Şi a fost „Ziua libertăţii presei“

Titlul m-a pus la grea încercare din mai multe motive: 1. N-am observat să o fi „sărbătorit“ cineva pe 3 mai. 2. Despre care „libertate a presei“ va fi fost vorba de moment ce în loc de jurnale, televiziuni şi site-uri pe Internet care să servească interesul cetăţenilor de a fi informaţi corect avem oficine de partid şi carteluri mediatice servind numai intereselor politice şi economice ale patronatelor? Şi apoi, de foarte mulţi ani, presa noastră nu mai e afacere de stat, ci privată, iar stăpânii ei cu tot cu conturi se ascund prin Cipru, prin offshore-uri sau se pitesc în spatele unor organisme precum consilii de administraţie, ale acţionariatului ori ale unor trusturi româneşti şi străine. Nici vorbă de transparenţă, chiar dacă legea o cere în mod expres când e vorba de finanţare.

Despre ce libertate a presei să vorbim când doar un ziar naţional, o televiziune de ştiri şi câteva site-uri pe Net mai îndrăznesc să facă publice ştiri şi comentarii în limite şi cadre cât de cât rezonabile? Da, aş putea discuta despre presa locală, care, spre cinstea ei, face loc ambelor puncte de vedere, şi al Puterii, şi al Opoziţiei, ceea ce este normal, numai că aici nu va fi vorba despre mediile locale.

Ineditul situaţiei, însă, e altul: de obicei, puterea politică aflată la guvernare este stăpână peste bugetul naţional şi îşi fidelizează mass-media prin subvenţii, contracte de publicitate, de cele mai multe ori mascate, dar de data aceasta Opoziţia face legea, iar banii îi vin din alte zone, pe cât de netransparente, pe atât de uşor de ghicit. E clar că oameni cu bani pun mână de la mână pentru readucerea urmaşilor lui Dragnea la guvernare. Preţul nu contează şi nu discutăm aici motivele.

Dacă analizăm procentele de favorabilitate a comentariilor şi a analizelor, observăm cu uşurinţă că nu guvernul şi partidul de guvernământ, ci PSD şi aliaţii săi din Opoziţie sunt mereu preferaţii presei scrise şi audiovizuale: toate ştirile negative privesc numai activitatea guvernamentală, iar liderii Opoziţiei au devenit peste noapte apărătorii, făcătorii noştri de bine, singurii pricepuţi să guverneze, singurii „iubitori de ţară şi de neam“, ei singuri „se luptă“ cu duşmanii „românilor“, dinăuntru şi din afară. Practic se repetă la o scară mult mai extinsă coruperea mediilor din vremea guvernului Năstase, 2000 – 2004.

Presa încartiruită e uşor de recunoscut, căci zilnic conţinutul emisiunilor şi al articolelor e plin de spaime şi manipulări: cică vine un mare cutremur, un mare meteorit se apropie de pământ, seceta îşi face de cap şi vom muri toţi de foame, nu se vor mai plăti pensii şi salarii, altă molimă mult mai ucigaşă decât Covid-19 se va abate asupra omenirii, bolile nu mai pot fi oprite şi fac ravagii, multinaţionalele şi băncile străine îi exploatează pe săracii români alături de Germania lui Merkel şi UE… „La noi nimic nu merge…“

Ei, bine, jurnaliştii, oamenii de televiziune şi analiştii, cei ce se respectă şi ştiu că doar independenţa editorială, spiritul libertăţii le aduc credibilitate, nu s-au aşteptat totuşi la asemenea stare de prosternare, cu atât mai mult cu cât rezultatele alegerilor din 2004 au fost catastrofale atât pentru Adrian Năstase în tentativa sa de a se căţăra pe jilţul de la Cotroceni, cât şi pentru PSD. Nici atunci nu puteai deschide televizorul, nici jurnalele fără să te intoxici.

Aşadar cum se explică încolonarea cvasitotală cu arme şi bagaje în solda PSD? În condiţiile în care sursele de finanţare ar trebui să fie publice, de ce nu ni se spune de unde vin banii? Fiindcă televiziunile, presa şi jurnaliştii, activitatea de sharing au nevoie de multe resurse, nu numai băneşti.

Şi totuşi libertatea presei este un deziderat important, fiindcă numai o presă liberă poate ajuta unei campanii electorale sănătoase să selecteze o clasă politică responsabilă şi competentă, dedicată realmente binelui public. Nu cred că actuala legislatură mai reprezintă interesele şi doleanţele tuturor cetăţenilor, ca dovadă imposibilitatea sincronizării forţelor politice în lupta împotriva coronavirusului, plus trocul cu UDMR în privinţa autonomiei aşa-numitului ţinut secuiesc, troc menit să păstreze voturile actualei majorităţi parlamentare.

Măcar în privinţa trocului, libertatea presei a funcţionat cât de cât corect. Semn dătător de speranţă. Dar până la libertatea presei calea e lungă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: