Să nu ne temem !

Suntem speriaţi, înfricoşaţi de ceea ce ne-a fost dat să trăim. Momente care greu îşi găsesc echivalentul în istoria omenirii. Dar să nu uităm un lucru: la cârma noastră este Dumnezeu. Care a făcut Cerul şi Pământul, le-a făcut pe toate din nimic. Din Sfânta Scriptură aflăm că şi „perii capului nostru sunt număraţi la Dumnezeu”. Credeţi că se poate întâmpla ceva fără ştiinţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu? De aceea ar trebui să nu mai fim atât de tulburaţi şi înfricoşaţi, pentru că toate sunt îngăduite de Dumnezeu pentru folosul nostru. Şi chiar în fiecare seară la Pavecerniţă se cântă foarte frumos, mai ales la mănăstiri. „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu/ Auziţi până la marginile Pământului, căci cu noi este Dumnezeu/ Cei puternici plecaţi-vă căci cu noi este Dumnezeu/ De frica voastră nu ne vom teme nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu/ De frica voastră”, stih care se referă la puterile întunericului, dar şi la mai-marii Lumii, care caută cu orice preţ să ne înfricoşeze cu anumite lucruri. Repet, nu trebuie să ne temem de nimic! Dacă „Dumnezeu este cu noi”, cel care a făcut Cerul şi Pământul, atunci de ce trebuie să ne înfricoşăm?! Să stăm calmi şi liniştiţi. Să transformăm această perioadă într-o perioadă frumoasă. Majoritatea stăm acasă acum: copii, părinţi! Să încercăm să folosim acest timp frumos. Avem acum mai mult timp pentru rugăciune, dimineaţa, seara. În timpul zilei să stăm mai mult de vorbă cu copiii noştri, poate nu am avut timp destul până acum. Am mai spus-o, să închidem puţin televizorul, fără să discutăm despre gripă, despre virus! Să lăsăm deoparte, la mila lui Dumnezeu, acest subiect. Să încercăm să vorbim cu ai noştri despre lucruri frumoase, despre care nu am avut timp să discutăm până acum, să încercăm să vedem ce putem face pentru a ne bucura unul de altul, să alungăm tristeţea şi răutatea din mijlocul nostru. Cred cu tărie că Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru folosul nostru. Ştiţi foarte bine câte lucruri au depăşit sfera normalităţii în ultimul timp: numărul exagerat de mare al avorturilor, consumul de droguri, pornografie, homosexualitate; concret, păcatul a ajuns la rang de virtute. Mă tem că prin ce voi spune voi supăra pe mulţi: era de aşteptat ca Dumnezeu să îngăduie ceva, pentru că prea am luat-o razna (lumea întreagă), indiferent dacă acest virus este din aer sau este „preparat” în laborator, nu mă interesează acest aspect, trebuia Dumnezeu să ne aducă cu picioarele pe pământ! Dacă ne amintim, cei care am citit Vechiul Testament, la cetatea Ninive se întâmplau cam aceleaşi lucruri, se păcătuia îngrozitor, iar Dumnezeu, văzând că nu se mai opresc, l-a trimis pe Proorocul Iona: „du-te şi spune-le că mai sunt 40 de zile şi cetatea Ninive va fi distrusă, la fel precum Sodoma şi Gomora. La început Proorocul Iona nu voia să meargă pentru că ştia că Dumnezeu este milostiv şi el le va spune că în patruzeci de zile cetatea Ninive va fi distrusă, dar dacă ei se căiesc, se întorc la Dumnezeu, le pare rău, Dumnezeu îi va ierta şi atunci proorocia lui va apărea ca o minciună. Dar până la urmă a fost silit de Dumnezeu şi a trebuit să ducă la îndeplinire misiunea încredinţată. Profeţia, din fericire, a ajuns până la împărat, care s-a grăbit să se îndrepte înaintea lui Dumnezeu, împreună cu întregul popor pe care îl păstorea. Şi-a dat jos toate podoabele sale împărăteşti, s-a îmbrăcat în sac, şi-a presărat cenuşă în cap. A îndemnat întregul său popor la îndreptare, rugăciune şi post. Mai mult, a poruncit ca şi animalele să postească zicând: «dacă noi oamenii care am păcătuit atât de mult înaintea lui Dumnezeu trebuie să postim, dacă vor posti şi animalele care nu au greşit cu nimic înaintea celui Preaînalt, poate răgetele acestora îl vor îndupleca pe Dumnezeu să nu aducă asupra noastră această cumplită pedeapsă». Văzând Dumnezeu pocăinţa tuturor ninivitenilor s-a milostivit spre aceştia şi nu i-a mai pedepsit”.

Dumnezeu este milostiv, Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu doreşte să ne întoarcem spre El, nu vrea să ne vadă blocaţi în frica aceasta paralizantă, în frica aceasta de moarte, în faţa televizorului, gândindu-ne cu groază câţi s-au mai îmbolnăvit şi câţi au mai murit, ce va fi! Cred că ar trebui să mai închidem televizoarele, să ne gândim mai mult la Dumnezeu şi, chiar şi în această situaţie, să ne bucurăm de răsăritul soarelui cel de fiecare zi, de ciripitul păsărelelor şi de înfloritul florilor. Toate în jurul nostru îşi urmează cursul lor. Noi de ce să rămânem blocaţi în această stare de paralizie?! Să ne bucurăm de ziua de azi! Dumnezeu cu siguranţă va ridica de la noi şi acest necaz. Dar vrea să vadă măcar un mic pas spre îndreptare din partea noastră. Ieri am auzit ceva frumos. Reporterii, cei din conducerea statului, şi-au încheiat discursurile, prelegerile cu „Dumnezeu să ne ajute!”. De ce trebuie să ajungem să spunem acest lucru numai când ne este „cuţitul la os”? Totdeauna, să pornim şi să încheiem cu Dumnezeu! Să nu uităm: „cu noi este Dumnezeu”! Să ajungem să ne bucurăm din nou de clipe frumoase alături de toţi cei dragi şi având pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului în mijlocul nostru.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: