Un punct de vedere

Stăm acasă şi aşteptăm să ne îmbolnăvim !

Mult lăudatul spital de la Suceava a devenit un „pol al râsului”, pe mapamond sau poate măcar la nivel european; se râde despre ce se întâmplă la Suceava unde medicii s-au predat pentru că desigur, nu mai veneau şpăgile, dar şi pentru că situaţia era imposibilă, deşi Spitalul Judeţean Suceava a fost prezentat ca unul de nivel mondial; însă se moare în el mai mult decât în spitalele de top. Statul în casă s-a dovedit a fi un mare „fâs”, întrucât avem exemplul Italiei şi Spaniei, unde populaţia stă în izolare de câteva săptămâni şi ţările raportează zilnic 700-800 de morţi. Dacă vom termina luna aprilie cu un bilanţ mai catastrofal decât luna martie înseamnă că am făcut acest sacrificiu degeaba. A restricţiona totul nu este o soluţie, pentru că asta facem în fiecare zi. Se ia în calcul pentru prima data tăierea salariilor bugetarilor, întrucât nu vor mai fi bani. Vremurile tăierilor se întorc. Indiferent ce partid va fi la putere în momentul în care nu vor mai fi bani, se vor face tăieri. Dacă nu vom mai produce nimic până la toamnă nu vor mai exista fonduri la buget. Această situaţie este posibilă şi chiar probabilă; la fel cum lumea nu se aştepta să avem o astfel de carantină la nivel mondial, sigur lumea nu se aşteaptă să rămânem cu burta goală până la toamnă, dar această situaţie este posibilă.

Evident este faptul că unii medici au îmbrăţişat această meserie pentru şpagă şi că sunt nişte rarităţi cei care au mers în linia întâi! Probabil veţi spune şi dvs. aşa. Dar ce, ei nu se aşteptau la astfel de vremuri? Nu, domnule, nu se aşteptau! Dar credeţi că armata se aşteaptă să vină vreun război, credeţi că cei care au intrat în armată au făcut-o pentru a se lupta? Nimeni nu s-a făcut medic pentru a se întâlni cu panica, cu războiul, cu virusul. Ei s-au dus la medicină pentru a avea o slujbă, o funcţie, eventual un culoar în viaţă, o şpagă. Toată lumea ştie că medicii câştigă bani, toată lumea dă bani la medici. E o vorbă veche „din străbuni”, nu o legendă. Am văzut în aceste zile cine suntem cu adevărat. În România şi în lume ne aflăm în momentul în care scapă fix cine poate. Nu are importanţă cine eşti. Dacă ai zile (un sistem imunitar OK), dacă nu, la revedere. În România se află că ai avut coronavirus după ce ai murit, ce-i drept nu la mare distanţă după moarte, între 24 şi 72 de ore. Cred că omenirea se va debarasa de mare parte din populaţia sa pentru că, probabil, „aşa trebuia”. Ne mai „curăţăm” un pic. Vai de capul celor care mai au de trăit!

Ideea este că stăm acasă până ne îmbolnăvim. Cu toţii aşteptăm să ne îmbolnăvim, să vedem ce se „întâmplă”. Stăm acasă de pe 12-13 martie, când au fost închise toate activităţile, pe 16 martie a fost declarată starea de urgenţă, ceea ce înseamnă trei săptămâni, care ni se par o veşnicie. Ce aşteptăm de la luna aprilie? Să ne îmbolnăvim? Stăm în casă şi ne uităm cum mor alţii şi la aceste „clasamente”, singurele care, paradoxal, ne mai ţin în viaţă. Trăim în această actualitate aşteptând să o „mierlim” şi noi. Doamne fereşte! Dacă vom ieşi „vreodată” din izolare, vom ieşi pe rând, vom ieşi pe „raţie”. Probabil se va face un clasament al regiunilor în funcţie de numărul de cazuri. Cei care vor avea mai puţine cazuri vor ieşi primii din „bârlog”. Cei care vor avea mai multe vor ieşi ultimii. Statul în casă ne mai ajută la număratul miilor de morţi din fiecare zi!

 LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: