Legalizarea minciunii

În goana ei după putere politică(?), CCR a dat o nouă decizie partizană, spun mai toţi analiştii, încercând să salveze PSD din situaţia-limită în care se află, parcă să se confirme zicala „unde dai şi unde crapă“. În loc să-şi vadă de-ale ei şi să lase partidele să-şi rezolve ele înseşi prin negocieri punctele divergente, aşa cum constituţionaliştii germani l-au lăsat în pace pe cancelarul Gerhard Schröder, tot social-democrat şi el, să organizeze alegeri anticipate în 2005 (pe care le-a pierdut; de, ironia sorţii!), curtea intervine în bătălia politică internă declarând că desemnarea lui Ludovic Orban e neconstituţională, cu indicaţia(!) că trebuie o altă desemnare(!). De erori în materie de drept nu e cazul să mai adaug şi eu ceva pentru că s-au pronunţat foarte clar constituţionaliştii.

Motivul enunţat, însă, e unul buclucaş: şi preşedinte, şi prim-ministru desemnat cică n-au intenţionat să obţină legitimarea parlamentară şi să guverneze, ci să pice pentru a face posibile alegerile anticipate. Nu e deloc clar pe ce altceva s-au bazat decât pe declaraţii politice. Ca să ne încurce şi mai mult, alegeri anticipate sunt imposibil de organizat altfel în actuala configuraţie constituţională decât prin căderea succesivă a trei guverne. Pe deasupra, şi mass-media, şi politicienii, şi cetăţenii acceptaseră jocul parlamentar, e adevărat, transformat în circ de social-democraţi, cărora nu le convin anticipatele.

Dar nu pot înţelege şi pace de când Constituţia şi legile din România se ocupă de intenţii, nu de fapte, cu atât mai mult cu cât intenţia nu a devenit fapt. Într-o asemenea speţă legată de intenţii nu cred că există fiinţă pe plaiul terestru care să nu poată fi pedepsită ori încarcerată, întrucât i-a pus gând rău şoferului de taxi, conducătorului trenului, al metroului… care întârzie peste o oră sau motanului pe care l-a apucat jalea sub pat la miezul nopţii. Nici nu mă gândesc ce e în mintea vecinilor treziţi din somn de bătuta cu strigături de la etajul 7, cu geamul deschis, ca să moară duşmanii din cartier de ciudă.

Mi se pare evident că sensul deciziei CCR este că alta ar fi fost situaţia dacă şi preşedinte, şi prim-ministru, şi miniştri desemnaţi ar fi minţit declarând public că vor să realizeze o (nouă) majoritate parlamentară cu ajutorul căreia să guverneze până la viitoarele alegeri, la termen, adică tocmai pohta ce-a pohtit PSD. Ce coincidenţă!

Ştim că minciuna stă cu politicienii români (şi nu numai!) la masă încă de pe vremea lui Alexandru Vlahuţă, de nu cumva de mai devreme, numai că cetăţenii noştri îşi doresc acum mai mult ca oricând să scape de politicieni mincinoşi şi de manipulatori. E cazul să avem şi noi politicieni adevăraţi, preocupaţi de soarta ţării, nu mâncători de gogoşi calde.

Din păcate, iată că CCR vine să facă din minciună politică de stat: ca pe vremuri roşii, apuse, credeam noi, în decembrie 1989, minciuna trebuie să stea iarăşi la baza deciziei politice. Nu e important faptul că preşedintele e îndrituit să desemneze un candidat de prim-ministru, ci faptul că politicienii respectivi au declarat că nu-i interesează guvernarea, ci alegerile anticipate. Or declaraţiile politice nu erau nicidecum de competenţa CCR, ci deciziile instituţiilor statului de drept. Care erau acele decizii contestabile? Deocamdată nu ştim.

Aşa că de acum înainte România poate în sfârşit deveni cu acte ţara mincinoşilor: prim-miniştrii vor scrie programe guvernamentale înşirând gogoşi după gogoşi, diriguitorii vor croi programe care nici nu vor putea fi puse vreodată în aplicare, politicienii candidaţi nu-şi vor da rând să promită verzi şi uscate pentru a fi (re)aleşi, iar elevii vor face concurs care spune cea mai gogonată minciună când fuge de la ore sau nu-şi face temele. Urmează ca lucrătorii să declare în cor că se duc la lucru, dar să stea acasă ori la o bere ca „băieţii“.

Oare respectivii înalţi judecători şi familiile lor, de la bunicii înşişi la copii, vor să trăiască într-o asemenea ţară în care minciunii i se dă un rol mai mare decât adevărului? Oare de asta şcoala românească e lăsată de izbelişte? Nu de alta, dar măcar să ni se spună şi nouă ce ne aşteaptă.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. V.Cristea says:

    Un comentariu inept, lipsit de argumente reale si decente, partizan, cu intentii fara dubii de a manipula oamenii. Daca si CCR este contestata in acest mod ridicol, considerand ca autorul stie el ce spune constitutia, erijandu-se in judecator constitutionalist, fiind in fapt un simplu manipulator si activist al unui partid politic interesat, atunci noi ce sa mai spunem ? Intr-un stat de drept real, un asemenea comentariu nu ar putea sa fie catalogat decat interesat, ridcol si care nu si-ar gasi locul intr-un ziar serios si consecvent in independenta sa politica. Un asemenea comentator cred ca nu poate decat sa fie ignorat, iar opiniile sale agresive, partizane, sa ramana in panoplia proprie parerista… Pacat!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: