Buchiseli. Pe limba molimei

 Rândurile de faţă au întâmpinat reţineri şi îndoieli de oportunitate în a se lăsa scrise şi oferite rubricii, într-un context mediatic suprasaturat de abordări ale unei problematici copleşitoare: pandemia care pune omenirea la grea încercare. Atâta vreme cât nu poţi ajuta efectiv, aşa cum fac medicii şi personalul sanitar – eroii acestor vremuri de cumpănă – , are rost să baţi câmpii despre… vorbe? În cele din urmă, biruit-au gândul de a nu ocoli subiectul, fiindcă vreo câteva însemnări pe marginea lui – care, oricum, nu sunt de natură să adâncească spaimele – ar putea să ne plaseze în aria – predominantă chiar şi în aceste zile în care suntem chemaţi la vigilenţă şi responsabilitate – a unor gesturi şi preocupări normale, inevitabile, care asigură continuitatea existenţei şi credinţei în biruinţa speranţelor întru bine.

Să constatăm împreună că denumirea principală în jurul căreia se învârt cuvinte şi expresii apropiate tematic este cea de coronavirus. Prima parte a acesteia – corona – înseamnă, cum se ştie, „coroană”, ea fiind datorată protuberanţelor similare coroanei care apar la microscop pe suprafaţa virusului. Întrucât Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu este străină de corectitudinea politică şi are reguli care prevăd ca în denumirea oficială a unei boli să nu fie incluse referinţe la zone geografice, nume de persoane, de animale, de mâncare sau la vreo cultură ori industrie, aceasta a anunţat, pe 11 februarie 2020, că este preferabilă folosirea termenului COVID 19 (CO-corona+VI-virus+D-disease „boală, maladie”; 19, de la anul 2019). Erau astfel evitate, printre altele, daune provocate unor branduri (de exemplu, berea Corona produsă în Mexic de o cunoscută companie), dar varianta coronavirus a rămas în largă utilizare, inclusiv în ţara noastră. Fiecare am întâlnit însă şi alte denumiri mai apropiate de terminologia ştiinţifică sau de formularea metaforică: sindromul respirator acut sever 2 (SARS2), noul coronavirus, pneumonia Wuhan, gripa nouă, virus ucigaş, virus fără leac etc. De remarcat, din perspectivă lingvistică, faptul că termenul coronavirus este întâlnit (de obicei) în variante flexionare fireşti (după posibilităţile substantivului virus), dar şi (mai rar) invariabil („ştim că sunt victime sigure ale coronavirus” – evz.ro, 25 martie 2020; „măsuri împotriva coronavirus” – document oficial prezentat de televiziuni); ba chiar intră şi într-o asociere derutantă, „criza de coronavirus”, care ar putea fi înţeleasă după modelul „criza de alimente”.

Cuvinte mai vechi, mai noi ori chiar neîntâlnite anterior au fost trimise de pandemie în prim-planul utilizării frecvente. Iată câteva…

…„Când cu ciuma” care ameninţa să ajungă şi în Veneţia Evului Mediu, corăbiilor li se impuneau izolarea şi alte restricţii severe, iar acestea erau prevăzute pentru 40 de zile. Din varianta italiană locală pentru „patruzeci de zile” ( quaranta giorni) ar fi derivat carantina (quarantina). În cazul cuvântului românesc, dicţionarele indică provenienţe diferite: rus. karantin (MDA-2010, DEX-2009, DLRM-1958); fr. quarantaine, rus. karentin (MDN-2000); fr. quarantaine, germ.Quarantäne, rus. karantin (NDULR-2006); it.quarantina, fr. quarantine (?!), turc. karantina (Scriban-1939). Atâtea posibile surse sugerate şi atâta incertitudine etimologică amintesc parcă de zonele diferite de unde au venit epidemiile, dar se potrivesc şi cu nesiguranţa în aplicarea unor măsuri de combatere a pandemiei şi cu „reţetele” pretins eficiente pe care le oferă în acest sens internetul şi reţelele de socializare. Oricum, şi durata carantinei nu mai corespunde în prezent sensului originar, valabilă rămânând ideea de izolare strictă a unor persoane, comunităţi, vase de agrement etc. În schimb, familia i s-a lărgit, de la substantiv formându-se verbul a carantina şi, fireşte, participiul / adjectivul carantinat-carantinaţi.

Dacă a izola-izolare, a contamina, contagios, infectat… sunt neologisme cunoscute de fiecare, iar molimă (din neogrecescul molema), a molipsi (din ngr. molepsa) reprezintă cuvinte mai vechi, în circulaţie mai ales populară, un lexem inedit şi-a făcut apariţia odată cu dispozitivul medical al intervenţiilor de urgenţă folosit pentru transportul fără riscuri de contaminare a personalului care-l manevrează (un fel de targă cu izolare totală): izoletă (cu apariţii foarte rare, s-a folosit şi varianta isoletă, sugerând, probabil, o eventuală origine franceză a neologismului). Pare a fi un cuvânt format pe teren românesc, de la verbul a izola + sufixul –etă, Rodica Zafiu, în Dilema veche (nr.838), adăugând că modelul urmat ar fi cel al denumirilor pentru alte mijloace de transport, precum cabrioletă, şaretă, motocicletă, bicicletă, trotinetă… Aceeaşi reputată lingvistă îl semnalează, în context, pe masculinul contact-contacţi („persoană / persoane cu care cineva a intrat în contact”), variantă a neutrului contact. Dacă l-am pomenit mai sus pe popularul molimă, nu putem ignora termenii corespunzători din jargonul medical: epidemie (din fr. épidémie, lat. Epidemia >gr. epidemos „care se petrece într-un timp, într-o ţară”) şi pandemie (fr. pandémie; pan „totul, peste tot” + demos „popor”). Iar năpasta abătută asupra lumii ne cheamă să ne amintim că omenirea a fost prea des încercată de astfel de molime, în vremuri când mijloacele de contracarare erau mult mai precare. În ce priveşte istoria noastră, e de ajuns să evocăm ciuma (cuvânt moştenit din latinescul cyma „umflătură”) de acum mai bine de 200 de ani, din timpul lui Ioan Vodă Caragea, pe care o pomeneşte (cu toate grozăviile ei) Ion Ghica în scrisorile către Vasile Alecsandri şi despre care, după decenii, se vorbea în cărţile de citire; în „Domnul Vucea”, Delavrancea îşi amintea fraza memorabilă pe care trebuia s-o citească la Şcoala domnească – „Când cu ciuma lui Caragea, se răspândeau orăşenii prin sate şi sătenii prin pustii”. Acum, recomandabil este însă nu umblatul fără rost, ci statul în casă, importante fiind, cu deosebire, păstrarea distanţei faţă de persoanele din preajmă, încrederea şi ascultarea faţă de autorităţile medicale şi administrative.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: