Am început să trăim bine…

Ajutor. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o şcoală din Rusia. – Nataşa, cum ai ajutat tu soldaţii noştri în război? – Eu le făceam curat în cazarmă. – Aşa, foarte bine. Natalia, tu cum ai ajutat soldaţii? – Eu eram mereu la popotă şi le găteam. – Bravo, şi mai bine. Bulov, tu cum ajutai soldaţii? – Eu le dădeam la mână obuzele, iar ei trăgeau cu tunurile. – Excelent Bulov, un adevărat exemplu. Iar ei ce spuneau? – Sehr gut Bulă, sehr gut!

Cadou. Ce credeţi că le oferă, de Dragobete, apoi de 8 Martie, bărbaţii din Vaslui, nevestelor şi iubitelor lor? Nu le mai bat, în acele zile „feminine”.

Cinema. – A fost îngrozitor mamă, se plânge Mihaela. A trebuit să-mi schimb de patru ori locul la cinematograf. – S-a legat vreun bărbat de tine? – Până la urmă, da…

Dragobete. „Deşi este o sărbătoare cu dată fixă (24 februarie), există variante zonale care se petrec la date diferite. I se spune «Cap de primăvară». Nu se prea ştie cine este acest Dragobete. În unele legende apare ca fiu al Babei Dochia, în altele are calitatea de cumnat al lui Lăzărică cel mort din dor de plăcinte. Oricum, este tânăr şi, fiind tânăr, este protectorul dragostei şi al îndrăgostiţilor. Un fel de Sfântul Valentin. A fost comparat cu Eros şi Cupidon. De Dragobete se împerechează păsările şi se pun să facă cuib. Fetele şi băieţii merg la pădure să culeagă ghiocei şi să adune apă din zăpada netopită.” (Irina Nicolau, „Ghidul sărbătorilor româneşti” (Humanitas, 1998)

Filosof. Legenda spune că Alexandru cel Mare, când a sosit în cetatea Corint, s-a dus modest, pe jos, fără gărzi ori ceremonie, la filosoful Diogene, unul dintre cei mai respectaţi oameni ai epocii. – Cu ce pot să te ajut? a spus Alexandru. – Cu nimic, doar să te dai mai deoparte din soare. „Dacă nu eram Alexandru, aş fi vrut să fiu Diogene” ar fi spus, atunci, marele cuceritor, în timp ce pleca de la casa marelui înţelept. Macedoneneaul ar mai fi zis: „Dacă nu voi reuşi să cuceresc lumea, mi-aş dori să am puterea sa mă cuceresc pe mine însumi, aşa cum a reuşit, deplin, Diogene”. Filosoful era celebru în lumea elenă pentru spiritul său contemplativ şi pentru faptul că lucrurile fizice, averea ori gloria, nu îl atrăgeau deloc. Doar ideile…

Google. Femeia este ca Google: nici nu termini propoziţia şi deja şi vine cu presupusul!

Internet. Stau pe internet, simt miros de cartofi prăjiţi. Problema e că eu am pus cartofii la fiert.

Iubire (adevărată). „Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poţi aduce pe lume este să-i laşi pe ceilalţi să fie diferiţi de tine şi să-i eliberezi de pretenţiile şi aşteptările tale. Când înţelegi cu bunăvoinţă că ceilalţi îşi au propriile lor legi şi că trebuie să-şi urmeze propria cale, aşa cum trebuie să faci şi tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior începe să pălească.” (John Welwood)

Mal. „O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.” (Marin Sorescu, Iona)

Medicină. Arta medicală înseamnă să-l binedispui pe pacient în timp ce natura găseşte leacul.

Nevastă. Lumea zice că nu ştiu să gătesc, dar nu-i deloc adevărat! Fac cele mai bune zile fripte.

Oameni. „Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: «Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?». Ei vă întreabă: «Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?». Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.” (Antoine de Saint-Exupery)

Plaut. Acest autor este un exponent al puternicei tradiţii misogine romane. El credea că „prea puţine femei se plictisesc să persevereze în ale răului. Cu atât mai puţine vor fi cele dispuse să facă şi ceva bun. Când încearcă ceva omenos, le ia imediat dezgustul”. Tot el va pune în gura unui zeu o cumplită remarcă: „Soţia-i murise. Era pentru prima dată că-i făcuse o bucurie soţului!”. Stereotipurile despre femei izvorau din credinţa că anumite defecte le erau specifice: iracundia (irascibilitatea), levitas (uşurătatea), impotentia muliebris (lipsa stăpânirii de sine). Portretul-tip al femeii romane nu-i deloc măgulitor. Ea este vorbăreaţă, vicleană, arţăgoasă, ursuză, perfidă, nimfomană. Comportamentul feminin era „explicabil”: ea este incapabilă de constantia din cauza vieţii ei schimbătoare, ciclice, impuse de recurenţa fiziologiei specifice şi a sarcinilor.

Prost. Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când înţelege gluma şi încă o dată, când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă.

Rugăciune. „Dacă singura rugăciune pe care ai spus-o în viaţă ta a fost «mulţumesc», aceasta este suficientă.” (Meister Eckhart)

Trai. Am început sa trăim mai bine, a spus conducerea ţării. Suntem bucuroşi pentru voi, a spus poporul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: