DESPRE TOAMNA BACOVIANĂ ÎN MIEZUL IERNII

Toamna bacoviană ca stare a poetului sau ca stare a cititorului creată de lectura poeziei lui George Bacovia poate să existe şi vara, şi primăvara, şi iarnă. Dar explicaţia titlului ţine cu mult mai simplu de rememorarea în acest februarie 2020 a unui eveniment petrecut în zilele de 1 şi 2 noiembrie 2019, la Bacău – prima ediţie a „Toamnei bacoviene a scriitorilor”, organizată de Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România – preşedinte Dumitru Brăneanu. Un eveniment de frumoasă aducere aminte. Nu întâmplător, ajungând cu întârziere împreună cu soţia sa, poeta Iuliana-Paloda Popescu, poetul Florin Popescu s-a scuzat surâzând că nu a găsit pentru o altă oră bilete la tren – Bucureşti-Bacău – decât în picioare, „or eu nu stau în picioare decât în faţa dlui Brăneanu care organizează astfel de manifestări”.

Presupunând rezolvări care depăşeau resursele Filialei, „Toamna bacoviană a scriitorilor” s-a desfăşurat, prin concretizarea unui proiect, sub auspiciile Consiliului Judeţean Bacău – preşedinte Sorin Braşoveanu, graţie căruia dezbaterile şi decernarea de premii s-au petrecut în cea mai elegantă sală a instituţiei, iar premiile (susţinute şi de Consiliului Judeţean Bacău) au fost înmânate laureaţilor chiar de preşedintele Sorin Braşoveanu, care a adresat scriitorilor „felicitări pentru iniţiativa «Toamnei bacoviene»”, scriitorii reprezintând de altminteri în viaţa Bacăului o grupare „mai receptivă la frumos şi mai sensibilă la firescul relaţiilor dintre oameni”. Şi pentru că întreaga seară era altfel, Domnia Sa şi-a deschis sufletul în cadenţa versurilor preferate: „Pe scara sufletului meu/ M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -…”

Nu numai pentru că 1 noiembrie a căzut chiar în vinerea de dinaintea Sâmbetei morţilor – Moşii de toamnă, ci şi pentru că Filiala continuă să-i păstreze în memorie, în suflet, preotul Iulian Moşag a oficiat o slujbă de pomenire şi s-a păstrat un moment de reculegere pentru George Bacovia, George Bălăiţă, Sergiu Adam, Vasile Sporici, Radu Cârneci, Aurora Barcaru, Octavian Voicu, Ion Cozmei, Constantin Romanescu, Ion Lupu, Iosif Vasile, Gheorghe Drăgan, Doru Kalmuski, Sorina Munteanu, Petru Scutelnicu şi Ion Prelipceanu – condeie preţuite care au urcat la cer să-şi continue acolo manuscrisele lăsate neterminate pe mesele lor de lucru de pe pământ.

Cu membri ai Filialei din câteva judeţe (Niadi Cernica, Liviu Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Constantin Severin şi Doina Cernica din Suceava şi Timiş) şi cu invitaţi din întreaga ţară (între care sucevenii Ioan Ţicalo şi Mihaela Grădinariu), programul „Toamnei” a avut amploare, dar şi interes pe măsură. Manifestarea inaugurală s-a axat pe semnalarea cărţilor noi ale participanţilor şi a numerelor recente ale revistelor literare şi culturale pe copertele şi în paginile cărora se regăsesc statornic scriitorii Filialei, iar cea finală, din prima jumătate a zilei de sâmbătă, 2 noiembrie 2019, pe tema „Percepţia poetului George Bacovia în conştiinţa şi cultura europeană”, cu discursurile substanţiale ale lui Mircea Coloşenco şi Adrian Dinu Rachieru şi cu intervenţii aparţinând scriitorilor Liviu Chiscop, Valeria Manta Tăicuţu, Florentin Popescu, Lucian Strochi, Andrei Petruş, Victor Munteanu, Viorel Dinescu, Cecilia Moldovan, Doina Cernica şi alţii.

Dar înainte de a surprinde câteva momente din bogatul program, am să încep cu aşteptarea întinsă pe toate orele „Toamnei” a istoricului literar Constantin Călin, autorul valorosului „Dosar Bacovia” şi editor al creaţiei lui Bacovia, aşteptare împlinită minunat şi altfel abia în decembrie cu vestea încununării acestuia cu Premiul Academiei Române „Lucian Blaga”. Reînnoind felicitările adresate la aflarea atât de meritatei recunoaşteri, am să le adaug un fragment din confesiunea făcută de Constantin Călin ziaristului Gheorghe Bălţătescu de la „Deşteptarea” Bacău, cronicar fidel şi al „Toamnei”, ca al tuturor evenimentelor culturale majore de la Bacău, imediat la revenirea acasă:

„Neîndoielnic (chiar dacă uneori e discutabil sau e contestat de tagma invidioşilor), un premiu acordat de Academia Română e important prin reverberaţiile lui şi contează în biografia oricui îl deţine. Nu-i «gaură în cer», dar se cuvine respectat. Important e însă şi ca posesorul său şi cei ce-i cunosc activitatea să aibă certitudinea că-i meritat. Premiul pe care l-am obţinut recompensează o muncă de câteva decenii pentru cunoaşterea intimă a operei lui Bacovia şi a mediului local./ Norocul meu (căci trebuie şi aşa ceva) s-a numit, de data aceasta, dna Ileana Mălăncioiu, cea la ale cărei insistenţe Bacovia figurează acum printre academicieni. Formulată convingător, propunerea sa de a fi premiată cartea mea despre poet a fost – mi s-a relatat – votată de toţi cei ce stabilesc premiile în Secţiunea Filologie-Literatură, fapt care pentru mine a reprezentat un motiv de deplină satisfacţie. /Premierea – o spun pentru cei curioşi – s-a făcut în Aula mică a instituţiei, după următorul protocol: Un anunţ succint a dlui Eugen Simion, preşedintele secţiunii, apoi, în aplauzele celor prezenţi, o strângere de mână cu preşedintele şi vicepreşedinţii înaltului for ştiinţific, între care era prezent şi un fost coleg de la Liceul Militar «Ştefan cel Mare» din Iaşi, şeful promoţiei mele, medicul farmacolog Victor Voicu, a cărui revedere de aproape, după 63 de ani, m-a bucurat. /Un premiu înseamnă o situare în ierarhia valorică a grupului din care ai făcut ori faci parte. În ceea ce mă priveşte, nici între cei de la Revista «Ateneu», nu sunt primul. L-au luat, înaintea mea, George Bălăiţă şi Radu Cârneci (în perioada lor bucureşteană). În anii ‘90, un premiu al Academiei i-a revenit profesorului de filosofie Ştefan Munteanu. În fine, ca semn de modestie, merită să adaug şi că eu sunt abia al treilea care primeşte un astfel de premiu chiar şi dintre intelectualii din satul natal, Udeşti – Suceava, predecesorii mei numindu-se Eusebiu Camilar şi Haralambie Mihăescu, autorul – pe lângă o serie de studii capitale – unei vaste opere de traduceri din latină şi greacă.

Odată ce-l primeşti, un premiu obligă la şi mai multă responsabilitate şi aplicaţie…”

Şi am să continui cu intrarea în sală a poetului Ovidiu Genaru, însoţit de semne de salut, respect şi admiraţie: este singurul poet băcăuan, alături de George Bacovia, prezent pe lista celor o sută de poeţi români reprezentativi pentru lirica ultimei sute de ani, alcătuită pe baza unei anchete a Uniunii Scriitorilor, iar în miezul verii cartea sa, „La ora opt prin gaura cheii şi alte patimi”, a fost declarată tot de Uniunea Scriitorilor Cartea de Poezie a Anului 2018. La ora acestor rânduri, acestor titluri de nobleţe, Ovidiu Genaru l-a adăugat pe cel mai râvnit de poeţii români, de Laureat al Premiului Naţional „Mihai Eminescu”. Cum să nu te bucuri?

Şi acum, o privire asupra câtorva cărţi şi reviste pe care le-am ţinut în mâini din veritabila coloană înălţată în sala Consiliului. În deschidere, Mircea Coloşenco anunţă ediţia a IV-a a cărţii sale dedicate lui Bacovia, „în alt format”, pomeneşte de prezenţa lui Bacovia în colecţia „O sută una de poezii”, 2018, antologie, prefaţă şi selecţia reperelor critice de Mircea Coloşenco şi îşi reînnoieşte pledoaria pentru apelul la manuscrise, la martori („Pentru «Bacovia» am fost la sursă, am stat de vorbă cu vecinii, rudele…”). Apropo de manuscrise, afirmă că între cele predate de familia lui Nicolae Labiş Muzeului Bucovinei „am găsit opt variante la «Moartea căprioarei»”. Puţin mai târziu, prof. Margareta Labiş a ţinut să precizeze şi în convorbirea noastră particulară scrierea poemului „dintr-o suflare”, invocând în acest sens şi mărturisirea făcută de Nicolae Labiş lui Fănuş Neagu. Crezând că l-a pierdut, poetul s-a străduit să-l reconstituie, iar pe hârtie au rămas aceste încercări. Deci, a accentuat sora poetului, cele opt variante sunt posterioare, nu anterioare poemului publicat. În ceea ce-l priveşte pe Bacovia, Mircea Coloşenco deplânge lipsa de interes a exegeţilor plastici pentru grafica sa, deşi chiar şi în „Enciclopedia britanică” din 2010 este prezentat nu doar ca poet, ci şi ca pictor şi muzician.

Valeria Manta Tăicuţu, membră a comitetului de conducere al Filialei, consideră anul 2019 rodnic pentru scriitorii zonei sale, scriitorii buzoieni, şi-şi susţine afirmaţia vorbind despre cele două volume de poezie publicate de Gina Zaharia, „Jocul talismanelor” şi „Maci de toamnă”, de „Cartea cu femei” de Nicolae Pogonaru, „Vitregii suportabile” de Nicolai Tăicuţu (o carte care mi-a plăcut, o citisem înaintea „Toamnei”), „Confinium” de Emil Niculescu, „Trepte în lut” de Mioara Bahna. Tot în 2019 a apărut cel de-al II-lea volum al cărţii lui Stan Brebenel, „Şlefuitorii de cuvinte”, acesta o antologie a poeţilor români clasici. Şi, de asemenea, propria carte de poezie, „Anotimpuri de plumb”.

„Micromonografia critică” „Serghei Esenin. Din tenebrele morţii, spre glorie universală” de Grigore Codrescu, apărută la Rovimed, Publishers din Bacău, carte altfel, deoarece se întoarce spre alte vremuri, spre un tărâm geografic şi un poet care astăzi nu mai atrag atenţia scriitorilor ca odinioară, are privilegiul unei lecturi şi al unor impresii râvnite de mulţi autori din Filială semnate de Adrian Dinu Rachieru. Niadi şi cu mine am răsfoit-o pe rând, călătorind spre Suceava, încântate la o primă vedere de fotografiile-document (ale poetului, ale familiei sale ş.a.) şi de versurile în traducerea unor nume cunoscute din literatura noastră, Zaharia Stancu, George Lesnea, Ioanichie Olteanu, Emil Iordache. La sfârşit, o addenda instructivă, omul de la catedră care este Grigore Codrescu nedezminţindu-se niciodată. Dacă reţinem şi aprecierile criticului Adrian Dinu Rachieru pentru tabloul epocii, înţelegem, şi ne motivează să o parcurgem cu atenţie, că avem în faţă o carte care reuneşte din diferite unghiuri de vedere esenţialul despre marele poet rus Serghei Esenin, un îndemn convingător să-l citim, să-l recitim.

Poetul Emilian Marcu este însoţit de cea mai bogată vitrină de cărţi personale, trei şi a patra pe drum, dar prima pe care am s-o citesc este un roman din anul 2017, „Tărâmul inocenţilor”, carte distinsă la cel mai înalt nivel. Explicaţia completă se află în această ştire cu care, pe internet, i-am anunţat scriitorului venirea la începutul lunii ianuarie 2020 la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava: „Proaspăt laureat al Premiului «Ion Creangă» al Academiei Române (şi cândva al Marelui Premiu al Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” Suceava-Mălini), Emilian Marcu îşi va lansa două cărţi la Suceava, într-o companie de calibru: criticul literar Rodica Mureşan şi poetul academician Vasile Tărâţeanu. Este un eveniment de neratat, pe care îl prefaţăm cu două imagini, una de la decernarea Premiului Academiei şi cealaltă de la o manifestare a Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România (preşedinte bucovineanul Dumitru Brăneanu) căreia Emilian Marcu îi aparţine şi pe care îl vedem aici cu o ramură de tei înflorit în mână, simbol străvechi al învingătorilor, dar mai ales, în ţara lui Eminescu, al iubitorilor de poezie”.

Dar iată, sub arcada Poetului, sub ploaia de miere a florilor Poeziei Sale, şi „Premiul Eminescu. Teiul de Aur” pentru Literatură, decernat în septembrie, la Botoşani, poetei Valeria Manta Tăicuţu, distincţie căreia i-au dat valoare nume de vârf ale liricii româneşti, ca Cezar Ivănescu şi Grigore Vieru. Şi pentru că tot la premii m-am întors – se pare că la premii importante Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, cel puţin raportat la numărul membrilor săi, s-a situat în anul 2019 pe un strălucit loc I pe ţară –, nu pot să trec peste titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Bacău, conferit, la propunerea preşedintelui Sorin Braşoveanu, scriitorului şi universitarului Gheorghe Iorga, cu un doctorat susţinut cu lucrarea „Opera lui Omar Khay-yam şi receptarea ei în cultura europeană”, traducător în română al marilor poeţi persani şi din română în limba persană al poemelor lui Nichita Stănescu şi al unei antologii a basmului popular românesc. Şi cu modestia care se cere povestitorului când e vorba de propriile bucurii, am să alătur Premiului Lunii pe care mi l-a acordat Filiala la „Toamna bacoviană” pentru cartea „Priveşte şi încearcă să vezi. Poveşti de călătorie”, Editura Muşatinii, Suceava, 2019, cu o copertă care reproduce o lucrare de Dany Madlen Zărnescu, Premiul Stelei (Le Prix de l´Etoile) din septembrie 2019, decernat de Centrul European pentru Promovarea Artei şi Literaturii (CEPAL) din Thionville – Franţa pentru un basm în versiunea franceză realizată de universitara, literata Gina Puică şi de poetul Michel Baury.

Reîntorcându-mă acum în sala „Toamnei”, am să înşir şi premiile Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România 2018-2019 (acordate de juriul alcătuit din Bogdan Hanu – preşedinte, Valeria Manta Tăicuţu, Emilian Marcu, Mioara Bahna şi Cristina Ştefan): Premiul Opera Omnia – Ovidiu Genaru, Premiul Cartea anului 2018 – Petre Isachi (trilogia „Docoficţiuni critice”), Premiul Cartea anului 2019 – Ion Fercu („Prin subteranele dostoievskiene”), Cartea Lunii (cărţile celor 12 luni ale anului): Adrian Botez, Doina Cernica, Grigore Codrescu, Calistrat Costin, Maria-Elena Cuşnir, Alexandru Dumitru, Gheorghe Iorga, Ştefan Munteanu, Gheorghe Andrei Neagu, Neculai Pogonaru, Vasile Proca, Nicolai Tăicuţu. Premiu special pentru poezie religioasă: Ion Tudor Iovian. Premii In Memoriam: Sorina Munteanu şi Doru Kalmuski. Premiu special pentru cronică literară: Ioan Culiţă Uşurelu. Premiile revistei „Plumb”: Emil Ariton, Cecilia Moldovan şi elevele Miriam Paraschiva Ichim şi Livia Ioana Retea.

Din numărul mare al revistelor aduse în atenţia participanţilor cu cele mai recente numere, „Ateneu”, prezentat de poeta Violeta Savu, redactor (cu susţinerea directorului publicaţiei, criticul teatral Carmen Mihalache, aflată de asemenea în sală), „Plumb”, prezentat de redactorul-şef, poetul Dumitru Brăneanu (şi aceasta cu susţinerea directorului Ion Prăjişteanu) au dreptul la întâietatea cuvenită ospitalierilor băcăuani. Urmate de „13 Plus”, „mezina publicaţiilor literare din Bacău” a lui Petre Isachi, şi de mezinul „Cadran cultural” realizat de Cornel Galben. Dreptul conţinutului interesant, cu multe semnături ale membrilor Filialei, îl au şi revistele „Spaţii culturale” din Râmnicu Sărat (redactor-şef Valeria Manta Tăicuţu), distinsă în 2019 cu „Teiul de Argint”, „Bucureştiul literar şi artistic” condus de poetul Florentin Popescu, nu de mult oaspete al sucevenilor la o ediţie „Labiş” cu un volum dedicat lui Nicolae Labiş. Şi, desigur, „Bucovina literară”, pe care mi-a făcut plăcere să o prezint şi să o ofer celor care, primii, au dorit să o răsfoiască.

Ediţia de vara trecută, 2019, a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada” de la Bacău şi-a manifestat prezenţa şi la „Toamna bacoviană a scriitorilor”. Este vorba de fructele sale pârguite între timp, pe care ni le-a adus universitarul Ioan Dănilă („Toamna mândră, harnică/ Şi de bunuri darnică/ A-mpărţit a ei comori”) şi care au fost înmânate participanţilor: frumoasele medalii consemnând bicentenarul naşterii şi bicentenarul botezului lui Vasile Alecsandri, realizate de Primăria Municipiului Bacău, valorosul volum al documentelor „Alecsandriadei” 2019, cu Ioan Dănilă şi Dumitru Brăneanu coordonatori-editori apărut la Editura „Ateneul scriitorilor” din Bacău, cu DVD-ul evenimentului (filmare şi procesare Televiziunea „Literară”, volum în care semnează şi condeie originare de pe meleagurile sucevene (Paul Leu, Adrian Dinu Rachieru, Ioan Holban, Doina Cernica) în frunte Alex Ştefănescu, încununat cu Premiul Opera Omnia „Vasile Alecsandri”, şi care ne atrage atenţia asupra echipei care i-a asigurat corectura, Grupul „Româna corectă” al Facultăţii de Litere a Universităţiii „Vasile Alecsandri” din Bacău (coord. conf. univ. dr. Ioan Dănilă), viteji şi competenţi apărători ai limbii noastre, limbă a Uniunii Europene, privită de sus, ştirbită şi ignorată nu o dată chiar de vorbitorii săi din naştere. De vizavi de monumentul lui Bacovia, monumentul lui Vasile Alecsandri i-a privit sărbătoarea, „Toamna…”, şi cu eleganţa sa înnăscută s-a adresat şi acestui poet nepereche, urmaş peste timp: La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus”…

Nu voi încheia însă cu astrul zilei, ci cu luna nouă a serii spre înnoptare din 1 noiembrie 2019, lună care în imaginea foto surprinsă atunci este mai presus de marginile ei, în tăriile cerului şi în inima Poetului, aşa cum l-a văzut sculptorul Constantin Popovici. Omagiul nostru este simplu şi puternic: o ghirlandă de flori de toamnă târzie, cu mireasma şi culoarea la apogeu, şi o tăcere atât de adâncă, încât numai Bacovia se aude.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: