Cezar's

Terapii de sezon

Adevăruri. Cu ceea ce ştiu, aş putea scrie o carte groasă. Este însă la fel de adevărat că aş putea umple o bibliotecă întreagă cu ceea ce nu ştiu. (Sacha Guitry)

Bulimie. În primele două zile de viaţă, o omidă mănâncă o cantitate de hrană de aproximativ 86 de ori mai mare decât greutatea propriului corp. Mult, dar insignifiant în comparaţie cu avariţia oricărui politician român post-decembrist de rang înalt!

Concurs. Locurile de evitat într-o competiţie sunt doi şi patru. Situat pe una din aceste poziţii, vei pierde fie aurul, fie podiumul. (Luis Fernandez)

Diavol. „Comunismul nu este decât prezenţa Satanei pe pământ. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie care, în opoziţie cu aceea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei, ridicate la rangul de «virtuţi»; nu se răspândeşte decât prin minciună, neîncredere, teroare şi frică. Pe plan spiritual, scopul său este dezumanizarea omului, iar pe plan material: mizerie, foamete şi lipsuri. Cum s-ar explica altfel atâta ură, bestialitate, cinism şi plăcere sadică de a-ţi chinui semenul şi a-l ucide?” („Mărturisiri din mlaştina disperării”, Dumitru Bordeianu)

Fericire. Azi – mi se pare, oare, doar mie? – pe prea mulţi dintre noi îi face fericiţi… nefericirea semenilor.

Limbă. „«Limba moldovenească a apărut cu mult înainte de limba română» a declarat Elena Hrenova, deputat în partidul lui Igor Dodon. Am stat şi m-am gândit un pic şi cred că înţeleg ce-a vrut să zică doamna: înseamnă că moldoveneasca o vorbeau, de fapt, dacii.” (Dilema veche)

Lume. Există o lume mai bună…, dar este foarte scumpă. (Necunoscut)

Mister. Câte adâncimi şi înălţări poate ascunde sufletul omului… O bătrână doamnă, ajunsă mai săracă decât servitoarea ei. Şi, totuşi, aceasta din urmă rămâne în slujba doamnei, slujind-o cu acelaşi vechi devotament şi împrumutându-i, adesea, bani. Fără dobândă, evident.

Noapte. – Cum a fost noaptea nunţii, fata mea? – Ehh…, am avut şi mai bune.

Opţiuni. „Libertate sau moarte!” urlă mulţimea dezlănţuită, disperată, adunată în faţa palatului. „Mă rog…, voi aţi ales!” şopteşte Tiranul, ordonând, calm, deschiderea focului.

Politicieni. Cinci chirurgi, foşti colegi de facultate, după nişte ani de practică, se întâlnesc la un simpozion. Spre seară, merg împreună la o bere şi se apucă să discute despre meseria lor. Primul zice: „Mie, pe masa de operaţie, îmi plac contabilii – când îi deschizi, înăuntru totul este numărat, totul este ordonat”. Al doilea: „Eu prefer electricienii – când îi deschizi, totul este codificat pe culori…, nu poţi să te încurci”. Al treilea, zice: „Mie îmi plac bibliotecarii – înăuntrul lor, toate organele sunt plasate în ordine alfabetică…, e uşor de lucrat”. Al patrulea se bagă şi el: „Mie îmi plac ăia din construcţii – cu ei te-nţelegi uşor dacă mai rămân ceva piese în plus…”. Al cincilea îşi dă şi el cu părerea: „Orice aţi zice, băieţi, mie îmi plac politicienii – sunt cel mai uşor de operat; ăştia, când îi deschizi, n-au mai nimic înăuntru…, nici măruntaie, nici creieri, nici fudulii, nici şira spinării… Şi unde mai pui că au capul şi fundul, piese interschimbabile – în orice ordine le-ai pune, funcţionează la fel!”

Privire. De fiecare dată când un bărbat o priveşte, o femeie întinereşte sau îmbătrâneşte. Aceasta depinde, însă, esenţial, de felul acelei priviri…

România Mare. Doi japonezi, în Gara de Nord, întreabă cât face trenul până la Oradea. – 14 ore, li se răspunde. – Uaau, se miră ei… România asta e mai mare decât China!

Sfinţi. Putem astfel vorbi despre martiri, sfinţi ai închisorilor. Eugen Dimitriu, din Suceava, fost deţinut politic, l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu la închisoarea-sanatoriu din Târgu Ocna. Ne-a lăsat în cartea sa „Dreptul de a muri mai repede” o mărturie excepţională, încheiată cu un îndemn: „Cercetătorii Experimentului Piteşti trebuie să abordeze cu seriozitate – ca o contrapondere – fenomenul Târgu Ocna, unde s-a dovedit că oamenii pot deveni sfinţi”. „Tânărul Valeriu a trecut şi acel ultim examen, mlaştina deznădejdii, deşi fusese torturat bestial, deşi era îngenuncheat de boală. În loc de apostazia cerută de ighemonii antonescian şi comunist, în loc de căderea în deznădejde, Valeriu Gafencu a privit la Hristos şi a zâmbit serafic camarazilor îndureraţi, având mereu pe buze rugăciunea inimii. Chipul său emana mereu, în mod misterios, o luminozitate şi o energie de neimaginat azi, într-o lume dominată de necredinţă şi de păcate împotriva Sfântului Duh.”

Solidaritate. Solidaritatea nu există. Există doar coaliţii de egoisme. Fiecare rămâne lângă ceilalţi doar pentru a se salva pe sine însuşi. (Francesco Alberoni)

Terapii. Înainte oamenii mergeau să-şi mărturisească păcatele la preot. Mai târziu la psiholog. Acum toţi îşi fac blog.

Vârstă. Un mecanic auto ajunge în cer şi i se plânge Sfântului Petru: – Cum se poate să mor la 38 de ani? – Uite, noi am adunat toate orele de manoperă de pe chitanţele eliberate de tine şi reiese că ai 90 de ani.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: