Despre statul acasă

Conceptul de „distanţare socială”, pe care părea că nu poate şi nici nu vrea să îl înţeleagă, i-a dat mamei de furcă. E, de voie, de nevoie, în ciuda vârstei, un om activ. Am luat-o întâi pe ocolite, apoi de-a dreptul, dur, şi i-am explicat – deşi se uită la televizor şi ascultă la radio – ce presupune, ce se întâmplă în lume şi la noi, aici, cum se face că, stând de vorbă cu vecina care spune că e bine, sănătoasă şi nu are nicio problemă semnificativă de sănătate, dar ar putea fi purtătoare de Coronavirus, ar putea-o infecta cu nenorocitul ăla care ei i-ar putea fi fatal. „Opt din zece oameni, dintre cei infectaţi, nu au simptome, dar pot fi transmiţători, iar celor cu sistem imunitar scăzut le-ar putea fi fatală interacţiunea cu ei” i-am tot spus, până a înţeles.

Ca urmare, toate cumpărăturile i le fac eu, cele mai multe de la magazinul de cartier, pentru că aşa înţeleg să procedez, în semn de susţinere pentru strădania patronilor de a rezista concurenţei hipermarketurilor. Acolo, până mama a priceput că e nevoie de listă lungă, cu cumpărături pentru multe zile, am fost mai des. Acolo, în piaţă, în alte locuri unde m-a trimis, dar mai ales acolo.

E plin de oameni în vârstă, plin. Cum facem să îi ajutăm să priceapă că trebuie să stea în casă? Nu-mi spuneţi că nu au soluţie şi că trebuie să iasă, soluţii există, oameni săritori şi inimoşi sunt.

Acolo, la magazinul de cartier, m-am întâlnit, de fiecare dată, cu o bătrânică ce abia se ţinea pe picioare. Ieri, venise să îşi ia bomboane. Cu o zi înainte avea nevoie de smântână şi-am stat cu grijă să nu pice în faţa mea cu tot cu borcan. I-am spus că pot să îi fac eu cumpărăturile şi m-a repezit, spunându-mi că încă e în stare să se mişte.

Bunico, stai acasă şi cugetă puţin: la noi e (cât o mai fi) încă bine, dar poate fi mult mai rău, dacă nu stai în casă. Cineva, doar să-i ceri, te va ajuta cu treburile prin oraş, numai să vrei, astfel încât să nu ajungi în situaţia de a te îmbolnăvi. Pentru că, aşa cum vezi matale la televizor că se întâmplă în Italia, ajungi la spital şi oamenii aia în halate nu vor mai dovedi să-i îngrijească atât pe cei nevinovaţi, cât şi pe cei care nu vor să înţeleagă că boala aia cronică pe care o pot duce pe picioare le poate fi acum fatală.

Stai acasă. Ştiu că a fost o vreme când le spuneai copiilor să stea în casă. Acum a venit vremea să asculţi de copii.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: