Vorbe-n vânt?…

 Într-o părere, vorbele zise aşa, ca să fie, ca să nu creadă cineva că n-ai mai nimic în cap ori că ţi-e teamă să te exprimi (public!), să „comunici”… se recunosc de la o poştă. Sunt uşurele, zboară, se duc, ducă-se! Când un chipeş ministru peste sănătate, care altfel ne părea a fi om la locul lui, a comis-o cu naivitate(?!), visând în faţa ţării cum că se vor testa de îndată toţi bucureştenii, la scara blocului, să se afle dacă au ori n-au Covid-19, a trebuit să plătească dând un pas înapoi şi amuţind în faţa microfoanelor. Parcă cine l-a crezut (în afară de primăriţa capitalei) că se va face testare în masă într-o ţară din care lipseau testele? (Spre confirmare, iată că, de la început şi până acum, au fost testaţi atâţia români cam cât sunt suceveni în municipiul reşedinţă de judeţ.) Dar să arunci (de fapt cine?, de fapt de ce?) în spaţiul public un „document” (cu ghilimele întrucât, potrivit, până acum, singurei opinii oficiale în chestie a institutului ce apare pe antet, ar fi vorba de o ciornă veche de două luni, cuprinzând un ghiveci de idei ale unora care s-au închipuit – ca-n povestea ailaltă, cu „guvernul din umbră” – gestionând treburile ţării, de la sanitare la economice, la vreme de molimă) nu mai are a face cu pomenitele vorbe-n vânt, ci cu o intenţie precisă de-a isca furtună. Orice-ar conţine, draft să fie, înţeleg. Însă draftul nu-i menit să ajungă-n gura mare a lumii, ci să şadă la sertar. Aşadar, va dori cineva să clarifice cum a zburat de-acolo?!