Viaţa învinge mereu (I)

Martie 2020. Vremuri grele. România se află în stare de urgenţă. Noi toţi suntem în carantină şi în stare de izolare totală. Pe străzi patrulează doar poliţia, jandarmii şi armata. Un spectacol terifiant. N-am terminat rugăciunile comunitare la nivel planetar pentru stoparea războiului şi a conflictelor militare din Orientul Apropiat, pentru stoparea imigraţiei spre Europa a populaţiei din Siria şi celelalte regiuni aflate în conflagraţie… N-am terminat rugăciunile pentru stoparea actelor de terorism din ţările occidentale… Încă mai ieri ne rugam pentru oprirea incendiilor devastatoare care au cuprins întregul continent australian şi pentru venirea ploilor musonice care să salveze viaţa şi întreaga creaţie a lui Dumnezeu din acest sinistru ucigaş… Şi, iată, acum ne aflăm în mijlocul unei pandemii cu coronavirus, un virus rău, care omoară oamenii. Plecată din China în urmă cu trei luni, molima s-a extins într-un ritm halucinant şi a cuprins toate continentele şi toate ţările lumii, contaminând, îmbolnăvind şi omorând oameni de toate rasele, etniile, vârstele. Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-a văzut nevoită să declare pandemie. Graniţele s-au închis, circulaţia oamenilor s-a interzis, în speranţa că izolarea va stăvili şi va încetini răspândirea virusului. Lumea ştiinţifică medicală încearcă cu disperare obţinerea unui vaccin eficient, dar deocamdată această perspectivă este foarte îndepărtată.

Răspândirea virusului cu asemenea repeziciune a luat comunitatea internaţională prin totală surprindere. Nepregătită, neechipată, lipsită de experienţă. Evident, în această situaţie se află şi România. Surprinsă, România a pierdut timp util şi paşi importanţi în luarea unor măsuri concrete şi eficiente de combatere a pandemiei. În plus, fiind ţara cu cea mai mare emigraţie din Europa în ultimii 10-20 de ani, România se confruntă şi cu revenirea acasă a sute de mii de români, care încearcă să se salveze, fugind de urgia din ţările europene în care pandemia a explodat (Italia, Spania, Anglia etc.). Au intrat în doar câteva săptămâni peste 250.000 de oameni, desigur, mulţi dintre ei posibil contaminaţi, excedând complet posibilităţile şi mijloacele medicale de verificare şi de testare. Speriaţi, pur şi simplu au luat cu asalt graniţele de intrare în ţară, ceea ce desigur reprezintă un factor agravant major de răspândire a bolii în toate mediile.

 Cam aceasta este bilanţul în România noastră şi în lumea întreagă în acest moment, schiţat, sumar, în doar câteva cuvinte. Şi ca şi când nu era îndeajuns de tristă perspectiva vieţii, iată că de la Medjugorje ne vine o veste care ne descumpăneşte şi ne îndurerează profund: s-au terminat Apariţiile publice ale Preasfintei Fecioare Maria din data de 2 a fiecărei luni, dăruite pelerinilor din lumea întreagă prin vizionara Mirjana. Ultima apariţie publica a avut loc în 2 februarie a.c. De acum, Mirjana va primi vizita Mamei noastre Cereşti doar o dată pe an, în ziua de 18 Martie, ziua aniversară a vizionarei. Se încheie aşadar o perioadă de mari haruri, de care au beneficiat milioane de pelerini de pe toate continentele. Din fericire însă, lucrarea Maicii Sfinte la Medjugorje continuă şi cu toţii trebuie să fim profund recunoscători că Apariţiile zilnice ale Reginei Păcii nu s-au sfârşit, trei dintre vizionari – Ivan, Vicka şi Marija – continuând să primească în fiecare zi vizita Preasfintei Fecioare Maria. Aşadar ajutorul, harurile şi binecuvântările Cerului continuă! Aleluia!

 Mărturisesc că declararea pandemiei de coronavirus făcută de OMS m-a îngrozit şi, speriată, m-am întrebat dacă această calamitate venită peste omenire nu face parte din secretele pe care Mama Cerească le-a încredinţat vizionarilor. Nu am fost singura care am făcut această asociere. În două-trei zile am primit o avalanşă de telefoane ale pelerinilor români de pretutindeni, care mă întrebau acelaşi lucru. Din fericire, Sora Emmanuel, care trăieşte din 1989 la Medjugorje şi se află în contact permanent cu vizionarii, prin „Fundaţia Copiii Medjugorjeului”, ne-a informat prompt că această încercare nu face parte din secrete şi cu atât mai puţin ea nu reprezintă începutul sfârşitului lumii, mai ales că Mama noastră ne vorbeşte adeseori de generaţiile viitoare! Mare uşurare!

 În acelaşi timp, în săptămâna 9-16 martie, Părintele Livio de la Radio Maria Italia – ţară profund marcată de această pandemie în care mor mii de oameni pe zi –, i-a luat un interviu vizionarei Marija, care trăieşte în peninsulă şi care are încă apariţii zilnice şi care primeşte Mesajul Preasfintei Fecioare pentru lume în data de 25 a fiecărei luni. După ce a comentat Mesajul din 25 februarie a.c., Marija a spus:

– Acest virus este rău, el nu vine de la Dumnezeu. Sunt convinsă că această situaţie grea nu va dura mult, dar pentru noi este o invitaţie de-a începe o viaţă nouă. Când am auzit despre acest Coronavirus m-am întrebat: „Cum putem lupta cu el?”. După cum ne spune şi numele lui, haideţi să ne ţinem de «Coroană», să ne agăţăm de Coroniţa Rozariului. Sfântul Rozariu a învins de mii de ori. Să începem cu Rozariul rostit în familiile noastre. Fie ca Domnul să ne elibereze de această boală şi de frica care domneşte pretutindeni. Iisus a spus că acest soi de spirite rele nu ies decât prin rugăciune şi prin post. Aşadar, şi pentru acest virus să începem să ne rugăm şi să postim.

Ei bine, dacă nu sunt secretele, atunci înseamnă că această încercare reprezintă un mare avertisment – poate între ultimele! – pe care ni-l trimite Dumnezeu. Aveam nevoie de el, aveam nevoie de această încercare, o merităm pe deplin, cu toţii. De ce? Haideţi să încercăm să ne amintim cum am trăit în vremurile din urmă. În ce grabă, în ce haos, într-o totală ignorare a lui Dumnezeu şi a Voinţei Sale. O grabă nesfârşită: ne grăbim din prima clipă a dimineţii până noaptea târziu. Nu avem timp de rugăciune pentru că ne grăbim să facem de mâncare şi o mâncăm crudă şi fierbinte, ne frigem pe limbă. Ne grăbim să ne îmbrăcăm şi ne punem hainele pe dos. Ne grăbim să ajungem la serviciu şi întârziem de fiecare dată; ajungem uzi leoarcă şi fără respiraţie. Ne grăbim să ne facem treaba, că este multă şi numai noi putem şi trebuie să o facem astăzi şi acum, şi facem lucrurile anapoda, nervoşi, agitaţi că nu ies cum am fi vrut noi. Ne grăbim să ajungem acasă şi, din atâta alergat, pierdem autobuzul sau metroul şi înjurăm, ne enervăm, vorbim urât şi îi apostrofăm iritaţi pe toţi cei care îndrăznesc să ne iasă în cale sau să ne întrebe ceva. Ajunşi acasă, fără niciun gând de mulţumire faţă de Dumnezeu, ne grăbim iarăşi să facem de mâncare pentru copii şi mai croim pe câte unul pentru că nu avem timp să le vorbim şi pentru că nu ne lasă… să ne grăbim! Ne grăbim la Sfânta Liturghie, ne grăbim la meci, la film, la vreun joc pe internet, să mai vedem cine ne-a dat like la pozele puse pe Facebook, ne grăbim…! Irosim atâta energie, zămislind continuu şi nenăscând nimic altceva decât vânt, şi acela putred, care nu foloseşte nimănui. Uităm că există un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde, un timp pentru a munci şi un timp pentru a ne odihni. Un timp pentru a ne ruga. Mereu grăbiţi, mereu n-avem timp, uitând că timpul suntem noi, căci dacă noi nu existăm nici timpul nu există, pentru că el este făcut pentru noi. Să ne amintim că la întrebarea „Ce este timpul?”, Sfântul Augustin a dat acest răspuns genial: „Dacă mă întrebi ce este timpul, nu ştiu să-ţi răspund; dar dacă nu mă întrebi, ştiu. Pentru că timpul eşti tu!”.

 Şi aşa, mereu grăbiţi şi neglijenţi, trăind haotic şi lipsiţi de respect pentru întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, devenim noi înşine oameni-viruşi, care ne îmbolnăvim pe noi, pe cei din jurul nostru, ucidem planeta care este casa noastră. Coronavirusul distruge plămânii oamenilor, oamenii-viruşi distrug viaţa pe planeta pământ, ucid plămânii planetei: oceanele sunt otrăvite cu resturi nucleare şi sufocate de materiale plastice aruncate cu nepăsare, pădurile tăiate, mii de specii în apă, în aer şi la sol care mor otrăvite prin inconştienţa şi nepăsarea noastră etc. Şi uite aşa, în pofida avertismentelor pe care Mama Cerească ni le repetă cu obstinaţie la Medjugorje de aproape 39 de ani, am dat undă verde celui rău, care astăzi domneşte nestingherit, scuipându-şi otrava ucigaşă peste întreaga omenire. Astăzi otrava se numeşte coronavirus, care îmbolnăveşte doar oamenii! Riposta planetei a sosit şi este abia începutul. (Va urma)

Dr. DOINA HASNEŞ-CIURDARIU, Arad

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: