Elvis Buruiană, un poet al acordeonului !

S-a născut în Suceava. Tatăl său i-a pus pentru prima data în braţe un acordeon la vârsta de 11 ani. Azi trece drept cavaler al jazzului, al muzicii clasice şi café-concertului la acordeon, fiindcă trăieşte într-un oraş cunoscut drept fiind a doua capitală a Marelui Ducat al Bucovinei. Dar el e cavaler şi, în plus, are o promiţătoare comoară: talentul, genialitatea, pe care le hrăneşte cu mult studiu Aceasta este istoria scurtă a lui Elvis Buruiană şi a talentului său.

Lui Elvis Buruiană se pare că i-a fost dat să cânte la acordeon. Nu doar pentru harul cu care îmblânzeşte instrumentul ăsta, nu doar pentru felul în care, atunci când cântă, i se înseninează fruntea şi-i răsare zâmbetul neastâmpărat şi nu doar pentru dexteritatea, ingeniozitatea şi destoinicia sa atent meşteşugite. Ci pentru că, dacă n-ar cânta la acordeon, Elvis Buruiană n-ar fi decât un acordeonist neîmplinit. Ciudată tautologie existenţială, dar aşa se întâmplă cu oamenii născuţi parcă anume pentru a fi înnobilaţi, fie şi doar cavaleri ai jazzului la acordeon.

Începe să studieze programat, serios, exigent, instrumentul care i-a făcut celebri pe Fărâmiţă Lambru şi pe Marcel Budală. În cadrul Şcolii Populare de Arte „Ion Irimescu”, primul profesor i-a fost Viorel Mocanu. N-a fost nimic ritualic, nu s-a pus problema vreunei ezoterii profetice. Drumul lui Elvis Buruiană era, cumva, subînţeles: băiatul ăsta avea să fie mare muzicant, poate chiar muzician. Nu peste mult, părinţii l-au dat la Colegiul de Artă, la secţia de acordeon studiind cu profesorul Igor Corjân.

Nu era slăbit din teste, iar cel mai mult îi plăcea când profesorul îi cânta o temă la pian, iar el la acordeon, în stilul propriu, improviza chiar şi o oră. Variaţiuni pe temă dată. Prima piesă pe temă de variaţiuni a fost „Ioane Ioane”. La această piesă pe Youtube a atins 262 de mii de vizualizări până în prezent. Un fel de jazz, dar nu chiar jazz.

Să nu credeţi că Elvis Buruiană s-a oprit la exerciţiile familiare de improvizaţie. Nu. În 2019, „cavalerul” a plecat la Bucureşti, să cânte şi să studieze la Facultatea Naţională de muzică, secţia acordeon, la clasa profesorului Fernando Mihalache. Remarcabil este faptul că la admitere a reuşit să ia cea mai mare notă la recital, impresionând comisia de examen. Dorinţa de a performa în studiul acordeonului în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti i-a fost insuflată de profesorul Edmund Johannes Onesciuc.

Elvis Buruiană cântă la acordeon tot ce vrea el: muzică românească, tradiţională, muzică de cafe-concert, clasică, tango, vals, polcă, orice. Şi are succes cu tot ce cântă! Improvizează utilizând chiar teme muzicale ale lui Charlie Chaplin, creând o muzică pe cât de vie, pe atât de păstrătoare a unui parfum de odinioară. Multe dintre interpretările sale sunt combinaţii între clasic şi jazz. Şi, în sfârşit, s-a apropiat cu mai mult curaj de stilul „manouche” („a la tzigane” – făcut cunoscut în urmă cu câteva decenii de celebrul chitarist ţigan Django Reinhardt). Repertoriul tânărului acordeonist reuneşte unele dintre cele mai valoroase creaţii muzicale, de o mare diversitate a ritmurilor – de la jazz la gospel, de la piese care au făcut istorie la improvizaţii şi piese de virtuozitate.

Acordeonul este un instrument complex, folosit în muzica multor naţiuni în trecut şi în prezent. El se bucură în ultimii ani de un sensibil reviriment pe plan internaţional, fiind tot mai mulţi cei care îi redescoperă incredibilele valenţe. La aproape 22 de ani, a cucerit o ţară întreagă la show-ul „Românii au talent şi este considerat drept cel mai bun tânăr acordeonist de jazz al spaţiului bucovinean.

Vorbind despre acordeon, contează să ai o cultură muzicală specifică, să asculţi mulţi artişti consacraţi ca să poţi face diferenţa… Dacă ai uşurinţa de a percepe aceste diferenţe îţi poţi crea, la un moment dat, un stil personal. Şi atunci devii interesant, nu eşti o simplă copie, după cum subliniază şi Elvis. „Am crescut cu muzica lui Marcel Budală şi a lui Fărâmiţă Lambru, Vasile Pandelescu, Nicolae Florian, Nicu Calin de la Mangalia şi Paul Stângă“. Sunt nişte maeştri ai acestui instrument, spune Elvis Buruiană. Am studiat „limbajul jazzistic”. Pentru francezi genul se numeşte Jazz Manouche, pentru vorbitorii de limba engleză este Gipsy Jazz, de exemplu valsul Musette este o subspecie care apare în contextul mai larg al acestui tip de jazz. Acordeonul este întotdeauna instrumentul vedetă.”

„Jazzul îţi dă o libertate enormă: să gândeşti, să te exprimi, să creezi, să interpretezi asa cum simţi, fără să te loveşti de limitele impuse de muzica clasică. Mi-a placut dintotdeauna jazzul!”, se exteriorizează Elvis.

Elvis este recunoscut pentru stilul lui în forţă, foarte rapid şi creativ, cu solouri lungi, elaborate. Ia un refren vechi lăutăresc sau o temă dintr-o horă şi construieşte de acolo, transformă, multiplică sentimentul ăla în ore întregi de improvizaţie. Elvis Buruiană trece foarte uşor de la „Constantine, Constantine” la „Libertango”, cu multe momente de solistică în care trece de la teme lăutăreşti la Paganini şi Piazzola. Schimbările elegante de ritm îi fac pe oamenii din public să îşi mişte lent-aprobator capul sau să ridice câte o mână arătând spre cer. Ăsta e visul lui Elvis Buruiană: să fie şi acasă iubită şi respectată lăutăria aşa cum e afară, să fie ascultată şi în săli de concerte.

„Muzica lăutărească e un arbore care s-a plantat şi şi-a întins rădăcinile peste tot aici în România. Mă refer la cum se cânta odată, se cânta frumos şi vreau să readuc muzica asta, dar mult mai modern şi mai compact.”

Pentru Elvis, talentul e inspiraţia divină, şi ăsta pare să fie consensul general: talentul e de sus, ţi-e sortit să faci muzică. Mai e şi din familie, creşti înconjurat de muzică, e greu să nu o iubeşti, şi dacă, pe lângă darul ăsta, mai şi munceşti, lumea ar trebui să fie a ta. A participat de 3 ori, începând cu anul 2015, la Concursul Emanuel Elenescu din Piatra Neamţ. Şi de 3 ori consecutiv a luat premiul I. Una din întâmplările fericite pe care le-a trăit i se datorează lui Edmund Johannes Onesciuc, când l-a invitat să susţină un recital la Gala Anuală Top 10 suceveni.

Cei mai importanţi oameni din viaţa lui sunt părinţii, care l-au susţinut şi îl susţin, şi fratele Honorius Aaron, care îi calcă pe urme, studiind acordeonul cu primul lui profesor, Viorel Mocanu. După terminarea facultăţii îşi doreşte să ajungă profesor de acordeon aici, în Suceava, unde s-a născut. Îşi iubeşte oraşul natal, unde a făcut primii paşi în muzică. Bucovina este un loc minunat. În paralel cu meseria de profesor, Elvis îşi doreşte o carieră artistică cu concerte, participări la concursuri şi festivaluri internaţionale. Oare Suceava va putea să-i asigure acestui mare talent o carieră pe măsura genialităţii sale?

La finalul întâlnirii Elvis Buruiană îmi cântă. Are ochii închişi, degetele i se mişcă rapid. Cântă o improvizaţie în care combină genuri pe care nu le prea auzi împreună: hore lăutăreşti, jazz, tango, doine, pasaje de solistică de mare virtuozitate. Unele bucăţi sunt conceptuale, ermetice şi apoi înseninează totul cu o temă blândă, plină de nostalgie, la care aplaudăm cu toţii.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: