Despre reaua-voinţă

Mi-e greu zilele astea, uneori tare greu. Mă adun singură şi mă adun cu ajutorul oamenilor din jurul meu, ăia puţini, care contează. Sunt într-un oraş pe care-l simt încărcat cu teamă, teamă amplificată de tot ceea ce se întâmplă în jur, de necunoaştere şi, de multe ori, de zvonuri. Iar cele referitoare la bolnavii din Spitalul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” care mor de foame şi de sete m-au îngrozit.

Dragii mei, tuturor ne e greu, fie că admitem, fie că nu. Iar dacă se întâmplă să avem şi un bolnav care e nevoit să intre, zile acestea, în contact cu sistemul medical, grijile şi spaima îşi dau în mod nefericit mâna.

În spitalul de aici s-au întâmplat lucruri teribile, din câte am văzut, din câte am auzit. În războiul acesta, în fruntea „oştilor” s-au aflat comandanţi nepricepuţi, care au făcut ca situaţia să se prezinte aşa cum se prezintă aici. Îmi doresc din tot sufletul ca vinovaţii să plătească, îmi doresc ca spitalul să nu fie doar o carcasă frumoasă, cum a părut a fi zilele acestea.

În contextul acesta, în care la datorie se află o treime din personalul său – din motive care nu i se pot imputa – chiar credeţi că bolnavii au fost lăsaţi cu bună-intenţie să rabde de foame şi de sete? Înţeleg să îţi strigi nemulţumirea, înţeleg că necazul tău este întotdeauna cel mai mare, dar cum să spui că acolo există oameni cărora nu le pasă, pur şi simplu nu le pasă? Oare ce credeţi că fac ei la muncă, stau într-un colţ şi privesc în zare, aşteptând să treacă orele?

Una e să afirmi că sistemul nu funcţionează sau că funcţionează prost – ba chiar să urli asta, deşi pare a nu exista urlet suficient de puternic pentru a ajunge la urechile cui trebuie – şi alta este să spui că acolo, înăuntru, există oameni fără inimă care, din rea-voinţă, nu se uită la bolnavi cu orele. În postările care au semnalat nereguli – nereguli care sunt şi care vor trebui asumate, lămurite şi reparate –, valuri de ură am văzut îndreptate împotriva omului în halat alb. Ăla obişnuit, nu ăla care ia decizii. Ăla care numai el ştie cum se adună de pe jos în fiecare zi şi o ia de la capăt.

Cu siguranţă, revărsarea de ură face tare „bine” zilele acestea, când ar trebui ca măcar cu o vorbă să ne putem sprijini. Că personal, medicamente şi echipamente medicale, pe care am înţeles că cei de la Suceava le tot cer de la Ministerul Sănătăţii şi nu le primesc, pare mai greu să oferim.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: