Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

„Ţara Fagilor”, XXVII, Almanah cultural-literar al românilor nord bucovineni alcătuit de Dumitru Covalciuc, redactor-şef, Cernăuţi – Târgu-Mureş, 2018, 390 p.

II. 

Revista „Ţara Fagilor”, tom XXVII/ 2018 – ultimul număr, dacă nu se va găsi un alt român de seamă s-o continue – are, ca şi numerele anterioare, un conţinut variat, dens, bogat, concretizat în rubricile: „Articol de fond”, „File de istorie”, „Învăţământ pedagogic”, „Filologie”, „Sănătate”, „Golgota neamului românesc”, „Poesis”, „Personalităţi bucovinene”, „Cartea-cronici”, „Album bucovinean”, „Folclor bucovinean”, „In memoriam”.

Articolul de fond se intitulează „Vasile Netea – istoric al Marii Uniri”. Semnatarul acestuia, Dimitrie Poptămaş, redactor al almanahului „Ţara Fagilor”, este, totodată, şi directorul Bibliotecii din Târgu-Mureş şi preşedintele Fundaţiei Culturale „Vasile Netea” din acelaşi municipiu. Autorul fixează principalele date biografice ale celui care – născut în 1912 pe Valea Mureşului, la Deda, absolvă Şcoala Normală de Învăţători din Târgu-Mureş, este atras de istorie şi filologie – desfăşoară o bogată activitate publicistică în cadrul Astrei şi prin tot ce scrie se numără ca o „personalitate pluridisciplinară, istoric desăvârşit, filolog de marcă, istoric literar de valoare, folclorist neîntrecut, gazetar de temut şi, nu în ultimul rând, influent om politic” (p. 5). Autorul îi înşiruie principalele lucrări şi, în finalul volumului, cititorul interesat poate găsi publicaţiile Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, întreaga serie a acelor „Caiete mureşene” (p. 384-387).

La rubrica „File de istorie”, preotul doctorand Dumitru V. Irimia, de la Universitatea din Suceava, publică studiul „Conflictul dintre episcopul Dosoftei Herăscu şi egumenii bucovineni”, prilejuit de intrarea trupelor austriece în nordul Moldovei, inventarierea averilor mănăstireşti, înfiinţarea Consistoriului Ortodox, ruperea legăturilor cu Mitropolia Moldovei, desfiinţarea majorităţii covârşitoare a mănăstirilor şi schiturilor, lăsându-se, cu un număr restrâns de călugări, doar: Putna, Suceviţa şi Dragomirna, încât „superiorii mănăstirilor bucovinene din vremea lui Dosoftei i-au arătat vlădicăi ce înseamnă adevărata solidaritate a egumenilor în soborul încredinţat şi, mai ales, tăria cu care trebuiau apărate rânduielile cinului îngeresc, preferând să pribegească decât să ajungă la înţelegere cu vrăjmaşii ortodoxiei” (p. 40).

Istoricul Constantin Ungureanu publică studiul „Constituirea şi activitatea Consiliului Naţional Român din Bucovina” (octombrie – noiembrie 1918), cu referiri la Bucovina în timpul Primului Război Mondial, activitatea deputaţilor bucovineni în Parlamentul de la Viena în ultimele luni de război, constituirea Consiliului Naţional Român din Cernăuţi, situaţia din Bucovina la începutul lunii noiembrie 1918, activitatea Consiliului Naţional Român şi Congresul General al Bucovinei, 28 noiembrie 1918 (p. 41-62).

La aceeaşi rubrică, Dumitru Covalciuc publică studiul „Ţărani în Consiliul Naţional din Bucovina” (p. 62-78), Procesul-verbal al Congresului General al Bucovinei” (p. 79-93), Dragoş Olaru – „Primarul Traian Popovici, salvatorul a 20.000 de evrei cernăuţeni sortiţi deportării în Transnistria în toamna anului 1941” (p. 93-104), Maria Guţu – „Activitatea Societăţilor Femeilor Române din Bucovina de Nord” (p. 104-114) şi Ion Suceveanu – „Satele Tomeşti şi Suceveni” (p. 113-122).

Sub titlul „Învăţământ-pedagogie”, tânărul istoric Radu Florian Bruja, vorbind despre carenţele sistemului universitar românesc după Marea Unire din 1918, analizează procesul de românizare, prin îndepărtarea profesorilor austrieci şi lupta pentru acapararea posturilor vacantate, relevând: deficienţele de selectare, influenţa partidelor politice, încercarea rectorului de după 1918, Ion Nistor, de-a face din Universitatea din Cernăuţi o citadelă a Partidului Liberal. E analizat pe larg cazul lui E. D. Tarangul (p. 122-152).

Vasile Carlasciuc scrie despre ridicarea şi afirmarea academicianului Luchian Anaticiuc – din Calincăuţi, micul sat cu populaţie românească din raionul Hotin – care, scrie autorul într-o manieră figurativă, a parcurs „calea de la o simplă moară de apă şi până la programe casnice”, adică Institutul de Termoelectrică în 1991 din Cernăuţi, al cărui preşedinte devine din clipa înfiinţării (1994) şi până în prezent, una din marile realizări ale ştiinţei ucrainene contemporane (p. 153-157).

La rubrica „Filologie”, Lara Bostan, de la Universitatea Naţională „Yuriy Fedkovici” din Cernăuţi, abordează „Coordonatele culturii române din Bucovina (regiunea Cernăuţi)”, iar Felicia Vrânceanu – „Despre românii din Ucraina: aspecte ale activităţii lingvistice” (p. 158-171). Profesoara Cristina Bordeianu de la Dorohoi, judeţul Botoşani, scrie la aceeaşi rubrică articolul „Desprinderea mesajului unei creaţii lirice – o provocare pentru elevii de gimnaziu” (p. 172-177).

La rubrica „Sănătate”, preşedintele Societăţii Medicale „Isidor Bodea”, Ion Broască, realizează un dens medalion închinat lui Ioan Volcinschi – unul din ctitorii „medicinii moderne din Bucovina”, fiu de boier, născut la 5 mai 1846 la Budineţ-Tărăşeni, cu studii la Viena şi doctorat în chirurgie, cunoscut în epocă drept „magister în obstetrică”, fost profesor celebru la Şcoala de moaşe şi, totodată, la Institutul Seminarial de la Mitropolia Bucovinei, autor al unui apreciat „Manual pentru moaşe” (1883), al doilea apărut în spaţiul locuit de români, care, „în alegerea termenilor tehnici a fost condus de năzuinţa de a întrebuinţa cuvinte din propria comoară a limbii româneşti” (p. 178-181). Bogată este şi rubrica „Golgota neamului românesc” şi foarte sugestive sunt mărturiile semnate de Ilie Popescu, docent universitar, fost deportat, profesoara de limba germană şi religie Taţiana Vlad-Guga, Eudochia Rondiuc şi Felicia Nichita Toma despre măsurile draconice adoptate de satrapii regimului stalinist, „raiul” retribuţiei socialiste în produse, proporţiile calvarului îndurat de diferite categorii sociale şi politice.

Rubrica „Personalităţi bucovinene” cuprinde medalioane frumos redactate, veridice, documentate, scrise de Octavian Voronca despre „Aglaia Eminovici (1852-1900), actriţă şi animatoare a vieţii culturale româneşti”, Veronica Todoşciuc despre „Doxachi Hurmuzachi (1782-1857) «nestorul» românilor bucovineni” Vladimir Acatrinei despre „Eusebie Mandicevschi – date inedite”; Rodica Zegrea – despre Modest Grigorcea (1848-1911), patriot şi om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Român din Bucovina (p. 267-289).

La rubrica „Poesis” semnează, selectiv, din tolba creaţiilor lor: Vasile Tărâţeanu, Edmond Neagoe, Paraschiva Abutnăriţei, Silvia Caba-Ghivireac, George I. Nimigeanu, Rodica Strugaru-Zegrea, Gheorghe Ungureanu, Elena Apetri.

O rubrică închinată cărţii, cu precizarea „cronici”, cuprinde, sub semnătura lui Vasile I. Schipor, prezentarea publicaţiei „Revista Bucovinei” – Cultură. Politică. Economică. Literară, Bucureşti, 1 aprilie – 1 august 1916 – însemnări ca un fişier necesar pentru o istorie a presei de odinioară în care, în articolul-program scris de Iorgu G. Toma-Corduneanu, se apreciază că Bucovina „ca noţiune geografică este, cea mai mică parte de pământ românesc înstrăinat, care, atât prin rolul ce l-a jucat în istoria vremilor de mult apuse, cât şi dureroasele suferinţe ce le îndură astăzi (în 1916 – n.n.) poate fi considerată «cel mai scump colţ din patrimoniul neamului nostru»” (p. 290-291). Acelaşi autor semnalează şi „un roman consacrat refugiului din Bucovina” – „Zodia ciumei”, de Mirella Tonenchi (Editura Cosmopolitan, Timişoara, 129 p.). Nicolae Toma, redactor-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, consemnează că în redacţia sa „arde în candela inimii amintirea artizanului Unirii, Iancu Flondor, ca o lecţie de istorie şi patriotism continuă”, cu aceeaşi intensitate şi luminozitate. Ciprian Bojescu, publicist sucevean, încheie rubrica printr-o caldă recenzie la cartea confratelui Constantin Hluşneac, din nordul Bucovinei – „Vlăstar de refugiaţi” (2017).

„Album bucovinean” prezintă imagini de epocă reunite sub titlul „Oameni şi locuri din Cernăuţiul Marii Uniri” – fotografii colective de civili şi militari din vremea marelui eveniment, precum şi chipurile individuale ale lui Sextil Puşcariu, Iancu Flondor, Ion Nistor, generalul Iacob Zadik (p. 324-336).

Penultima rubrică, „Folclor bucovinean”, selectează şi adună laolaltă un grupaj de versuri populare din culegerile lui Dumitru Covalciuc.

Volumul se încheie cu ultima imagine a redactorului-şef Dumitru Covalciuc şi cu un grupaj de gânduri şi sentimente ale admiratorilor care l-au citit şi preţuit pe acesta – Dumitru Poptămaş, Nicolae Şapcă, Eleonora Moldovan, consul general al României la Cernăuţi, Felicia Nichita-Toma de la „Zorile Bucovinei”, Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Mariana Ploeşteanu, Rodica Puia, versuri semnate de Edmond Neagoe, Ion Cojocariu, Gheorghe Motrescu, poetul Nicolae Sîncan din Târgul-Mureş şi imagini cu redactorul-şef între membrii familiei şi prieteni.

Cele 27 de volume, însumând aproape 9.000 de pagini, scrise şi publicate în intervalul anilor 1992-2018, se constituie într-o carte-document complexă şi tulburătoare. Ele dezvăluie drama românilor rămaşi în nordul Bucovinei, ca minoritari, abandonaţi în iunie 1940 şi prin Tratatul de pace din 1947, cedaţi apoi, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, de noi, printr-un act de trădare naţională, care se voia un tratat de bună vecinătate şi prietenie, din 1997, cu principii de dreptate şi umanitate, care au fost încălcate. Şi cele două categorii inventate şi perpetuate de vremelnicii stăpâni „români” şi „moldovenii”, continuă să fie asimilate, integrate de foştii zilieri veniţi din Galiţia între 1774-1918, pe care noi înşine i-am hrănit, tolerat, împroprietărit, primit în „casa noastră”, iar ei s-au înmulţit, ne-au copleşit numericeşte, au devenit „stăpâni” pe propriul nostru pământ.

E începutul aceleiaşi drame istorice, care s-a petrecut în zona sud-dunăreană la mijlocul mileniului întâi, după ce-au năvălit din stepele asiatice bulgarii şi slavii, care i-au potopit şi copleşit pe străromânii sud-dunăreni, care erau oamenii acelor locuri.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: