Din mărturisirile unui adolescent

 Într-o discuţie cu Andrei, elev în clasa a noua la un liceu de elită, l-am întrebat dacă îi plac termenii „generaţia media”, „Misslook sau Misterlook”, „firmaci” cu care se identifică adolescenţii de azi. N-a prea rămas încântat de întrebarea mea, dar nici nu şi-a lăsat privirea în jos, în semn că îi pasă de întrebare. Mi-aş fi dorit să am un feedback pe această temă ca să înţeleg de ce timpul, care trece într-o viteză nebună, schimbă atât de mult caracterele noastre. Din păcate, schimbarea nu este din bine spre mai bine, ca să nu mă întreb de ce progresul tehnologic acoperă interesul multora spre cultură ca necesitate. Nu rămân cu privirea şi mintea îngheţate în secolele trecute să cred că şi azi tânărul trebuie să stea cu sapa în mână, ca să cunoască greutăţile. Astăzi, unii tineri, încă de mici, sunt supuşi multor ispite. Privirea mea însă se mai întoarce în trecut, gândindu-mă la educaţia, care era o condiţie obligatorie în familie, apoi şcoala promova ideea ca omul educat şi cu bun-simţ să fie respectat.

Andrei mi-a mărturisit sincer că o carte este mai greu, mai obositor să o citeşti. Şi nici măcar nu mai este la modă. E mai uşor să te refugiezi în telefon, să mişti cu degetele în sus şi în jos nişte imagini la care te uiţi spre a-ţi alunga plictiseala. Pe un site de socializare te poţi implica mai uşor – scrii ce gândeşti, ce vrei, pentru că nimeni nu îţi verifică greşelile gramaticale, nimeni nu îţi reproşează că nu cunoşti capitala unei ţări, de exemplu. Ba chiar, punând ceva cât mai haios, trezeşti senzaţia unora şi în scurt timp poţi deveni vedetă. În cel mai rău caz, cunoscut, pentru …un scurt timp. Socializarea virtuală nu îţi cere să devii sensibil, chiar dacă la un necaz mărturisit de cineva îi răspunzi cu multe emoticoane ce varsă şiroaie de lacrimi. Vedetismul virtual e chiar la modă. Scrii cu litere mari, puse în rame cu trandafiri sau inimioare: AM ÎNCEPUT UN JOB LA… sau AM INTRAT LA FACULTATEA DE… sau anunţăm că suntem la o petrecere şi să vezi ce selfie-uri facem, pozăm chiar să arătăm că suntem în sala teatrului. Mai nou, am văzut cum cineva împărţea pomenile în amintirea răposatului.

Are dreptate elevul Andrei când îmi spunea că aceste informaţii îl atrag mai mult, îl sustrag şi mai mult de la a citi o carte. Pe părinţii săi nu i-a văzut niciodată citind. În casă nu are măcar o mică bibliotecă din, cel puţin, zece cărţi. Colegii săi de şcoală resping lectura, nicăieri nu vede oameni citind. Doar profesoara de literatură le vorbeşte despre cărţi. În sala de clasă, pe masa profesoarei sunt multe cărţi, dar nimeni, în afară de ea, nu le atinge. Odată un coleg şi-a uitat pe masă manualul, iar peste trei zile tot acolo l-a găsit. Recent s-a supărat pe profa de literatură că le tot vorbeşte de cărţi, îi ameninţă că le va da note de doi dacă nici „Divina comedie” de Dante Alighieri, nici „Don Quijote” de Cervantes, nici „Junii corupţi” de Mihai Eminescu, nici „Maitreyi” de Mircea Eliade, nici Coşbuc, nici Goga, nici Preda, nici Alecsandri, offf, şi încă mulţi alţii, nu o să-i citească. Este simplu şi linişte, spune Andrei, când în pauza dintre lecţii, în transport, la coadă la magazin sau în altă situaţie de aşteptare, vezi oameni cu privirea în telefon. Şi eu fac la fel, pentru că atunci nu mă gândesc la nimic. Telefonul meu performant mă ajută să cred că sunt cu şi printre oameni, dar … eu sunt cu mine însumi.

Băiatul acesta, Andrei, înalt, frumos şi firav ca o trestioară, îmi aminteşte de personajul celebru din „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade: „Sunt şi eu ca toţi ceilalţi: adolescent sentimental şi visător. Zadarnic încerc să mă ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voinţă, de virilitate, de personalitate». Eliade însă mai pune în mintea personajului şi câteva jurăminte pentru sine: „Trebuie să muncesc mult şi să sufăr».Presimt că întreaga mea viaţă lăuntrică se va dărui. Cui?” Aceasta e poate şi întrebarea lui Andrei. Cui să te dăruieşti când cei din jur nu mai vor să vorbească cu tine?

SILVIA STRĂTILĂ,

Chişinău

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: