Ce ascunde limuzina

Artă. Desigur, Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, dar în acelaşi timp ştim că este nevoie de o schiţă înainte ca o operă de artă să fie împlinită.

Burlaci. Burlacii ştiu mai multe despre femei decât bărbaţii căsătoriţi; în caz contrar, ar fi şi ei căsătoriţi.

Cătuşe. Verighetele: cele mai mici cătuşe din lume…

CFR. – Domnule controlor, se poate fuma, undeva, în acest tren de cursă lungă? – Nu, e total interzis! Iar amenda e destul de mare! – Atunci de unde provin zecile de mucuri de ţigări de pe podeaua acestui tren!? – Apăi… sunt de la cei care au omis să ne întrebe…

Elite. „Nici burghezia, nici proletariatul n-au putut crea valori universale în afară de cadrele în care s-au exprimat intuiţiile rurale, cadre care au fost reluate de artiştii şi intelectualii moderni, şi pe care le regăsim şi la Eminescu, şi la Pârvan, şi la Blaga, şi la Brâncuşi, şi la Liviu Rebreanu. Observaţi că toţi marii creatori români moderni, deşi au folosit intuiţii rurale, folclorice,  n-au aparţinut clasei ţărăneşti. Eminescu a fost fiu de boiernaş, Pârvan fiu de burghez, ca şi Enescu, ca şi Blaga, ca şi Rebreanu. Elita creatoare a României moderne nu este, deci, expresia directă a clasei rurale. Ca nişte adevăraţi şefi spirituali ai unei naţii, creatorii de valori româneşti s-au ivit din toate clasele sociale ale acestui pământ. Ei nu exprimă însă sufletul unei clase. Ei exprimă geniul unei naţiuni. Fii de burghezi sau de boiernaşi, atunci când au creat într-adevăr valori universale, au uitat intuiţiile adunate de experienţa colectivă a neamului întreg. Burghezia şi proletariatul au putut lua fiinţă în desfăşurarea societăţii româneşti. Geniul burghez sau proletar nu s-a ivit încă. Şi aceasta pentru simplul motiv că adevăraţii creatori spirituali n-au fost niciodată «haut-parleurs» ai clasei lor. De aceea, dacă ar trebui să simplificăm la absurd şi să ne întrebăm care ar fi singurele clase creatoare şi absolut necesare României, am răspunde: ţărănimea şi elitele intelectuale. Aceste elite care, încă o dată, au singure drept la succesiunea clasei rurale.” (Mircea Eliade, 1935)

Fală. Nu vă făliţi, ca şefi! Este adevărat că liderii trebuie să-şi ia foarte în serios rolul, dar nu într-un fel în care să se creadă zei. Amintiţi-vă că aţi făcut voi înşivă destule greşeli, nu sunteţi cu nimic mai presus decât ceilalţi. Şi dacă aţi reuşit să evitaţi unele dintre greşelile pe care urmaşii voştri le-au făcut, atunci recunoaşteţi că există şansa să faceţi greşeli chiar mai mari.” (Marc Aureliu)

Gyuri. – Mei Gheo, cum se zice corect la voi, in romana: un spătar sau o spătar?  – Un spătar! – Aha. Unspătar, doi beri te rog!

Hoţi. Voltaire spunea că politica este mijlocul folosit de oamenii fără scrupule pentru a domina oamenii fără memorie. Există două feluri de hoţi: Hoţul simplu  este cel care îţi fură portofelul, banii şi ceasul. Hoţul politician este cel care îţi fură viitorul, visele, cunoştinţele, salariul, sănătatea, puterea, studiile şi zâmbetul. Diferenţele dintre aceste feluri de hoţi sunt: hoţul simplu este acela care te alege ca să te fure, în timp ce politicianul este ales de tine ca sa te fure. Altă  diferenţă este că hoţul simplu, dacă te plângi, este urmărit de poliţie, în timp ce politicianul este apărat de poliţie.

Îmbrăţişare. „De ce este îmbrăţişarea un instrument vindecător atât de eficient? Până nu demult credeam că luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecătoare, dar ele nu înseamnă nimic prin comparaţie cu îmbrăţişarea. Omul simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moară. Dacă simte că viaţa sa nu contează pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilă. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru că îi lipseşte iubirea. Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientă. Îmbrăţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de căldură, de atenţie.” (Osho)

Limbă. Alexei Mateevici: „Limba noastră-i o comoară”. Miniştri şi slugărei: „Limba noastră… ne omoară.” (Dumitru Monacu).

Memorie.  Cea mai bună metodă de a ţine minte ziua soţiei tale este să o uiţi o dată…

Meniu. În ţările bogate se mănâncă, după preferinţa fiecăruia, pui cu orez. În cele sărace, orez cu pui, în zilele de sărbătoare.

Obiect. Soţia mea este un obiect sexual. De fiecare dată când îi cer sex, obiectează.

Procent. 33,3% dintre români au WC-ul în fundul curţii. E acolo, dar nu-l vezi de Mercedes şi BMW.

Statistică. Probabilitatea să întâlneşti pe cineva cunoscut creşte atunci când eşti cu o femeie cu care nu trebuie să fii văzut.

Suflet. Sufletul şi corpul: un balon cu nacela sa.

Teatru. O piesă în trei acte cuprinde, din păcate, cinci. Dintre care două – numite antracte – sunt interpretate de public.

Veveriţă. Noi gândim adesea într-un mod asemănător cu mersul veveriţei: din idee în altă idee, de pe o creangă pe alta, fără a ne da seama că am sărit dintr-un arbore în altul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: