A mai plecat dintre noi un Om

Constantin Mangiurea şi-ar fi sărbătorit peste puţin timp ziua de naştere. A venit pe lume pe 17 mai 1936, fiind fiul unor reputaţi dascăli, învăţătorii Ilie şi Victoria Mangiurea. Constantin Mangiurea nu a urmat cariera părinţilor, alegând o profesiune tehnică, dar a lăsat în urma sa roade bogate, ca şi înaintaşii săi. S-a dăruit oamenilor prin activitatea sa, prin firea sa, prin existenţa sa.

 I s-a încredinţat de către câmpulungeni şi mandatul de primar al municipiului, pe care s-a străduit să-l onoreze cât mai bine. Dar primarii sunt aleşi de obicei pe criterii politice şi nu-i pot mulţumi pe toţi, mai ales pe adversari…

A rămas în amintirea câmpulungenilor prin ceea ce a făcut timp de 27 de ani ca gospodar al oraşului, în calitate de director al IGO (EGCL). Strădaniile sale şi ale colectivului pe care l-a condus, de a întregi frumuseţile naturale ale acestor locuri, s-au văzut în buna gospodărire a oraşului, în curăţenie, plantaţiile de flori şi în tot ce ne putea face viaţa mai frumoasă.

A ştiut să bată şi să deschidă toate uşile unde putea rezolva o problemă, folosindu-se de priceperea sa, de puterea sa de convingere, de tot ce îl putea ajuta spre a mări cantităţile de combustibil pentru buna funcţionare a centralelor termice, pentru a îmbogăţi parcul de maşini necesar transportului în comun sau pentru reparaţia străzilor, înmulţirea spaţiilor verzi etc. Desigur că s-a bucurat şi de sprijinul celor în drept.

Între realizările sale se numără şi continuarea iniţiativei colegului său de la Şcoala Tehnică de Construcţii Civile şi Industriale Câmpulung Moldovenesc, ing. Vasile Sfarghiu, plecat şi el în lumea umbrelor, prin organizarea întâlnirilor anuale ale tuturor generaţiilor de absolvenţi ai acestei şcoli, spre a le cinsti contribuţia la reconstrucţia ţării.

Constantin Mangiurea rămâne în amintirea noastră ca Om. Oare cine i-a cerut ajutorul şi acesta nu i l-a acordat, indiferent de funcţia în care s-a aflat?!

Ce ironie a sorţii… El, care preţuia omul şi era alături până şi de familiile cele mai umile atunci când pierdeau pe cineva drag, aducând flori, coroane, iar atunci când era nevoie şi ajutor material, acum, când pleacă el pe ultimul drum, nu-l pot conduce decât cei din familia profesorilor Ciulei Elena şi Silviu şi copiii lor (fiică, ginere, nepoţi) şi poate încă 2-3 apropiaţi, cât este permis de lege în aceste zile.

După o viaţă activă, plină de dăruire, Constantin Mangiurea pleacă să se odihnească în cavoul din Capu Satului – Câmpulung Moldovenesc, alături de părinţii săi, de soţia sa Silvia, de părinţii acesteia Gheorghe şi Profira Dominte, precum şi de cumnaţii săi Nistor şi Rodica Dominte, cu toţii oameni care nu pot fi uitaţi.

Vor poposi desigur, atunci când se va putea, mulţi dintre cei cărora le-a fost alături la bine şi la rău, punând pe mormânt o floare sau o lumânare şi pentru Omul Constantin Mangiurea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: