Buchiseli. Pe sărite

  • Accident ortografic. „În faţa unei crime nu trebuie să fi inteligent, ci conştient” (adevarul.ro, 5 august 2019); „un cadavru pe care nu ai să fi în stare să-l învii” (g4media.ro, 2 octombrie 2019). Cele două ilustrări ale formei greşite de conjunctiv (persoana a II-a), să fi, în loc de să fii, sunt preluate din textele a doi iluştri intelectuali. Drept care este firesc să le socotim simple accidente, pentru care, de altfel, nici nu există certitudinea că autorii sunt cei vinovaţi. Sigur este însă că acest gen de eroare e destul de frecvent, pierderea lui i (aici, desinenţă: să fiu, să fii, să fie…) întâmplându-se, de altfel, în multe alte împrejurări, care vor deveni poate subiect de buchiseli mai sistematice.
  • Franţuzisme. Pentru cei pe care ne mai încearcă nostalgia vremurilor când românii făceau parte din lumea aleasă a francofoniei, mass-media ne mai ogoieşte din când în când regretele cu oarece franţuzisme. Din păcate însă, unele sunt cam ciudate. Iată două mostre: „părinţii sunt foarte leseferişti cu copiii” (aprecia un psiholog la Antena 1, 8 august 2019); „cei doi au stat tet-a-tet peste o oră (evz.ro, 10 august 2019). În primul citat, avem de-a face cu un cuvânt „românesc” creat cu un sufix de-al nostru, chiar fiind el de împrumut (-ist) din expresia franceză a îngăduinţei şi libertăţii – laissez faire. Devenită concept / slogan al unei doctrine economice, în varianta completă această zicere este laisser faire, laisser passer (cel care a lansat-o precizând că, oricum, „le monde va de lui meme” – „lumea merge / înaintează de la sine”). E greu de spus dacă vorba cea nou inventată se va răspândi. Franţuzismul din cel de al doilea citat e consemnat chiar şi în DOOM, dar în grafia corectă, originară: tete-a-tete „convorbire între patru ochi; întâlnirea a două persoane”.
  • Ironii. „Ai noştri răsuflă uşuraţi. Olandezul a fost sinucis la timp de ai lui. (titlu, evz.ro, 25 septembrie 2019); „să stea cu ochii pe el, pentru că este candidatul ideal de a fi sinucis” (evz.ro, 29 iulie 2019); „Cum s-ar zice, l-a sinucis” (citat în evz.ro, 16.octombrie 2019). Verbul reflexiv a se sinucide îşi pierde adesea în presă această trăsătură, fiind forţat să treacă la altă diateză (pasivă, activă) din necesităţi de exprimare ironică sau ale formulării unei acuzări aluzive.
  • Nuanţe şi… virgule. Într-un articol despre „Lipsa nuanţelor la români” (adevarul.ro, 3 august 2019), un reputat istoric, antropolog etc. îşi susţine „teza” cam… fără nuanţe şi fără virgule aşezate la locul cuvenit. Iată câteva ziceri: „nu disting niciodată nuanţele [] dovadă alegerea politică pe care o fac”; „deşi aduci argumente … [] el refuză să vadă acest lucru [] deoarece omul simplu acceptă integral o doctrină…”; „În schimb [] tot ce era în tabăra FSN era bun, patriotic”; „Această întrerupere istorică – şi istoria nu iartă – [,] a afectat în profunzime dezvoltarea României”; „Un om provenit din mediul rural nu poate înţelege (s.n.) în ansamblu civilizaţia europeană care ne este impusă.” (!!!); „este conservator (…) în orice instituţie [,] ar ajunge la conducere”. (Parantezele drepte indică lipsa ori prezenţa greşită a virgulei.)
  • Neglijenţă? „…din cauza defectoasei comunicării a Parchetului” (evz.ro, 10 octombrie 2019). Secvenţa este preluată dintr-un articol al unei ziariste care a mai fost citată cu un enunţ despre un aşa-zis „hoit muribund”. În cel de faţă, se pot identifica uşor două erori. Cea de a doua (în ordinea intrării în atenţia cititorului) pare a fi explicabilă printr-o neglijenţă de tastare, genitivul articulat rămânând (cu un i în plus) după o probabilă intercalare a cuvântului anterior. Prima însă, din chiar acest cuvânt de dinainte, fiind o greşeală mai frecventă, nu mai are dreptul la supoziţii salvatoare. Defectuos – defectuoasă este un împrumut din franceză sau latină (défectueux; defectuosus), iar absenţa lui u- nu este acceptabilă. De fapt, este una dintre multele abateri din acelaşi articol.
  • Etimologie. Într-un articol spumos, în stilul şi cu consistenţa recunoscute, cu siguranţă, de mulţi cititori ai României literare, Sorin Lavric apelează la nişte etimologii pentru a caracteriza „Femeile lui Calistrat Hogaş” (romanialiterară.com, nr.40/2019), de fiecare dată făcând trimitere la Dicţionarul universal al lui Lazăr Şăineanu (din 1896). Pentru a lămuri ipostazele femeilor din proza lui Hogaş de a fi osândite „să fie ori al naibii de înţepate, ori al naibii de timide”, ele trecând „de partea naibii, care ajunge astfel să fie echivalentul feminin al dracului”, autorul explică lexemul naiba conform definiţiei date de lingvistul amintit: acesta ar fi apărut „prin contragere din expresia să n-aibă parte”, iar „cine nu are parte trece de partea naibii”. Dicţionarele moderne nu mai au asemenea certitudini; majoritatea îi prezintă o etimologie necunoscută şi (doar) fac trimitere la „n-aibă (parte)” ori la ţig. naibah „ghinion”; MDA2010, de exemplu, numai la acesta din urmă („cf. rrom.naibah”). Oricum, calităţile literare ale eseului şi speculaţiile seducătoare ar trebui să determine, pentru cei care nu l-au citit deja, o căutare a acestuia în numărul menţionat.

    I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: