Priviţi, privighetoarea cântă… şi berzele aduc copii

O emoţie, un respect, o bucurie mi-au invadat sufletul când am citit articolul „În lumea lui Creangă”, publicat în „Crai nou”, în 1 martie 2018, şi am aflat că „mărţişorul” primit de părinţi acum 92 de ani a fost adus în „cioc” de barza hărăzită de ursitoare împreună cu urările de a nu se vesteji. Bunele ursitoare v-au hărăzit ca data naşterii să coincidă cu a marelui povestitor Ion Creangă, care a înmugurit tot la 1 martie (1837).

Vă consider un „ram” din Creangă, al cărui har de povestitor vi l-a transmis, cum afirmaţi în articol: „Poate că de la marele povestitor mi se trage şi mie, că tare-mi mai place să povestesc”.

Copleşit de admiraţie pentru puterea de muncă, pentru scrisul dumneavoastră în care desluşesc sentimentul nobil ce vă însufleţeşte şi care dăinuie pentru semeni, prin care le transmiteţi, deschizând lacătul sufletului, îndemnuri şi poveţe, vă rog să-mi acceptaţi cuvântul „Mulţumesc”.

Mi-a fost hărăzită fericirea de a o cunoaşte personal, în 13 decembrie 2019, pe doamna Artemisia Ignătescu în vestita şi emblematica sală „Elena Greculesei” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, unde s-a desfăşurat Gala premiilor Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi unde mi-a prezentat-o o scriitoare admirabilă, Alina Elena Andruhovici.

Doresc să-i sărut mâna „Privighetorii” din Câmpulung Moldovenesc, celei care „cântă” cu pixul pe hârtie, atât de armonios în cărţile şi articolele scrise, precum şi la radio şi tv. Prin ziarul de suflet „Crai nou” vă doresc „La mulţi ani”, ani plini de bucurii, ani cu sănătate, ani în care, prin scrierile pe care le publicaţi, să ne umpleţi sufletele cu bucuria lecturii.

Stimată doamnă Artemisia Ignătescu, daţi-mi voie să vă nominalizez în rândul scriitorilor pe care, cu o aleasă simţire, cu un adevăr şi o recunoştinţă de netăgăduit îi caracterizaţi în articolul „Alături de durerea unui tată”, publicat în „Crai nou”, 24 martie 2018: „Apreciez însă şi admir cu tot respectul dăruirea de o viaţă a autorului (Decebal Alexandru Seul) pentru cuvântul scris… Este însă meritul acestora de a fi cronicarii vremurilor în care trăiesc şi de a scoate la iveală oameni, fapte, întâmplări, bucurii sau tristeţi despre care e bine să ştie şi semenii noştri de azi, dar mai cu seamă să rămână mărturii ale acestor vremuri pentru generaţiile viitoare”.

Citind articolul „Zece pentru eternitate”, publicat în „Crai nou”, 10 martie 2018, m-a bucurat propunerea autoarei articolului, doamna Doina Cernica, de a fi beneficiara titlului de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar realizarea faptică este un merit care onorează întreaga activitate a doamnei Artemisia Ignătescu.

Cred că mulţi cititori, asemeni mie, care citesc (aş spune că studiază) ziarul „Crai nou”, au avut satisfacţia de a afla din articolele din ziar realizări, gânduri şi dorinţe, bucurii şi tragedii mai baştină în care nu flutură tricolorul şi nu se aude Imnul Ţării „Deşteaptă-te române!”.

Stimată redacţie, citind „Crai nou” de mai demult (5 ani), de când dl prof. Kolea Kureliuk îmi trimite ziarele o dată pe lună, împreună cu revista UUR-ului, mi-a dat ocazia să „cunosc” prin scrierile lor, mulţi oameni de cultură. Pentru mine, ziarul „Crai nou” este o „Carte” de căpătâi din filele căreia m-am instruit, mi-am lărgit orizontul cunoaşterii faptice a tragediilor prin care au trecut cei înstrăinaţi de ţară. Când citesc articolele doamnei Maria Toacă şi a colegilor de la „Zorile Bucovinei” mă simt ca într-o biserică, asistând la Sfânta Liturghie smerit şi cu roua ochilor pe faţă. Doamnă Maria Toacă, de unde aţi acumulat în suflet atâta patriotism, românism şi dragoste de glie? Cred că răspunsul se află în vechimea trăitorilor pe acele meleaguri de pe vremea lui Alexandru cel Bun şi chiar mai înainte. Dragostea faţă de pământul pe care s-au născut veacuri de-a rândul generaţii de români le-a dat această tărie. În aceste ţinuturi patriotismul nu este de paradă, e activ şi se manifestă pregnant.

În Ardeal, patrioţii care au luptat şi realizat Unirea cea Mare ne-au lăsat amintirea zbaterii pentru un ideal. Un secol de independenţă şi libertate a fost prea puţin pentru ca patriotismul să se sedimenteze în conştiinţa noilor generaţii, neîncetând, ba chiar amplificându-se pretenţiile maghiarilor, pe care le trâmbiţează şi cozile de topor, de realipire a Transilvaniei la Ungaria, nerecunoscând prevederile Tratatului de la Trianon, pe care-l consideră caduc. În acţiunile revanşarde, maghiarii sunt sprijiniţi de vânzătorii de ţară, pe care statul maghiar îi decorează.

Cu aviditate citesc tot ce este scris în pagina „Literatură şi Artă”, realizată de erudita scriitoare şi om de cultură Doina Cernica. Aici am aflat şi unele articole scrise de sărbătorita noastră, Artemisia Ignătescu. Aici am să mă refer doar la articolul „Alina Andruhovici, un nume care va rămâne în rândul «povestaşilor» bucovineni” publicat în „Crai nou” la 24 februarie 2018.

Lansarea cărţii „Cum poţi să uiţi? a autoarei, prof. Alina Elena Andruhovici, în cadrul Bibliotecii Municipale din Câmpulung Moldovenesc, îi dă posibilitatea autoarei articolului, dna Artemisia Ignătescu, să facă o relatare amănunţită a atmosferei în care s-a lansat cartea, punctând esenţialul din luările de cuvânt ale vorbitorilor, iluştri oameni de litere şi de suflet. Prof. univ. dr. Ştefan Purici defineşte cartea ca fiind un document, ca o mărturie a atrocităţilor la care au fost supuşi românii din nordul Bucovinei de ocupanţii bolşevici. Mărturiile relatate în lucrare se adaugă altor multor mărturii cuprinse în „Durerea memoriei” a regretatului Octavian Bivolaru. În „Martiri români din infernul foamei” al autoarei Maria Toacă, care, cu dragostea de neam şi glie dobândite din pruncie, poate şi trebuie s-o reverse întregii ţări ca pe un leac de neînlocuit. „Vlăstar de refugiaţi” scrisă de Constantin Hluşneac. Almanahul „Ţara Fagilor”, osârdia neuitatului Dumitru Covalciuc, şi cuprinzătoarea carte „Unirea Bucovinei cu România” a neobositului luptător pentru unire, ilustrul om de cultură şi patriot acad. Vasile Tărâţeanu, pe care, împreună cu soţia, le-am citit, fiind primite cu dedicaţii de la autori.

Întâlnirea surpriză, dar de suflet, cu familia de intelectuali Alina Elena Andruhovici şi Filon Lucău din 13 decembrie 2019 o datorez tot dragului meu ziar „Crai nou”. Consecinţa acestei întâlniri, pentru care îi mulţumesc familiei Ciprian Bojescu, doamnei profesoare dr. în istorie Alis Niculică, sărbătoritei Artemisia Ignătescu, a fost o surpriză de proporţii. Primesc expediată în data de 3.02.2020 cartea frumoasei şi gingaşei doamne profesoare Alina Elena Andruhovici „Popas într-o gară a trenului timp”. Conţinutul cărţii m-a fermecat, m-a educat cu frumoasele descrieri ale locurilor pe unde au purtat-o paşii. Pe când îmi ordonam în memorie sinteza lecturii, primesc o altă carte, pe 24.02.2020, a aceleiaşi autoare, „Cum poţi să uiţi?”. Ce mare coincidenţă! Primesc cartea la exact 2 ani de zile de la apariţia articolului în „Crai nou”.

Împreună cu soţia, „cititori înrăiţi”, vă mulţumim doamnă Alina Elena Andruhovici pentru întreaga activitate a regretatului frate Vasile; suntem la curent din cărţile şi publicaţiile citite.

Citirea ziarului „Crai nou” este o binefacere pentru mine şi soţie, ne îmbogăţim cunoaşterea şi instruirea. Îl recomand tuturor, pentru o lectură adevărată!

NICULAE SUCIU,

Gherla

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: