvânt de despărţire, doar pe Stareţa dr. Gabriela Platon. Pe o placă de marmură, cu ultimul numele Micaela Alexandra Ghiţescu, numele celorlalţi de un sânge cu ea: al tatălui, care a murit de durere ştiindu-şi fetiţa smulsă din studenţie şi aruncată în temniţă pentru vina de a fi purtat corespondenţă cu un francez, fostul ei profesor de la Institutul Francez din Bucureşti, al fratelui, mort la douăzeci de ani şi ceva în munţi, într-un accident nelămurit, de asemenea când Micaela Ghiţescu se afla în detenţie, şi al mamei care i-a mai fost alături o vreme după eliberare. Cum numai o vreme şi-a avut alături soţul, mort şi el, cum se spune, cu zile.

O candelă aprinsă şi la Romulus Rusan, vegheat de o carte deschisă, „Apleacă-te pe braţul meu când mor,/ Lasă-te-nvins de legea lor străveche./ Nouă ni-e dat în schimbul tuturor/ Norocul de a fi pereche”. Mă gândesc cât de importante au fost în viaţa mea de călătoare-scriitoare cărţile sale, „America ogarului cenuşiu” şi „Călătorie spre marea interioară”, apoi la sprijinul pe care i l-a dat poetei Ana Blandiana în conceperea şi realizarea Memorialului de la Sighetul Marmaţiei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, administrat de Fundaţia Academia Civică. Ana Blandiana este de asemenea legată de „Memoria – revista gândirii arestate”, ca membră a consiliului său administrativ, dar mai ales prin înţelegerea acesteia ca „o adevărată coloană de sprijin a reconstruirii memoriei noastre colective” şi sub directoratul Micaelei Ghiţescu, ca „o operă care se adaugă operei ei intelectuale şi se inserează în egală măsură istoriei literare şi istoriei propriu-zise”. Sub ploaia care se înteţeşte, o candelă şi la Nicolae Labiş, care vine din nordul nostru frământat. Apoi ne întoarcem la Mihai Eminescu, plantarea muşcatei la Micaela Ghiţescu ne-a dat ideea plantării şi a hiacintului, a parfumatei zambile albastre – Maria a vrut pentru Eminescu neapărat o floare albastră -, adus şi acesta în ghiveci, deci cu rădăcini. Gestul are ceva de ritual, ploaia pare să-l sacralizeze.

Spre ieşirea din cimitir, un mesaj de la Oana Ichim, care le-a găsit şi pe monahiile de la Voroneţ aproape de Capitală, este condensat într-o imagine: afişul manifestării tăiat în diagonală de un „anulat” necruţător. Semn că boala înaintează şi că se impun, şi se iau, cele mai aspre măsuri. Înfrigurate, ne grăbim spre metrou, sperând să ajungem la Muzeul Naţional de Istorie a României şi să găsim expus fragmentul, singurul care a rămas, cu imaginea zimbrului moldav strivind pajura imperială, din proiectul Monumentului Unirii, ridicat pe locul memorabilei Hore a Unirii încinse în 1918, în Piaţa Primăriei din Cernăuţi, monument demolat de ocupaţia sovietică. Dar este luni, muzeul e închis, nu ne-am gândit! O luăm la pas pe cheiul Dâmboviţei, cu apa cenuşie înviorată de răţuşte albe şi verzi-albăstrui.

La ora la care uşile Ateneului Român ar fi trebuit să se deschidă în faţa noastră, ne întâlnim pe scări, organizatori şi o parte din participanţi, cei care au venit de departe. Din echipa revistei „Memoria”: în frunte cu directorul Nicolae Constantinescu, Oana Ichim, Cosmin Budeancă, Cătălina Nomolaşanu, voluntar al Fundaţiei Culturale Memoria, care editează revista sub egida Uniunii Scriitorilor din România, regizorul Cristina Chirvasie. De departe, de la Chişinău – Valentina Sturza, preşedintă, şi Elena Sajina, reprezentând Asociaţia foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Moldova, istoricii Ion Xenofontov, Lidia Prisac, Mariana Ţăranu, din Cahul – istoricul Ion Gheleţichi. Din ţară, scriitorul Marius Manta, din Bacău, şi Rado Gino, director executiv la Memorialul Revoluţiei din decembrie 1989 de la Timişoara. Facem cunoştinţă, ne salutăm sau ne îmbrăţişăm – era pe 9 martie 2020! Ne bucurăm cu toţii să ne vedem-revedem şi să ţinem în mână, în premieră, numărul 110 al revistei „Memoria” (cu un recviem de Maria Toacă pentru şapte ostaşi de lângă Prut, eroi necunoscuţi ai neamului românesc), număr anunţând pe copertă „75 de ani de la deportarea etnicilor germani în U.R.S.S.; Făuritori ai Marii Uniri, martiri în temniţele comuniste; Distrugerea elitelor în anii comunismului; Opoziţia la comunism în anii ´80; Istoria de lângă noi”, dar şi proaspăta apariţie de la Editura Memoria, „Antidot la zadar”, volum îngrijit de Cristina Chirvasie, cu gânduri semnate de acad. Sabina Ispas, scriitoarea Micaela Ghiţescu, sculptoriţa Silvia Radu, dr. Nicolae Constantinescu, publicistul Dumitru Horia Ionescu. Şi fulgurant, o evocăm, în crâmpeie de aduceri aminte, pe neuitata, incomparabila Micaela Ghiţescu.

Plecăm la ceasul când în Bucovina cântatul cocoşilor anunţă zorii. Avem şansa unei călătorii împreună cu monahiile de la Sf. Mănăstire Voroneţ, adică însoţite de binecuvântarea şi grija Proinstareţei Irina. Seamănă cu o călătorie pe care eu am mai făcut-o cândva, însă atunci împreună şi cu prof. Carmen Cornelia Balan, şi cu scriitorii Micaela Ghiţescu şi Radu Mareş, spre Cernăuţiul Mariei Toacă, pentru lansarea acolo, la Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, condusă de Vasile Bâcu, a revistei „Memoria” şi a romanului „Când ne vom întoarce”. Dar acum Maria este cu noi, prof. Carmen Cornelia Balan, la Suceava, iar Micaela Ghiţescu şi Radu Mareş, într-o lume mai bună. Maica Stareţă Gabriela ne arată cea mai recentă Revistă a Bibliotecii Academiei Române, unde director este un apropiat al locaşului, fostul ministru Nicolae Noica. Monahia Elena Simionovici doar zâmbeşte, încântată de întâlnirea cu poeta Ana Blandiana, la sediul Academiei Civice. Nu numai o respectă ca om, o preţuieşte în mod deosebit şi ca poet. Or, pleacă din Bucureşti ducând o comoară. Volumul masiv, cu poeziile timpului lung dedicat poeziei de Ana Blandiana, „Integrala poemelor“ (Humanitas, 2019), care ar însoţi-o pe o insulă pustie, cum se spunea încă pe 10 martie, şi ar intra în „trusa” sa literară la care avea să ne îndemne să medităm revista „România literară” în vremurile de restrişte de acum ale pandemiei.

Ne despărţim la Suceava. Monahiile pleacă la Voroneţ, Maria, peste graniţă, la Cernăuţi, eu rămân la Suceava. Peste câteva zile aveam să aflăm că vom fi, cine ştie pentru cât timp, la o depărtare, într-un fel mai grea decât se află admirabila Micaela Ghiţescu de noi. Dar ca şi în cazul ei, este o depărtare care nu desparte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: