Cică politica, viaţa nu vor mai fi la fel…

Cică politica, viaţa nu vor mai fi la fel…

De vreo câteva săptămâni îmi zgârie urechile astfel de concluzii nu numai pripite, ci de-a dreptul neroade, autorii lor confundând propriile dorinţe cu realitatea deloc încurajatoare: cică politica şi politicienii nu vor mai fi la fel şi nici viaţa noastră, educaţia, poliţia, armata, medicina şi spitalul, relaţia cu instituţiile statului, politica externă, Uniunea Europeană, politica mondială… Fiecare politician, fiecare cetăţean care-şi exersează în aceste zile de stat acasă „calitatea“ de comentator atotştiutor, de jurnalist pe reţelele sociale, pe site-urile ziarelor de pe Net… se simte obligat, parcă, să facă pe Nostradamus, pe vizionarul, pe înţeleptul satului şi să ne anunţe cu gravitate verdictul: de mâine va fi altfel. Niciunul, însă, nu ne spune pe ce se bazează.

Şi asta, deoarece, la o analiză raţională, argumentele lipsesc. Oricât optimism ar năvăli în sufletele noastre. Fireşte că toţi ne dorim schimbări cât mai profunde şi benefice, ba chiar vor fi schimbări în anumite sectoare, numai că posibilitatea acestora şi orizontul de timp nu se arată cu claritate: se vor schimba relaţiile interumane, din aproape în aproape, în sensul însingurării, al izolării de ceilalţi, al diminuării posibilităţilor de comunicare şi călătorie. Însă sistemul politic nu se poate schimba decât prin Constituţie, prin legi organice adoptate o dată la câteva zeci de ani. Cât despre politicieni, aceştia pot fi schimbaţi numai prin alegeri, iar în campanii electorale nu prea avem de unde scoate alţii… N-am auzit să se schimbe ei înşişi aşa peste noapte, să se apuce cu de la sine voinţă să înveţe ştiinţele guvernării, să devină competenţi în economie ori profesionişti în domenii vitale şi să-i apuce aşa nitam-nisam dragostea de semeni. Excepţiile confirmă regula.

Or dacă schimbări la vârful sistemelor politice nu sunt, dacă nu asistăm la un imput masiv de tineri ambiţioşi, de competenţă, profesionalism şi voinţă politică, degeaba aşteptăm noi schimbări în domenii sensibile precum buna guvernare, educaţia, sănătatea, cultura, sportul… fiindcă respectivele schimbări au nevoie de o masă critică, inclusiv parlamentară, doritoare de reforme(?), pe de o parte, şi, pe de altă parte, e nevoie acută de lideri luminaţi, cu proiecte realiste, plus alocări bugetare. De unde noi alocări bugetare când abia ne descurcăm cu coronavirusul?

Din păcate, odată cu pandemia, s-a declanşat această gargară politicianistă apropo de schimbări şi de fiecare dată când apar vorbăria, flecăreala politică, pot anticipa la rândul meu cu siguranţă că de fapt respectivii nu se vor bate pentru schimbări, ci se vor strofoca pentru conservarea puterii proprii, a avantajelor şi a imunităţilor. Din experienţa ultimilor trei decenii, am reţinut că cei mai conservatori sunt cei ce fac mai mare caz de necesitatea reformelor şi a schimbărilor. Nu a fost aşa întotdeauna în aceşti atâţia ani de bătălii politice de sumă nulă?

Alta ar fi situaţia dacă reformele ar porni de jos, de la cei implicaţi în administraţie, în educaţie, în cercetare ştiinţifică universitară, de exemplu, unde există foarte multe elemente inovatoare şi destule personalităţi valoroase, unele cu rezultate şi idei grozave. Pe care, din păcate, nu prea le fac publice. Şi ar fi bine, mai ales acum când reformele de sus în jos au dat greş din pricina incompetenţei, a lipsei de viziune şi îndrăzneală a legiuitorilor, a propunătorilor.

În fond, nu-l opreşte nimeni pe profesorul de vocaţie care îşi revoluţionează modul de interacţiune cu discipolii obţinând rezultatele dătătoare de speranţă, la fel cum nu-i opreşte nimeni pe ceilalţi dascăli să aplice aceleaşi modele inovatoare şi la alte clase, şcoli. Experienţa poate fi transmisă prin intermediul platformelor de învăţământ la distanţă, prin reţelele social-media. Ca să nu mai aduc vorba iarăşi de experienţele fantastice ale unor şcoli celebre precum acelea din SUA (cu 168 premii Nobel!), Marea Britanie (cu 68 premii Nobel!)…, experienţe care nu sunt ţinute secrete. Măcar aşa, schimbările pot avea loc prin noi înşine, fără participarea directă a politrucilor interesaţi numai de voturi şi de ei înşişi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: