PSD a trecut la ameninţări

Frica, teama, ameninţările cu crizele economice şi politice, cu sărăcia, cu bolile şi cutremurele, cu războiul din Iran şi de la ruşi, neîncrederea în ziua de mâine au fost promovate pe toate canalele îndată ce moţiunea de cenzură a pus capăt guvernării lui Dragnea, iar acum nu poţi deschide televizorul să nu te loveşti de noi şi noi ameninţări. Cum acţionează înfricoşările asupra electoratului şi de ce sunt promovate cu atâta ostentaţie, fudulie, nonşalanţă?

Sunt două aspecte, unul ţinând de amatorismul politic, iar celălalt, hilar, de trăsături de caracter şi inconsistenţă educaţională: nu ştiu ori nu au răbdare să se facă respectaţi prin adevărul rezultatelor şi cinste, prin programe, proiecte, ideologii, doctrine, ştiinţa guvernării, aşa că se dedau la minciuni despre nenorocirile puse la cale de guvernanţi, asmuţind câinii ameninţărilor ca să nu li se risipească electorii din ţarcul social-democrat. Pe de altă parte, de încrezuţi ce sunt, dau pe de lături de aroganţă, lăudăroşenie, chiar şi după perioade ruşinoase din activitatea lor politică, precum guvernarea din ultimii 3-4 ani.

Întotdeauna feseniştii şi urmaşii lor social-democraţi au considerat că numai ei trebuie să guverneze ţara, numai ei au forţa, competenţa şi anvergura de mari conducători ai României, numai lor li se cuvin recunoştinţa şi aprecierea „românilor“. E clar că pot fi diagnosticaţi cu sindromul „celui mai iubit dintre pământeni“. În consecinţă, răspândesc declaraţii că toţi ceilalţi suferă de prostie, chiar de tembelism, de nepatriotism, neavând figuri de mari şi viteji politicieni ca ei. Şi nu ştiu dacă acum, la 30 de ani de la revoluţie, după nefăcutele lui Liviu Dragnea şi ale Vioricăi-Vasilica Dăncilă… n-ar trebui să le scoată cineva din cap îngâmfarea şi lauda de sine.

N-am uitat nici tehnicile manipulatorii dinainte de ’89: frica de frig şi foame, de lipsa lucrurilor necesare traiului decent, teama de boli, de lipsa medicamentelor şi a spitalelor performante, frica de dispariţia(!) lui Ceauşescu, salvatorul confundat cu România, tatăl nostru, mântuitorul, genialul conducător, marea personalitate mondială, deşi citea ca un proaspăt alfabetizat. Fără el cică dispăream ca naţie. Mai ţineţi minte calamburul: „Ei au Papă, noi avem papa!“? Papa însemnând takimuri (gâturi şi gheare de pui), adidaşi (copite de porc) şi, de sărbători, Fraţii Petreuş! (pachet cu doi pui vineţi şi rebegiţi, sub jumătate de kilogram bucata).

Acum fricile induse de echipele lor de zgomote şi televiziunile de partid cărora li s-a adăugat un alt mare sforar şi cică analist, Cosmin Guşă, sunt altele: guvernul Orban nu vrea să dubleze alocaţiile pentru copii şi să crească pensiile cu 40%, în schimb vrea să desfiinţeze PSD, partidul care a avut grijă de săracii României. Nimic despre sărăcia lăsată moştenire azi, la anul şi la mulţi ani. Nimic despre vraiştea lăsată de Grindeanu-Tudose-Dăncilă în finanţele publice, nimic despre legile lor pentru creşteri fără acoperire de pensii şi salarii…

Înţelegem că acesta e rolul Opoziţiei de a critica guvernarea, dar una e critica dreaptă şi alta asumarea păcatelor provenind din guvernarea lor, fiindcă problema autostrăzilor nu poate fi adusă în curtea celor veniţi la putere acum nici trei luni, ci aparţine fostelor guvernări, mai ales celor social-democrate, la fel cum sărăcia şi dezorganizarea din alte sectoare ca finanţe, sănătate, educaţie, căi ferate, termoficare, ANAF… nu sunt de azi, de ieri.

Sunt şi acuze care depăşesc bunul-simţ: gripa chinezească şi coronavirusul n-au fost aduse de Iohannis şi Orban cu „guvernul său“. Şi apoi încă nu este confirmat niciun caz românesc cu respectivul virus, iar dacă crede cineva că guvernul român poate opri peste 1 400 000 000 de cetăţeni chinezi să se mişte prin lume şi pe ceilalţi prieteni ai lor, turişti, oameni de afaceri, artişti… să intre în China şi apoi să se plimbe pe globul terestru se înşală amarnic. Nu cred că a mai apărut undeva pe mapamond asemenea inepţie…

Evident, frica şi îngrozirile au menirea de a curma actuala tendinţă de creştere a bazinului dreptei, mai exact, a PNL, pe principiul picăturii chinezeşti: tot lovind în imaginea lor, se speră că până la urmă se va face o breşă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: