Vremuri grele şi de doi bani speranţă

De obicei, când discursurile despre globalizare, mondializare… au năpădit lumea, iar efectele i-au îmbogăţit peste măsură pe producătorii de diverse bunuri şi servicii, de soft-uri şi know-how, autorii lor n-au anticipat posibilitatea transmiterii rapide de boli, de microbi, de viruşi şi virusuri, pe de o parte, nici răspândirea şi upgradarea-updatarea sistemelor inteligente de furt, de păcălire a concurenţilor şi a adversarilor, inclusiv a celor politici, pe de altă parte.

Şi nu ştiu dacă nu cumva state, popoare, corporaţii, mari companii au considerat necazurile de mai sus puţin probabile ori chiar imposibile. În fondul ei, realmente, omenirea a progresat enorm în aceşti 75 ani de pace(?), iar infractorii, escrocii internaţionali, răuvoitorii, aventurierii, membrii „ocultei mondiale“… evocaţi acum în fel de fel de scenarii îngrozitoare, puteau fi ţinuţi în carantină. Nu s-a reuşit, căci unele ţări i-au tolerat, ba chiar îi sprijină.

Din păcate, zic alarmiştii, şi ei urmărind acelaşi scop ca toţi escrocii, mondiali ori ba, în carantină stăm noi, poporenii, carnea de tun a tuturor experimentelor ştiinţifico-militarizate, din pricina răspândirii globalizate a gripei chinezeşti, numită gingaş coronavirus, şi, mai soft, Covid-19. Asta ca să nu sperie lumea precum holera, febra bubonică, ciuma (neagră), care au îngropat ori au ars fiecare între o treime şi 60% din populaţia bătrânei Europe, dar nu subestimaţi nici tifosul, ebola, gripa spaniolă, malaria, cancerul, bolile cardiace… Şi câte or mai fi fost sau or mai fi fiind pe bietul cap de locuitor.

Însă „marii bărbaţi (şi femei!) de stat“ ai politicii mondiale au fost cu toţii ocupaţi cu altele, aşa că iată-i prinşi nepregătiţi de rapiditatea cu care coronavirusul se întinde şi… îşi face treaba. Şi dacă mai-marii lumii n-au fost pregătiţi, ce să mai spunem de muritorii de rând? Cei ce acum dau să fugă unde văd cu ochii de temutul virus, chiar dacă în drumul lor au toate şansele să-l întâlnească.

Nu le rămâne decât să se ferească de contaminare cum pot şi să-l roage pe bunul Dumnezeu să-i apere. Dar virusul acesta ne va întări cu siguranţă solidaritatea: nu avem ce căuta între semeni cu virusul asupra noastră, gata să-i molipsim şi pe alţii. În măsura în care vom respecta această regulă, vom scăpa cât mai mulţi. Că dacă ne bazăm numai pe activităţile ordonate de guvern, fără a pune şi noi umărul, nu ne va fi deloc uşor.

Acest mare necaz nu vine singur, ci este însoţit de multă, prea multă inconştienţă: ţara ne este bântuită de criză politică, iar criza economică îşi arată faţa hâdă. E adevărat că nu numai la uşa noastră, dar asta nu este deloc un avantaj. ‘i va fi mare nevoie de mulţi bani pentru echipamente medicale pe care momentan îi cerem de la bănci, de la UE, împrumuturi care ne vor amaneta viitorul pentru mulţi ani. Căci iresponsabilitatea ultimilor trei ani de guvernare ne costă acum şi ne va costa şi mai mult.

Decizii greşite deja se iau: cui foloseşte închiderea şcolilor în condiţiile în care preşcolarii, elevii rămân fără supraveghere medicală la domiciliu şi vor sta pe sub bloc ori pe maidan bătând hapucul? Cine îi poate ţine pe micuţi izolaţi în casă? Cine-i va ajuta pe bătrânii prinşi de virus, dacă fiii lor sunt împiedicaţi să revină în ţară? Dar ce se va întâmpla cu economia, de moment ce firmele îşi închid porţile iar pieţele, bursele de mărfuri se contractă?

Coronavirusul ar putea să reseteze multe din instituţiile statului construite acum câteva sute de ani şi chiar mai noi, apropiindu-le de nevoile cetăţeanului. Multe se vor dovedi inactuale şi vor trebui desfiinţate, iar banii să fie alocaţi unor sectoare vitale precum sănătatea şi educaţia. La fel cum ar putea, dacă ar fi voinţă politică, responsabilitate şi competenţă, să actualizeze legi, proceduri, scăpându-ne de atâtea prevederi aiuritoare ori inutile. Sper ca necazul prin care trecem acum să le dea decidenţilor putere şi înţelepciune.

Poate că măcar acum, în faţa pericolului, politicienii să înţeleagă că jocurile de sumă nulă şi bătălia pentru pielea ursului din pădure trebuie să înceteze, iar capul de locuitor, contribuabilul, cetăţeanul să fie aşezat nu doar formal şi în vorbe în centrul sistemului. Doamne ajută!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: