Buchiseli. Cultisme

  În discursul unor persoane culte, înalt educate, apar adesea cuvinte care-i trimit la dicţionar pe cei care vor să le afle înţelesul şi să ajungă la decodarea corectă a enunţurilor (evident, pe cei care nu ne ridicăm la nivelul intelectual al grupurilor autentic sau chiar şi pretins elitiste). Este, de obicei, vorba despre lexeme rare, notate în dicţionare ca atare sau cu menţiunea liv. / livr. / livresc. Pot fi categorisite drept neologisme livreşti (fără riscul vreunui pleonasm, existând destule note de diferenţiere semantică între cele două cuvinte). Le mai putem numi cultisme (sub primejdia alegerii nepotrivite între multele sensuri ale acestei noţiuni, de la un anumit tip de „greşeală de stil / limbaj”, la cel pe care-l promovăm aici, mai ales pentru pluralul lui cultism, de „lexeme livreşti”).

În cele mai multe cazuri, folosite cu moderaţie, acestea conferă o notă de eleganţă sofisticată stilului, îndemnându-ne indirect să ne îmbogăţim propriul fond lexical funcţional. Pe de altă parte, abuzul în utilizarea în vorbire sau în texte a unor astfel de „ingrediente” poate dăuna clarităţii mesajului, ba, mai mult, îi poate conferi acestuia o notă de artificialitate, iar, din cauza lui, emiţătorul se poate alege cu o suspiciune de snobism. Maeştrii stilului expresiv, inimitabil, seducător, chiar dacă nu se feresc de variantele livreşti ale unor noţiuni, termeni, nume comune, le folosesc doar pentru a asigura limpezime ideilor, preferând să-şi diversifice şi să-şi coloreze comunicarea prin „vizitarea” tuturor straturilor şi componentelor limbii române, cu deosebire în zonele de plasticitate accentuată. Ilustrativ în acest sens ar putea fi orice text ce poartă semnătura lui Andrei Pleşu.

Pentru ca aceste consideraţii să nu rămână suspendate ca teoretizări superficiale, fără temei în realitatea lingvistică, ar fi necesare măcar câteva exemplificări de lexeme livreşti. Lista presupus cvasicompletă ar cuprinde, conform unor încercări statistice, vreo 2508 de asemenea cuvinte prezente cu specificaţia „livresc” în definiţiile din dicţionarele explicative. Orânduite alfabetic, o infimă parte dintre ele, alese aleatoriu şi făcând abstracţie de termeni ştiinţifici, tehnici şi chiar de cei ai filosofiei, ar putea fi:

  • acrimonie: „răspunsul plin de acrimonie la adresa acuzatorului” (dilemaveche.ro, nr.793, 2 mai 2019); [„Atitudine plină de ironie usturătoare, sarcasm”]; din fr. acrimonie.
  • apostazie:Apostazia logică” (titlu în romanialiterara.com, nr.2/2019); [„Renunţarea publică la o anumită credinţă religioasă; renegare a unei doctrine sau concepţii; revoltă împotriva stăpânirii”]; din ngr. apostasis, fr. apostasie.
  • aprehensiune: „anunţă o prematură îmbătrânire, producătoare de aprehensiune” (observatorcultural.ro, 25 ianuarie 2019); [„Teama vagă, frică nedesluşită cauzată de eventualitatea apariţiei unui pericol”]; din fr. appréhension, lat. apprehensio,-onis.
  • asertiv: „una din cele mai importante mize ale vieţii este să învăţăm să comunicăm asertiv” (ziarullumina.ro, 23 noiembrie 2018); [Cu caracter de aserţiune (propoziţie care are valoare de adevăr)”‘]; din fr. assertif.
  • concupiscenţă: „de o veselă concupiscenţă” (academia.edu, 16 februarie 2019); [„Înclinare către plăceri senzuale, trupeşti”]; din fr. concupiscence.
  • epustuflant: „cu un sens epustuflant alegoric” (ziare.com, 20 septembrie 2019); [„Uluitor, nemaipomenit, grozav”]; din fr. époustouflant.
  • exortaţie: „În exortaţie Sfântul Părinte le aminteşte tinerilor…” (cotidianul.ro, 14 aprilie 2019); [„Cuvântare, discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare”]; din lat. exhortatio, fr. exortation.
  • factice: „a distrus armonia factice şi a produs o separare a apelor” (evz.ro, 12 octombrie 2019); [„Artificial, nefiresc, prefăcut”]; din fr. factice.
  • fatuitate: „perorează sentenţios şi cu fatuitatea sa cunoscută” (ziarulnatiunea.ro, 10 octombrie 2019); [„Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia”]; din fr. fatuité, lat. fatuitas,-atis.
  • indomptabil: „scriitor rafinat, intelectual critic indomptabil…” (uaic.ro, 12 decembrie 2017); [cuvânt definit doar în vreo două dicţionare: „Care nu poate fi stăpânit; de neîmblânzit”]; din fr. indomptable.
  • liminar: „o strofă din poemul liminar certifică faptul că…” (revisteaua, 25 iulie 2019); [„Iniţial, introductiv, care este aşezat la începutul unei cărţi, al unui discurs etc.”]; din fr. liminaire.
  • patibular: „figuri patibulare ajunse în funcţii de conducere” (contributors.ro, 17 iulie 2019); [„Vrednic de spânzurat”]; din fr. patibulaire <lat. patibulum „loc de spânzurătoare”. Definiţia din dicţionarele franţuzeşti este totuşi mai blândă: „care inspiră teamă, neîncredere, suspiciune”.

Fără detalii / comentarii, completăm lista cu alte cuvinte asemănătoare: acribie, adulterare, arguţie, cenotaf, girandolă, habitudine, iconolatrie, ignar, imundicitate, indelebil, a macula, magnificenţă, obsecvios, ubicuitate, versatilitate…

Pentru cuvintele necunoscute, căutarea lor în dicţionar nu poate fi decât un exerciţiu util, răsplătitor.

I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: