Luna Plantării Arborilor – 2020

Direcţia Silvică Suceava şi-a dovedit vocaţia de creator de mediu, de generator de sănătate şi sănătate ecologică pentru întreaga ţară

Direcţia Silvică Suceava administrează cel mai întins şi mai valoros fond forestier din ţară. Resursa regenerabilă reprezentată de pădurile Bucovinei a fost şi este unul dintre cele mai importante avantaje pentru economia judeţului Suceava, pentru locuitorii acestuia, fiind totodată şi, implicit, temelia contribuţiei substanţiale aduse de Direcţia Silvică suceveană în îndeplinirea criteriilor de performanţă ale RNP – Romsilva. Altfel spus, în plan economic, ecologic şi social strict judeţean, Direcţia Silvică Suceava a rămas, până azi, una din cele mai mari, stabile şi eficiente unităţi productive sucevene. Totodată, la nivel naţional, în cadrul administrativ reprezentat de RNP – Romsilva, asigurăm material săditor pentru refacerea şi dezvoltarea fondului forestier în acele zone ale ţării care sunt, din diferite motive, mai sărace în păduri. Putem astfel spune că unitatea noastră are nu numai deosebite rezultate productive, financiare, ci şi-a dovedit, cu o consecvenţă unanim recunoscută, vocaţia de creator de mediu, de generator de sănătate şi securitate ecologică pentru întreaga ţară. Pe de altă parte, silvicultura ca profesie şi vocaţie, dar şi iubirea, respectul pentru pădure manifestate, în general, de toţi cei trăitori în Bucovina sunt realităţi incontestabile ce se bazează pe tradiţii valoroase şi respectate din generaţie în generaţie. Fără a abuza de cifre, însuşi faptul că noi administrăm, prin cele 24 de ocoale silvice, peste trei sferturi din suprafaţa împădurită a judeţului – ce totalizează peste 440.000 de hectare şi reprezintă 7% din fondul forestier naţional – este în măsură să dovedească marea responsabilitate cu care suntem învestiţi, dar şi numeroasele provocări, probleme care se ridică zilnic în faţa corpului silvic, cel chemat să apere şi să cultive, în folosul generaţiilor viitoare, o asemenea avuţie. Una jinduită, după cum ştim, de mulţi şi feluriţi „neprieteni”. Într-o broşură azi uitată, inginerul silvic Victor Precup încerca să explice, în 1933, mândrilor beneficiari ai păşunilor şi pădurilor foste grănicereşti de ce e neapărat ca ei să-şi cultive, exploateze şi regenereze cu multă chibzuinţă avuţia. Începând cu actul elementar, cel de a scoate caprele din pădure! Constatarea şi implicit povaţa demnului nostru înaintaş mi se par extrem de actuale, în această perioadă tulbure, una în care confuzia între „dreptul de proprietate” şi „obligaţia de a respecta pădurea” e una aproape totală: „Cine are deci dreptate? Aceia care vă sfătuiesc să prăpădiţi şi mai departe pădurile, lăsând în paragină păşunile şi să nu faceţi nimic pentru urmaşi? Sau noi, inginerii silvici, cei care vă sfătuim să fiţi prevăzători şi să nu vă lăsaţi în greşeala de a avea mult şi rău, ci puţin dar bun? Şi, lăsând pădurile să crească aşa cum le-a dat bunul Dumnezeu, să vă puneţi pe lucru, îmbunătăţindu-vă păşunile şi făcând din ele adevărate mine de aur, aşa cum au făcut şi neamurile vrednice din ţările muntoase ale Apusului?”. Indirect, am atins, iată, şi o problemă încă nerezolvată a perioadei actuale – situaţia păşunilor montane şi a zootehniei noastre – a cărei soluţionare ar implica automat şi o slăbire a marii presiuni puse din diferite interese, asupra pădurii.

Toate aceste trimiteri şi referinţe au scopul de a reaminti cititorilor o evidenţă incontestabilă: omul datorează mult Pădurii! Din cele mai vechi timpuri, pădurea a fost pentru om un ocrotitor şi un prieten generos. Putem observa că între fiinţa gânditoare şi cea vegetală există asemănări tulburătoare, precum şi deosebiri importante. Toate acestea ar trebui să-i îndemne la reflecţie şi la acţiune responsabilă pe mulţi dintre acei care nu au înţeles încă un adevăr esenţial: pădurea (adică societatea arborilor, una în multe privinţe superioară ca organizare şi eficienţă societăţilor omeneşti ce s-au succedat de-a lungul istoriei) determină nemijlocit destinul, viitorul omenirii. Există, iată, o aproape perfectă asemănare structurală, anatomică între cele două fiinţe alăturate – om şi arbore –, emoţionant sintetizată în zicerea folclorică „omule, pomule”. Există însă, cum spuneam, şi deosebiri importante între cele două entităţi şi ele nu sunt – din păcate – în favoarea orgolioasei „fiinţe gânditoare”. Arborele este o fiinţă stabilă, solid înrădăcinată, fidelă locului naşterii şi dezvoltării ei. O pildă vie, la îndemână, de consecvenţă, tenacitate şi rezistenţă. Calităţi exemplar sintetizate de Eminescu, acest neîntrecut iubitor şi cântăreţ al Codrului: „iar noi locului ne ţinem, cum am fost, aşa rămânem”. Omul este nu doar în plan fizic o fiinţă mobilă, mişcătoare („pe pământ rătăcitor”, cum scrie Poetul), ci şi una schimbătoare, imprudentă, nu o dată lipsită de chibzuinţă şi guvernată de ambiţii şi de nevoi nu întotdeauna justificate. Caracteristici care au dus, în epoca modernă, la secătuirea resurselor naturale şi la degradarea habitatului natural originar, în cadrul căruia restrângerea alarmantă a masivelor verzi ale Planetei a devenit azi cea mai dureroasă dovadă.

Am spus toate acestea pentru a înţelege cât datorăm – în plan material, dar mai ales spiritual – arborelui şi pădurii, cât de multe mai avem încă de învăţat de la aceste fiinţe ce ne-au precedat şi desigur ne vor supravieţui pe Pământ. Omenirea, în integralitatea ei, devine tot mai conştientă de aceste adevăruri şi de miza esenţială pe care o reprezintă pentru supravieţuirea, sănătatea şi bunăstarea ei, salvarea Pădurii planetare. Din acest motiv, în conformitate cu Rezoluţia Adunării Generale a ONU din noiembrie 2012, ziua de 21 martie a fiecărui an a fost declarată „Ziua Internaţională a Pădurilor”, sens în care toate statele membre sunt invitate pentru prezentarea şi promovarea, în context naţional, a unor activităţi concrete privind toate tipurile de pădure. Grija, efortul pentru asigurarea regenerării fondului forestier administrat de Direcţia Silvică Suceava sunt preocupări de căpetenie ale colegilor mei. Desigur, sintagma consacrată, cea de „campanie de împăduriri”, îşi justifică oarecum rezonanţa militară, prin complexitatea lucrărilor silvice din fiecare primăvară, precum şi prin concentrarea în sezonul renaşterii naturii a unor importante eforturi umane, organizatorice, materiale şi financiare. Dar implicarea silvicultorilor în activităţile subsumate întemeierii pădurilor viitorului – de la recoltarea şi prelucrarea seminţelor, la lucrările de fineţe din pepiniere şi solarii etc. – se desfăşoară de-a lungul întregului an, chiar dacă acestea devin mai vizibile publicului şi sunt mai intense în anotimpul în care sevele încep să urce în trupul arborilor. Iar preocupările pentru întemeierea, prin plantaţii, de noi păduri sunt mai vechi în Bucovina decât însăşi primele forme de administraţie silvică întemeiate aici în secolul XVIII. Astfel, prea puţini români ştiu că Ştefan cel Mare şi Sfânt este, pe lângă legendarele sale fapte de arme şi de credinţă creştină, autorul unei premiere: întâia împădurire artificială! Ea s-a realizat în 1497, după victoria împotriva polonezilor la Codrii Cosminului, când trufaşii nobili leşi căzuţi prizonieri au fost puşi să are şi să semene cu ghindă „dumbrăvile roşii” de la „Botoşani, Cotnari şi de mai gios de Roman”. Această premieră a precedat-o cu mult pe cea atribuită ca o premieră mondială ţarului Petru cel Mare. Ulterior, primele lucrări organizate de împăduriri s-au realizat în Bucovina în anul 1818, în Ocolul Silvic Codrul Voievodesei, şi au constat din plantaţii cu puieţi de larice, dar abia după 1875 a început o activitate mai susţinută în acest sens, soldată şi cu înfiinţarea de pepiniere silvice. Astfel, în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, se împăduriseră în Bucovina peste 22.000 ha. Importanţa – dar şi complexitatea – lucrărilor silvice consacrate asigurării regenerării pădurii a fost judicios relevată de neuitatul Marin Drăcea încă din perioada interbelică: „A împăduri nu înseamnă nici a semăna, nici a planta. Nici «a arunca sămânţa», nici a «vârî puieţii în pământ». A împăduri înseamnă a crea din fiinţe vii un nou organism viu, trainic, capabil de a se dezvolta armonic şi de a se reproduce – mai târziu – prin propriile sale forţe”.

Şi în acest an, Direcţia Silvică Suceava organizează, în cadrul „Lunii plantării arborilor”, o serie de acţiuni vizând cultivarea sentimentelor de iubire şi respect faţă de pădure. Acestea sunt adresate îndeosebi tinerilor. Adică celor aflaţi în etapa opţiunilor esenţiale ale vieţii, la vârsta primelor iubiri, cum frumos a scris poetul Nicolae Labiş, el însuşi îndrăgostit şi inspirat de codrii copilăriei sale. Iubiri definitive, între care sperăm că tineretul de azi va include şi dragostea, respectul pentru codru, pentru natură în general. Pentru că, aşa cum a spus marele silvicultor român Marin Drăcea, pentru a creşte şi a înflori, pădurea are nevoie în primul rând de roua şi de căldura inimii omeneşti!

Ing. SORIN CIOBANU

directorul Direcţiei Silvice Suceava

 

Direcţia Silvică Suceava şi-a propus să planteze, în campania de împăduriri din primăvara anului 2020, un număr total de 5,9 milioane puieţi, regenerând o suprafaţă totală de 2040 ha, din care 880 ha regenerări şi 1160 ha împăduriri integrale. Campania de împăduriri din această primăvară se va desfăşura în cadrul proiectului „O pădure cât o ţară”, iniţiat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi derulat sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României. În fond forestier de stat programul pentru lucrările de regenerarea pădurilor în primăvara anului 2020 este în suprafaţă de 1850 ha, din care regenerări naturale 860 ha şi împăduriri integrale 990 ha.          Concomitent cu lucrările de instalare a noilor regenerări, se vor efectua lucrări de completări curente pe suprafaţa de 173 ha. Cele mai mari suprafeţe din fond forestier de stat de regenerări naturale sunt la următoarele ocoale silvice: Mălini 128 ha, Stulpicani 101 ha, Marginea 97 ha, Dolhasca 78 ha, Iacobeni 78 ha. Suprafeţele cu cele mai mari regenerări artificiale sunt programate a se executa la ocoalele silvice: Broşteni 281 ha, Cârlibaba 129 ha, Iacobeni 75 ha, Stulpicani 61 ha, Crucea 46 ha, Marginea 39 ha. În fond forestier administrat cu contracte, Direcţia Silvică Suceava va executa lucrări de regenerare pe suprafaţa de 80 ha împăduriri şi 20 ha regenerări naturale. În fond forestier privat administrat, în anul 2020 se vor executa lucrări de completări în suprafaţă de 18 ha. În fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contract de servicii silvice în primăvara a.c. sunt programate a se executa lucrări de regenerare pe o suprafaţă de 90 ha. În ceea ce priveşte suprafeţele regenerate în ultimii 7 ani situaţia se prezintă astfel: > în fond forestier de stat administrat de Direcţia Silvică Suceava suprafaţa regenerată este de 11930 ha, din care 5162 ha regenerări naturale şi 6768 ha împăduriri, plantându-se un număr de 36 milioane puieţi. > în fond forestier privat administrat cu contracte de Direcţia Silvică Suceava suprafaţa regenerată este de 1335 ha, din care 216 ha regenerări naturale şi 1119 ha împăduriri, plantându-se un număr de 4,5 milioane puieţi. > în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte silvice suprafaţa regenerată este de 1287 ha, din care 221 ha regenerări naturale şi 1066 ha împăduriri, plantându-se un număr de 3,8 milioane puieţi. (D.S.)
Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: