Să visezi că ţara…

Asemănări. Nu crezi în reumatism ori în dragostea cea mare până nu eşti afectat de unul dintre ele.

Cale. Urmează mereu calea cea mai scurtă, iar aceasta este mereu cea pe care ţi-o arată natura. (Marc Aureliu)

Culme. Culmea somnului: să dormi în Parlament şi să visezi că ţara o duce bine.

Deşert. „Din păcate, este mai uşor să creezi un deşert decât o pădure.” (James Lovelock)

Deveniri. „Cel mai falnic arbore s-a născut dintr-o minusculă sămânţă. Un turn de nouă etaje a pornit dintr-un pumn de ţărână.” (Lao Tse)

Inutilităţi. „Există oameni care au o bibliotecă aşa cum eunucii au un harem.” (V. Hugo).

Împăcare. „Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să se împace cu tine.” (Sf. Serafim de Sarov)

Natură. Natura nu are preferinţe, iar omul, în ciuda geniului său, nu valorează pentru ea mai mult decât oricare dintre milioanele de alte specii pe care le-a generat viaţa terestră. (Jean Rostand, biolog francez)

Orez. „Doar patru litere, ca şi în cuvântul «grâu», dar între cele două alimente fundamentale se află marea distanţă a două tipuri diferite de civilizaţie.” (Michel Tournier)

Programare. Programare telefonică la medicul de familie: – Bună ziua, sunt Popescu! Mă simt foarte rău, am febră, ameţeli… vă rog, o programare… – De astăzi în trei săptămâni, la ora 12. – Se poate, vă rog, mai devreme? Mă simt foarte rău. – Bine, bine, vă trec de la 11.

Proşti. “Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun… Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi înfige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele… Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii… Ei au un instinct de împotrivire organică”. (I.L. Caragiale)

Ritual. Noaptea târziu, într-un bar aproape gol din Bucureşti, intră un tip. Se uită stânga, dreapta şi vede un bărbat singur, la o masă, pe care-l întreabă dacă poate să-i ofere ceva de băut. „Bineînţeles” a venit răspunsul. Tipul întreabă: „De unde eşti?” „Sunt din Suceava” zice omul de la masă. Tipul „Nu mai spune, şi eu sunt Suceava! Să bem pentru Suceava”. „Bineînţeles” zice celălalt, „dar la ce şcoală ai fost?” „Colegiul Tehnic «Petru Muşat», am absolvit în ’92.”„Incredibil, şi eu tot la «Petru Muşat» şi am absolvit tot în ’92!” Între timp intră unul din clienţii casei şi-l întreabă pe barman: „Care-i treaba, ceva noutăţi?”. „Nimic nou”, răspunde barmanul. „Gemenii Bolohan s-au îmbătat iar.”

Sărăcie. Opusul sărăciei nu este bogăţia, ci dreptatea socială.

Schimbare. „Mai bine iei schimbarea de mână, înainte să te ia ea de gât.” (W. Churchill)

Secret. „Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului”. (Mihai Eminescu).

Tătici. Trei bărbați aşteptau la maternitate să îşi vadă copiii. Iese asistenta, se duce la primul bărbat şi zice: A: – Felicitări domnule, aveţi gemeni! B1: – Ce coincidenţă, eu lucrez la Minnesota Twins. Mai târziu mai vine o dată asistentă, se duce la al doilea bărbat şi îi zice: A: – Felicitări domnule, aveţi tripleţi! B2: – Ce coincidenţă, eu lucrez la 3M Company. Al treilea bărbat leşină. Asistenta îi întreabă pe ceilalţi doi: A: – Ce are domnul? – El lucrează la 7 up!

Uitare. În februarie 1948, conducătorul comunist Klement Gottwald apărea în balconul unui palat baroc din Praga pentru a le ţine un discurs sutelor de mii de cetăţeni adunaţi în Piața Oraşului Vechi. Era momentul unei mari cotituri în istoria Cehiei. Un moment fatidic, cum nu întâlnim decât unul sau două într-un mileniu. Gottwald apărea flancat de tovarăşii săi, în imediata-i apropiere aflându-se Clementis. Ningea, se lăsase frigul, iar Gottwald avea capul descoperit. Grijuliu, Clementis şi-a scos căciula de blană şi a pus-o pe capul lui Gottwald. Secţia de propagandă a reprodus în sute de mii de exemplare fotografia balconului din care Gottwald, cu căciula de blană pe cap, înconjurat de tovarăşii săi, se adresează poporului. Pe acest balcon a început istoria Cehiei comuniste. Orice copil cunoştea această fotografie pe care o vedea în manualele şcolare, pe afişe sau în muzee. Patru ani mai târziu, Clementis a fost acuzat de trădare şi spânzurat. Secţia de propagandă l-a şters imediat din istorie şi, bineînţeles, din toate fotografiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Acolo unde odinioară se afla Clementis, nu se mai vede decât zidul golaş al palatului baroc. Din Clementis n-a mai rămas decât căciula de blană pe capul lui Gottwald. (Milan Kundera)

Urs. Aş fi vrut să fiu un urs: nu eram obligat să muncesc tot timpul, să mă epilez periodic. Apoi, dacă unul m-ar enerva, aş fi putut să-l halesc!

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Taxa de Flutur says:

    Pădurarii clopu-l scutur,
    Adunând taxa de Flutur.
    Pârcălabul din Suceava,
    Primește periodic slava.

    Prin codrul mănăstiresc,
    Septentrion pădurăresc,
    Arborii veghează cioate.
    Scapă numai cine poate.

    Flutur, deprins cu nectar,
    Poartă mască-n insectar.
    Cât plătiți taxa de Flutur,
    Solzii voștri nu se scutur.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: