România a pierdut lupta cu ea însăşi

Aveţi toate temerile muritorilor şi dorinţele nemuritorilor (Socrate)

 

Ne-a doborât indolenţa, neseriozitatea şi incompetenţa.

Ca de obicei, am fost luaţi prin surprindere, pe nepregătite şi, din nou, pentru a nu ştiu câta oară, nu am înţeles nimic şi nici nu am învăţat din greşelile trecutului.

Îmi aduc aminte că Ceauşescu a fost ucis tocmai de ceea ce a creat timp de 40 de ani, de un sistem clădit pe valori false, un sistem ticăloşit, care a mimat normalitatea şi care a pervertit întreg sistemul universal de valori!

Astăzi, noi, unul câte unul, suntem răpuşi tocmai de ceea ce am clădit în ultimii 30 de ani.

Am schimbat doar denumirea sistemului, nemainumindu-l comunism, ci „democraţie originală”.

Uau!!! Ce mare realizare! În fapt, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Aceeaşi actori, acelaşi teatru trist, aceleaşi replici, acelaşi scenariu.

Am rămas tributari lui „afară-i vopsit gardul înăuntru-i leopardul”, unei superficialităţi balcanice şi unei descurcăreli bizantine, am spoit, am dat cu var, am vorbit mult şi nu am schimbat nimic în esenţa lucrurilor.

Cu ce ne confruntăm astăzi nu mai poate fi rezolvat cu: „Dorele, fă-te că munceşti”, cu „Lasă că merge şi aşa”, cu „Lasă că o rezolvăm mâine”, cu „Dă-i înainte tot aşa”, cu „Negru peste verde/ Că stăpânu-i chior nu vede!”, cu „Trece timpul şi oricum se rezolvă de la sine”, cu „Capul plecat, sabia nu-l taie”.

Ne-au doborât propriile mentalităţi moştenite din vremurile comuniste, grefate însă 30 de ani pe o mincinoasă şi ipocrită vreme a democraţiei de conjunctură, bazată pe interese de grup şi individuale, de ură faţă de semeni, de fraţi, de părinţi, de vecini, de colegi, de toţi şi de toate.

Ura, indiferenţa, indolenţa, superficialitatea în gând şi în faptă, lipsa de deontologie şi profesionalism ne-au răpus, dar în primul şi în primul rând ne-a doborât PROSTIA, pe care am cultivat-o ani în şir, în noi şi în semenii noştri.

Înzestraţi cu liberul arbitru, având libertatea de a alege, de a hotărî conform propriei conştiinţe, având clipă de clipă şi ceas de ceas în propriile mâini soarta noastră şi a copiilor noştri, am ales şi am decis.

Şi ne-am zis: „Este democraţie, nimeni nu poate să ne impună nimic împotriva voinţei noastre!

Suntem Dumnezeii cu păr şi unghii, cu guri şi cu burţi, suntem Dumnezeii unei lumi fără credinţă!

Nu mai suntem slugi ca în comunism la comunişti, suntem propriii noştri stăpâni, dar sclavii propriilor noastre slăbiciuni”.

Nu am înţeles că, în realitate, suntem stăpânii nimicului şi neputinţelor noastre şi în continuare slugi ai unor stăpâni mai mari.

Nenorocirea vine însă, nu din libertatea de a alege, ci din coabitarea ei cu libertatea de a fi PROST, cu lipsa de carte, de cultură şi minimă civilizaţie, amestecată doar cu plinătatea de sine şi mândria de propria idioţenie.

Alesul meu, aleşii noştri sunt în fapt rezultatul capacităţii noastre de a alege, în prostie dar conştienţi şi liberi, neconstrânşi de nimeni şi fericiţi pe deasupra: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Ev. după Matei Cap. 5/3) şi am tradus asta, cum numai noi am putut-o face.

Şi da, nimeni nu ne-a mai constrâns şi asta pentru că nu mai era nevoie.

Ca maimuţa cu briciul eram şi am rămas atât de proşti, de naivi plini de asta, atât de plini de sine şi de sărăcia din gânduri şi suflet, de orgolii şi mândrii zadarnice, încât nimeni nu a mai avut nici timp, nici chef şi nici răbdare să ne mai înveţe să alegem, să decelam între bine şi rău, între a fi unealtă ori creatori.

Am înghiţit libertatea pe nemestecate, precum porcul o cutie de bere aruncată de un beţiv în noroi şi am ales democratic, desigur, de fiecare dată fără ocolişuri, exact ceea ce ani după ani, iată că astăzi ne ucide, nu doar spiritul, nu doar credinţa, nu doar viitorul, ci ne omoară la propriu.

Profesorii au obosit să ne mai semene în minţi philosophia (dragostea de înţelepciune), preoţii – liniştea şi echilibrul divin, judecătorii – dreptatea în numele adevărului şi, rând pe rând, toţi am obosit să ne mai punem în slujba celorlalţi.

Am aruncat sămânţă în deşert, am irigat pe timp de ploaie şi am cosit în miezul zilei.

Ceilalţi au devenit în timp mai mulţi şi mai mulţi, ani după ani tot mai săraci şi în buzunare şi în spirit, cât nici nu ne putem imagina.

Munca în zadar a câmpului ne-a făcut astăzi să culegem osteniţi doar buruieni şi dă, pe scurt, definiţia democraţiei este mulţimea.

În Măria Sa Democraţia, de azi, mulţimea, numărul alege şi hotărăşte, nu calitatea Un-ului, nu virtuţile Un-ului hotărăsc.

Unul a pierdut bătălia cu multiplul.

O mie de zero înşiruiţi, dacă nu au un unu în faţă, tot zero rămân ca valoare…

Şi parcă nu era de ajuns, azi Dumnezeu este prea departe, este parcă absent şi iată că acum, când ni se cere jertfa finală, jertfa supremă, asemeni lui Iov, pentru nimic şi pentru tot ne regăsim slabi şi total nepregătiţi în lupta cu boala din trup şi mai profund cu boala din suflet.

Virusul din nări şi plămâni ne ucide rând pe rând, nu pentru că avem trupul slăbit, ci pentru că a găsit în minţile noastre alt virus mult mai puternic şi mai bine înrădăcinat, virusul PROSTIEI şi al neputinţei.

De fiecare dată răul vine din altul, de la altul.

Rudimentari fiind, capacitatea de a raţiona şi limbajul articulat, nu mai folosesc măreţiei, ci burţii şi posibilităţii de a ne îmbuiba, de a lua în râs, peste picior şi în băşcălie temele esenţiale ale umanităţii.

Rudimentarul, grobianul, idiotul face şi desface.

Mulţimea l-a aşezat în frunte.

Fruntea devine astăzi oglinda tălpii afundată în mocirlă.

Spiritualitatea naţională a fost înfrântă şi uitată.

Mutantul a preluat frâiele şi face exact ceea ce ştia şi a fost lăsat să înveţe să facă.

Nealesul meu, dar alesul mulţimii, al numărului, începe să ucidă, nu cu mâinile goale, strângându-mă de gât, ci doar cu tot ceea ce a făcut sau nu a făcut până acum.

Aleşii unora, mai mulţi la număr, incompetenţa, hoţia, ipocrizia, indolenţa, superficialitatea, lipsa moralităţii şi PROSTIA au devenit etalon valoric.

Am ales fără echivoc prost pentru că nu puteam alege altfel.

Am ales în halul ăsta pentru că nu am învăţat să învăţăm să alegem.

Posibilitatea de a decela între bine şi rău este doar o poveste necitită, rămasă în lumea ideilor.

Aici, pe pământ, noi hotărâm. Aici, printre muritori, minciuna este binele, iar adevărul, doar ceva ce ne mai sperie liniştea, hoţia este normalitate, iar cinstea a devenit oaia neagră a turmei.

Am hotărât să ne minţim şi să ne furăm unii pe alţii, la liber, înlănțuiți.

Este deja un lanţ trofic.

„A furat alesul dar a făcut ceva şi pentru noi”, „a furat alesul dar nu trebuie să-l batjocorim, să-l trimitem acasă” pentru că spune alegătorul: „şi eu aş face la fel dacă aş fi acolo”.

„Ăsta ne-a furat 4, 8, 12, 16 ani şi este sătul. Punem pe altul acolo şi vine sărac şi va fura mai mult”.

Acestea sunt grijile multiplului de unu, acestea sunt spaimele şi rezolvările rudimentare ale trogloditului civic.

Pacea şi liniştea întru hoţie nu mai poate fi zdruncinată.

Hoţia alesului şi prostia alegătorului a dus la un echilibru perfect, ideal.

„Minte-mă, fură-mă, omoară-mă, fără tine viaţa e pustiu, îţi voi rămâne fidel până la moarte şi te voi alege pentru că doar pe tine am vrut să te cunosc”.

„Întreabă-mă şi îţi voi răspunde”.

Nimic mai simplu, zic: „Este mai confortabil să rămân idiot şi liniştit de azi până mâine, de la mână până la gură şi pântec decât să fiu treaz în permanenţă, vigilent, să-mi pun întrebări, să citesc, să învăţ, să fiu demn şi să lupt”.

Somnul raţiunii naşte monştri, dar nu-i aşa, sunt monştrii noştri, suntem de fapt şi de drept chiar noi.

* * *

Asta am simţit astăzi în vremea „holerei noastre”.

Îi rog pe cei care se vor simţi jigniţi de gândurile mele să mă ierte, am scris cu târnăcopul şi furia vinovăţiei asumate.

Vreau doar să trăiesc alături de copii mei, de bunicii lor, alături de cei dragi.

Vreau doar să nu mor, să nu murim ca nişte proşti!

Nu-i răpi, Doamne, pe cei ce-i iubesc.

ŞTEFAN ALEXANDRU BĂIŞANU

 29 martie 2020, ora 13

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: