Ori şef, ori mămăligă!

În aceste zile de grea încercare ies la iveală trăsăturile cu tot cu deficienţele de comportament şi caracter ale cetăţenilor noştri, mai vizibile fiind acelea ale liderilor, fie aleşi, fie numiţi, iar ce se vede în spaţiul public nu ne face deloc cinste. Cei mai buni dintre noi sunt prinşi în bătălia cu adevărat eroică împotriva Covid-19, bucurându-se de aprecierea poporenilor, câteva zeci de mii încearcă să se salveze cu ajutorul doctorilor, al asistentelor, cu încredere în Dumnezeu, iar nu puţine personalităţi, inclusiv medicale, aflate pe lista partidelor s-au luptat/se luptă cu colegii lor din prima linie pentru funcţii, posturi şi voturi. Bătălia egoistă pentru mărire li se pare mai importantă decât salvarea vieţilor ameninţate de pandemie.

Molima însă ne-a prins pe toţi, autorităţi şi cetăţeni, complet nepregătiţi, aşa că lipsuri, motive de critici şi atacuri sunt destule, cele mai multe fiind perpetuate de la o guvernare la alta. Din păcate, de fiecare dată când se declanşează o astfel de concurenţă acerbă pentru posturi şi funcţii, intră de o parte sau de alta şi partidele ca să-şi susţină preferaţii. Cum o fac? Printr-un amestec mediatic sordid de adevăr şi minciună, batjocură şi scandal, acuzaţii atât la adresa deţinătorilor actuali, cât şi a susţinătorilor acestora, acuzaţii cel mai adesea de impact, dar fără suport real, ceea ce nu e deloc potrivit cu situaţia tragică a atâtor familii la vreme de restrişte. Cu atât mai mult cu cât eroii acestor zile au nevoie de susţinerea noastră, nu de scandal.

Chiar aşa cu nenorocirea în prag, unele partide îşi pornesc motoarele campaniei electorale şi le turează până la gripare: liderii şi activiştii lor sunt avantajaţi de lipsa activităţii în Parlament şi consilii locale, aşa că acum au liber la tribună, dar specularea acestei situaţii nenorocite s-ar putea să-i coste mai mult decât iluzoriul câştig electoral. Speriată de zilele negre, lumea nu-i priveşte cu ochi buni, cu toată agitaţia lor. Exact asta e şi concluzia ultimelor sondaje de opinie.

Însă nu cred să mai existe pe faţa pământului inşi atât de morţi după funcţii ca românii: de mici, copiii sunt dresaţi de părinţi şi mai ales de bunici să fie primii în clasă ca să ajungă şefi, căci în România ori eşti şef, ori mămăligă, ori ajungi în fruntea frunţii, ori în fruntea… cozii. Educaţia pentru a deveni un cetăţean de onoare, corect, harnic, om de încredere şi valoare, un profesionist, un ins competent trece şi azi pe planul al doilea.

Adeseori, pasiunea pentru şefie se îngemănează cu ştiinţa de carte, cu expertiza, cu competenţele cele mai înalte şi atunci avem rezultate extraordinare care ne merg la suflet: peste 40% din managerii marilor firme europene sunt români, iar numărul specialiştilor de talie mondială este şi el semnificativ. Din păcate, aceştia nu au beneficiat de susţinere şi apreciere în România, punând umărul la creşterea bunăstării şi a PIB-ului altor state. În lipsa lor, evoluţia noastră ca ţară şchiopătează, greşelile ne ţin pe loc, înalţi funcţionari ai statului lasă impresia că sunt pierduţi în spaţiu, iar corupţia şi corupţii încă se zbat să facă legea.

Ei, bine, păruiala asta pentru şefie a atâtor aventurieri, profitori, veleitari şi invidioşi, inclusiv din mediile politice, nu are nimic a face cu concurenţa loială, de moment ce sunt luate în calcul toate şmecheriile, toate tertipurile, toate strategiile murdare pentru a-şi desfigura şi apoi distruge rivalii, adică „duşmanii“.

Cadrul nostru legislativ stabileşte cu claritate, ca şi în alte ţări, locul unde se face politică, unde se iau, se negociază deciziile cele mai importante: în Parlament şi în consilii locale. Faptul că parlamentul nostru a ajuns la mâna unor „maeştri“ ai manipulării şi ai tergiversării, că nu toate iniţiativele aleşilor ajung la discuţia colegilor, transferă bătălia politică şi chiar negocierile în mass-media. Aici politicienii influenţi beneficiază de ajutorul televiziunilor şi al mercenarilor bine stipendiaţi în încercarea de a-şi impune punctele de vedere. Parţial sau deloc, aşa se petrec lucrurile şi la case mai mari, dar acolo există totuşi simţul măsurii, al datoriei şi al onoarei, la fel cum nu se află decizie politică fără transparenţă deplină.

Oare nouă ce ne lipseşte în afară de educaţie?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: