Oraşul Siret şi calea ferată (I)

Situat la mijlocul Axei rutiere a Bucovinei, Siretul, cel puţin de la începutul secolului al XIV-lea, era un important centru comercial din spaţiul est-carpatic. Prima menţiune a oraşului într-un izvor cartografic o avem din anul 1339, din Portulanul lui Angelino Dulcert. În acest document, Siretul apare ca un centru comercial situat pe drumul comercial transcontinental numit Via Walachensis (Drumul Românesc), care astăzi se numeşte E85. În secolul al XVI-lea, acest drum comercial a fost rectificat în timpul domniei lui Iancu Sasul (1579 – 1582) pe traseul Dărmăneşti – Cerepcăuţi, în anul 1581, motiv pentru care acest sector al drumului era numit în documente Drumul Iancului.

După ocuparea Bucovinei, drumul a fost rectificat şi modernizat şi a devenit axa rutieră a provinciei. Porţiunea din acest drum în sectorul Siret – Cernăuţi a fost rectificată şi modernizată între anii 1783-1786, şi a fost denumită Drumul Împărătesc. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a început construcţia reţelei feroviare în Bucovina.

La începutul lunii august a anului 1852, Bucovina a fost vizitată de ministrul austriac Agenor Graf von Goluchowski. Ajuns la Siret, în drum spre Suceava, pe data de 8 august 1852, el a promis siretenilor că în scurt timp va fi construită o cale ferată ce urma să străbată provincia şi să lege cele trei oraşe principale ale provinciei: Suceava, Siret şi Cernăuţi între ele, dar şi cu reţeaua feroviară a imperiului.

Abia în anul 1862, a fost luată în considerare propunerea lui Goluchowski şi astfel a început construcţia reţelei feroviare în Bucovina. Prima cale ferată construită în provincie a fost calea ferată Iţcani – Cernăuţi. Problema traseului primei căi ferate a stârnit foarte multe controverse. Principala controversă a fost cea dintre Siret şi Rădăuţi. Locuitorii ambelor localităţi doreau ca linia ferată să treacă prin localităţile lor sau aproape de ea, lucru imposibil din punct de vedere geografic pentru Rădăuţi, dar firesc pentru Siret. Prima variantă a traseului căii ferate ce urma să fie construită, propunea ca aceasta să fie paralelă cu Axa rutieră a Bucovinei, în sectorul Dărmăneşti–Siret, iar din satul Negostina, ulterior, să se construiască o cale ferată spre Dorneşti, iar de aici la Rădăuţi. Proiectul a fost prezentat Dietei Bucovinei spre aprobare în toamna anului 1864, dar a fost respins pe motiv că ar favoriza oraşul Siret şi că investiţia depăşeşte fondurile alocate de Viena şi a recomandat alegerea unui nou traseu, care să împace toată lumea. Printre sireteni a circulat un zvon că starostele căruţaşilor sireteni, Simon Feiles, ar fi influenţat decizia dietei, deoarece calea ferată ar fi ruinat pe căruţaşii sireteni, care deţineau monopolul traficului de mărfuri şi pasageri pe ruta Suceava – Siret – Cernăuţi şi retur, dominat de evrei. Noul traseu prezentat dietei şi aprobat, cum s-ar zice împăca capra şi varza, calea ferată trecea prin Ţibeni, Dorneşti şi Vicşani, la 12 km de Siret şi la 7 km de Rădăuţi.

La 15 mai 1867, Compania Lemberg – Cernăuţi – Iaşi (L.C.I.) sau Concesiunea Offenheim, după numele directorului general al companiei, Viktor von Offenheim, a încheiat actele realizării liniei Cernăuţi – Iţcani. Calea ferată în lungime de 102 km a fost dată în folosinţă pe data de 27 octombrie 1869. Siretul a pierdut prima şansă de a avea acces la calea ferată. Axa feroviară a Bucovinei trecea pe lângă oraş, doar când bătea Crivăţul se auzea în Siret şuieratul locomotivelor trenurilor ce străbăteau provincia. Directorul Viktor von Offenheim a fost anchetat, judecat şi achitat în anul 1876, pentru nerespectarea traseului şi nereguli financiare, dar „Blestemul lui Teliman” s-a adeverit şi de data aceasta: „…Bălaurul cu ochii roşii să te sperie venind pe şine, când sărăcia va fi deplină… Zidurile tale să vadă români uniţi până ce vor ajunge toţi la sapă de lemn…”.

După două decenii de petiţii făcute de rădăuţeni la Cernăuţi şi Viena, a fost construită calea ferată Hadikfalva (Dorneşti) – Rădăuţi, dată în folosinţă la 17 octombrie 1889. Cu toate hibele traseului acesteia, calea ferată a avut un rol important în dezvoltarea oraşului Rădăuţi, care în scurt timp a depăşit Siretul, iar Siretul a rămas mai departe „grozav de bătrân şi calic…” cum îl caracterizează Mihai Teliman în „Gazeta Bucovinei” nr.64/1893.

Abia la 10 mai 1895, siretenii au reuşit să se pună de acord şi să înfiinţeze „Comitetul pentru Construirea Căii Ferate Hliboka (Adâncata) – Siret”. Comitetul era format din reprezentanţii tuturor etniilor din oraş şi era condus de Zumftmeisterul (starostele meşteşugarilor din oraş), maistrul cizmar Josef Ludwig Podrucki. Pe data de 9 octombrie delegaţia oraşului Siret a fost primită în audienţă de împăratul Franz Joseph I. Împăratul a aprobat cererea siretenilor şi un împrumut de 25.000 florini pentru construcţia podului peste râul Siret şi a gării în lunca Siretului. Tradiţia spune că Josef Podrucki a dăruit împăratului o pereche de cizme din saftian de Siret (produs vestit al meşteşugarilor sireteni în Evul Mediu), fără niciun cui de fier. Impresionat de măiestria lui (medaliat cu aur „Grand Prix” la Londra, Viena, Bucureşti şi Bruxelles), împăratul a aprobat cererea siretenilor…

Lucrările pentru construcţia căii ferate au început în luna martie a anului 1896 şi s-au finalizat la începutul lunii august a anului 1897. Calea ferată Hliboka (Adâncata) – Siret avea o lungime de 19 km, iar pe traseul ei erau o gară la Siret şi 3 staţii: Kamenka (Petriceni), Berhomet şi Tereblecea. De la darea ei în folosinţă, calea ferată s-a dovedit parţial benefică pentru oraş. Era o cale ferată secundară, care asigura legătura cu oraşul Cernăuţi, capitala provinciei, dar nu asigura legătura directă cu oraşele vecine, Rădăuţi şi Suceava. Pentru a ajunge la Rădăuţi cu trenul, trebuia să străbaţi aproape patruzeci de km şi să schimbi de două ori trenul, la Hliboka şi la Dorneşti, în timp ce pe şosea distanţa era de 19 km. Legătura cu oraşul Suceava era şi mai anevoioasă, trebuia să străbaţi 70 de km, să schimbi trenul de două ori, în timp ce pe şosea distanţa era de 41 km.

În primul deceniu al secolului trecut, siretenii, în frunte cu primarul Franz Rudolf Beill, au început o acţiune pentru a obţine prelungirea căii ferate până la Hadikfalva (Dorneşti) şi realizarea legăturii cu oraşele Rădăuţi şi Suceava.

O întâlnire dintre candidatul Vienei la funcţia de deputat în Reichsrat, deputatul Dr. Skedl, cu alegătorii din Siret, la care s-a ridicat problema extinderii căii ferate Hliboka – Siret, spre Sinăuţii de Jos (Mihăileni) şi spre Hadikfalva (Dorneşti), a fost descrisă de Leo Katz în cartea sa „Brenennde Dorfer” (Sate în flăcări). În calitate de participant ca translator pentru limbile română şi ruteană la discuţiile din sala de şedinţe a primăriei, el a descris-o în amănunt. Primul care a fost întrebat de Dr. Skedl despre doleanţele siretenilor a fost negustorul David Gelber: „Acum când am norocul să vă primesc personal, spuneţi-mi sincer şi fără ocolişuri: de ce are nevoie oraşul Siret?”. David Gelber, după o scurtă ezitare, a răspuns la întrebare: „Oraşul Siret are nevoie de un deputat”. Apoi a adăugat: „Vrem însă o legătură feroviară cu partea românească, cu Mihăileni… Adresaţi-vă cui doriţi în Reichsrat, unui ministru sau chiar Majestăţii Sale personal. Ce contează pentru Împărat să construiască o cale ferată?”

Skedl a răspuns: „Fiţi siguri domnilor că dorinţele voastre sunt ale mele şi pot spune cu siguranţă că sunt ale Majestăţii Sale Imperiale”. Primarul a adăugat că este imperios necesară o legătură cu staţia Hadikfalva (Dorneşti), pentru a se asigura legătura cu oraşele Rădăuţi şi Suceava. La care Skedl a răspuns: „Fiţi sigur domnule primar că dorinţele siretenilor vor fi luate în considerare şi Siretul va avea acces spre localităţile amintite”.

La un moment dat, uşa sălii de şedinţe s-a deschis brusc şi în sală a năvălit Dudl Schmotschek, liderul căruţaşilor şi birjarilor cu un bici în mână, urmat de 20 de căruţaşi şi birjari şi a început să strige la Skendl: „Vrei să construieşti o cale ferată aici, ştii că sute de familii care trăiesc din cărăuşie locuiesc în acest oraş? Nu vom tolera căile ferate ! Construiţi căi ferate la Viena! Dacă construiţi o cale ferată vom scoate şinele… Dacă votul universal înseamnă o cale ferată spre Mihăileni, atunci o vom distruge deschis şi direct şi nu în secret calea ferată nu trebuie construită!”

Îngrozit, Skedl, bâlbâindu-se, i-a spus lui Dudl Schmotschek: „Atunci nu va mai fi o cale ferată. De fapt, punctul tău de vedere mi se pare justificat. Nu vrem să distrugem meserii şi bresle. Există un Dumnezeu înainte de toate…” şi a cerut să plece din sală.

David Gelber îngrijorat, dar calm, a început să strige din uşa sălii de şedinţe în urma lui Skedl: „Deci păstrează-ţi promisiunea! Ne-ai promis o cale ferată şi acum spui nu. Nu avem nevoie de astfel de reprezentanţi şi nici Împăratul nu are nevoie de ei. Vei construi o cale ferată sau nu vei construi una?”. Skendl nu a mai apucat să răspundă lui David Gelber, deoarece a fost scos din sală de poliţistul Justvan şi dus la sediul poliţiei pentru a scăpa de furia căruţaşilor şi a birjarilor”

Pentru moment proiectul a căzut din cauza unor birjari şi căruţaşi analfabeţi speriaţi că vor muri de foame din cauza acestui proiect atât de necesar locuitorilor oraşului şi ai provinciei.

Abia în urma a nenumăratelor demersuri pe lângă Dieta Bucovinei, în anul 1910 a fost construită şi dată în folosinţă calea ferată îngustă Siret – Sinăuţii de Jos, unde era vama. Prelungirea căii ferate spre Dorneşti nu s-a realizat niciodată, deoarece în anul 1913 a încetat subit din viaţă primarul Franz Rudolf Beill, iar noul primar, Isak Berall, nu agrea această acţiune, deoarece traseul liniei ferate urma să treacă pe lângă Cimitirul Evreiesc Nou, lucru inacceptabil pentru evreii sireteni. (Va urma)

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: