Iarăşi perfidul Albion !

 Pândesc presa, mass-media, în general, ca să-l văd pe primul politician ori jurnalist, sper să nu fiu eu, care va pomeni epitetul-etichetă perfid la adresa Angliei, extins de mai multe secole asupra întregului U(nited) K(ingdom), Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Ce înseamnă perfid? DEX zice că e unul „care, sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere, care este vătămător, periculos, fără să pară astfel“. Nici nu se putea să nu fie vorba de un cuvânt francez, perfide, atâta doar că engleza l-a folosit cu mult înaintea influenţei franceze, termenul fiind înregistrat adesea în latina scolastică studiată în insulă încă de pe vremea romanilor.

Acum însă e vorba de lacrimi… Nu mi-a fost dat să văd peste 700 de aleşi şi reprezentanţi de seamă ai popoarelor europene, care mai de care cu istorii şi culturi renumite, plângând pe bune, unii în hohote, la despărţirea de colegii englezi, intraţi într-o zodie nefastă a unor politicieni populişti. Valul de lacrimi s-a produs odată cu imnul UE izbucnit din inimile tuturora fără niciun fel de regie, moment în care eurodeputaţii s-au ţinut de mâini şi s-au îmbrăţişat. Mărturisesc sincer că nu i-am crezut în stare de aşa ceva. Aşadar nu dragostea europenilor a fost motivul divorţului, ci calculul politicianist care cu siguranţă se va răzbuna. Vom vedea în câţiva ani cum.

În lumea aceasta globalizată, Europa şi Anglia nu pot trăi separat…, iar noi, românii, avem un feeling special pentru englezi şi nu e vorba numai de Beatles ori Shakespeare, nici de whisky scoţian. Am înţeles lucrul acesta atunci când le-am vizitat vechile cetăţi de pământ şi lemn: nu poţi rămâne indiferent când descoperi că multe motive populare englezeşti coincid cu cele româneşti, când vezi că uneltele lor tradiţionale sunt aceleaşi cu ale noastre, când te vezi salutat cu căldură şi zâmbet de localnici. Cum era odată la noi. Aşa ceva nu se poate uita. Dar ce ziceţi de campionatele lor naţionale de trântă? Când eram mici le făceam şi noi pe toloacă, dar sportul românesc nu ţine cont deloc de tradiţii ca trânta ciobănească, oina… În schimb, le admirăm la englezi.

Cum ne-a întrolocat destinul? Istoria lor consemnează prezenţa unui trib dacic în Britania, în comitatul Cheshire din regiunea de Nord-Vest a Angliei, încă din secolul al IV-lea înainte de Hristos, reîmprospătat 6-7 secole mai târziu de Cohors I Aelia Dacorum, iar recentele descoperiri arheologice scot la iveală numeroase artefacte dacice precum foarfece, seceri, sape, nicovale… Aşa că explicaţiile legăturilor străvechi şi fireşti ale englezilor cu românii nici nu mai trebuie căutate în altă parte. Nu degeaba prinţul Charles e atât de legat de neamul nostru. Ştie el ce ştie.

Nu sunt aşa de sigur, dar mi se pare că sintagma „perfidul Albion“ e creaţia nu a Hexagonului, ci a Vaticanului, supărat la culme că Anglia a ieşit de sub jurisdicţia sa, iar catolicismul insularilor a căpătat de atunci nu doar nuanţă, ci şi formă, şi conţinut anglicane. Apoi sintagma s-a folosit cu mânie şi ameninţare de către duşmani, mai ales francezi, cei ce au avut cel mai mult de suferit, inclusiv Napoleon, exilat de perfizi în insula Sf. Elena. Ca să nu mai aduc aminte şi de alte situaţii, multe belicoase, tratate cu perfidie de către Albion, unul din numele antice ale insulei britanice.

Acum însă nu poate fi vorba numai de perfidie, fiindcă nu e nimic pe ascuns, în afara unui avantaj pe care îl văd numai membrii grupului „pro Brexit now“ (acum), ci de calcul economic şi social de tip românesc: guvernul Boris Johnson vinde pielea ursului din pădure, deşi britanicii l-au căsăpit pe Moş Martin, regele neîncoronat al codrilor, de aproape un mileniu, ori dă vrabia din mână pe cioara de pe gard. În orice caz, niciun britanic nu va primi „pălăria de bani“ promişi din cota datorată de UK Uniunii Europene, ci, din contra, va plăti din propriul buzunar aventura fostului PM David Cameron şi a guralivului Nigel Farage.

Cât despre tinerii europeni, ei, bine, aceştia vor rămâne cu un pas mai departe de Oxford, Cambridge şi alte trei universităţi din UK din primele 20 ale lumii, între care UE nu va mai fi reprezentată. Din păcate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: