Şcoli şi case răsunând Eminescu

Ziua se vestea uscată şi aspră, senzaţie intensificată de copacii înalţi şi dezgoliţi ai Cernăuţiului, care îşi păstrau însă demnitatea şi în absenţa frunzelor, spre deosebire de cei de la Suceava, parcă veşnic zgribuliţi şi în suferinţă din cauza tăierilor nemiloase care îi mutilează periodic. În curtea Catedralei, o mulţime de oameni şi o autocisternă cu agheasmă. Este 18 ianuarie 2020, Ajunul Bobotezei după Calendarul Iulian. De altminteri, podoabele Crăciunului şi ale Anului Nou mai stăruie, chiar în piaţa din faţa Primăriei o scenă a Naşterii pare să păstreze şi să împrăştie din căldura proprie. O căldură mentală, care îţi încălzeşte inima! O simt din nou, dar cu mult mai puternic, după ce la scurtă distanţă pe strada Andreya Şeptiţ’koho (cândva, în interbelic, strada Gen. Mircescu, după numele unui fost ministru al Apărării Naţionale a României), venind dinspre Holovna, ne apare în faţă clădirea navă a Gimnaziului nr. 6 din Cernăuţi, cu placa in memoriam a primului său director, profesorul Mihail Jar. Abia după aceasta ne întâmpină intrarea străjuită de numele complet al instituţiei, înnobilat din primăvara anului 2017 cu cel al domnitorului român din a cărui cancelarie a ieşit primul document atestând existenţa oraşului, Alexandru cel Bun. A fost nevoie de vreo trei supuneri la vot, până ce consilierii locali au acordat acest drept şcolii cu predarea în limba română. Dar nicio bucurie nu pare a fi întreagă pentru românii din Ucraina, dacă ne gândim la proaspăt aprobata Lege a Învăţământului Secundar, care din nou îi defavorizează pe români, oameni aparţinând acestor locuri în care se odihnesc osemintele moşilor şi strămoşilor lor, lovind în ce au mai scump: limba maternă! Vom lăsa însă durerea mută câteva ore, cum au făcut-o toţi maturii reuniţi la Gimnaziu, membri ai juriului, profesori, părinţi, invitaţi la ediţia a XV-a a Concursului de declamare a versurilor eminesciene, ca să le fim alături concurenţilor în călătoria lor aparte în Cartea Poetului, la a o sută şaptezecea aniversare a naşterii sale.

Românii din nord datorează această manifestare fără pereche în sudul Bucuvinei celui care a iniţiat-o şi o însufleţeşte, poetului Ilie Tudor Zegrea, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, redactor-şef al revistei „Septentrion literar”, colegilor săi, susţinerii Departamentului de Învăţământ şi Ştiinţă al Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi şi, exemplar, a Consulatul General al României. De peste hotare, să menţionăm şi sprijinul discret şi eficient al Uniunii Scriitorilor din Moldova, condusă de poetul Arcadie Suceveanu, şi de câţiva ani al Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbierea” Suceava, manager dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, sub egida Consiliului Judeţean Suceava. Dar iată, edificatoare pentru aceste mâini întinse solidar, şi componenţa juriului ediţiei 2020: prof. univ. dr. Lora Bostan, prof. Livia Costiuc de la Departamentul menţionat, acad. Vasile Tărâţeanu, consilier-ministru Edmond Neagoe, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, Vasile Bâcu, preşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” Cernăuţi, şi dr. Marin Gherman, preşedinte al Centrului Media BucPress Cernăuţi. Competiţia s-a desfăşurat în sala de festivităţi a Gimnaziului nr. 6 „Alexandru cel Bun” Cernăuţi, salutată cu multă căldură de prof. Ion Ignat, directorul instituţiei-amfitrion. Ilie Tudor Zegrea s-a gândit cu emoţie la timpul care a trecut de la prima ediţie şi cu tristeţe la recenta stingere din viaţă a unei participante de excepţie, Diana Rusnac, pentru care s-a păstrat un moment de reculegere. Caterina Magas, elevă (pregătită de prof. Gherman V.D.) în clasa a XI-a a Complexului Instructiv-Educativ din Buda Mare, Herţa, şi-a prefaţat interpretarea cu un suspin, „Pentru tine şi despre tine, scumpa mea, Diana! Vreau să spun că de-acum înainte toate poeziile recitate de mine vor fi în amintirea ta”, iar mai târziu avea să-mi povestească despre prietena sa, participantă la concurs din clasa a V-a, prezentă şi anul trecut când, studentă la Medicină în anul I, a venit ca să o susţină, fără să bănuiască tragedia care o ameninţa din umbră: pe 2 decembrie 2019 – diagnosticul doborâtor, pe 30 decembrie 2019, plecarea la Cer, pe 2 ianuarie 2020, coborârea în pământul chinuit al Cernăuţiului. Recitarea Caterinei Magas cu „Venere şi Madonă” avea să fie distinsă cu Premiul I, o floare minunată în grădina prieteniei lor supravieţuitoare.

Salutul şi felicitările ES dnei consul general Irina-Loredana Stănculescu au fost însoţite de satisfacţia darului, un televizor, oferit Gimnaziului de Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (RoAid), reprezentată de directorul său general adjunct, Cezar Marin, aflat la Cernăuţi cu o delegaţie pentru constatarea finalizării lucrărilor de renovare şi modernizare a Spitalului Regional de Oncologie, finanţate de România, în baza unui acord cu autorităţile ucrainene din decembrie 2018. Cuvinte din inimă au rostit şi membrii juriului, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş exprimându-şi tristeţea pentru dispariţia Dianei Rusnac şi transminţând compasiunea sa şi a echipajului sucevean (Doina Cernica, Claudiu Maxim, Sorin Sârghie) părinţilor Dianei şi îndemnând participanţii la actuala ediţie să ia aminte la devotamentul dovedit de tânăra plecată prea devreme pentru poezia eminesciană.

Din mica scenografie a concursului, să menţionez, alăturate decoraţiunilor tradiţionale ale Crăciunului, stelajul cu ediţii Eminescu, în stânga, şi pe o măsuţă împodobită cu ştergare, o frumoasă icoană a Maicii Domnului, o iconiţă a Mântuitorului, cu un fir subţire tricolor şi cu o candelă. În faţa lor îngenunchiază Irina Enachi, cl. VII (prof. Vornic M. G.), CIE Marşenţi, Noua Suliţa, recitând cu sensibilitate „Rugăciunea unei mame”. Înduioşată nu numai de recitare (apreciată cu o distincţie şi de juriu), ci şi de şosetele de lână împletite măiestrit, cu un tighel şi o armonioasă potrivire a culorilor, purtate la costumul naţional în locul tradiţionalelor opincuţe, o întreb mai târziu de unde le are. Îmi povesteşte că i le-a făcut Mămuţa, că le-a luat ca să-i poarte noroc, Mămuţa, adică bunica Lida, încă nu ştie, deoarece „e la Italia”, munceşte, „are grijă de o doamnă”, dar ştie Moşu’ Vasile, bunicul. Înseamnă că bunica e tânără? Crede că da, nu-i cunoaşte vârsta, dar Moşu’ este de o seamă cu Sofia Rotaru. Am auzit de Sofia Rotaru, nu? Cine nu a auzit! o încredinţez, luminându-i ochii.

În acest „mare teatru al poeziei eminesciene”, cum i-a spus inspirat Lora Bostan concursului, piesele grele nu-i sperie pe copiii din clasele V-VII. De altminteri, şi dificultatea versurilor, cerând o bună înţelegere a lor, pe lângă plăcerea de a recita şi în-zestrarea pentru interpretare, a contat în parcurgerea până la acest nivel a preselecţiilor: pe şcoală, pe localitate, pe raion. De aceea, după „Din străinătate”, „Răsai asupra mea”, „La o artistă”, „De-or trece anii”, Severina Ţopa, cl. V (prof. Ioana Enăchiuc), CIE Lucoviţa, Herţa, vine cu „Doină”, făcând să vibreze juriul, publicul, Gimnaziul, Cernăuţiul: „Ştefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’, Archimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija Sfinţilor/ În sama părinţilor,/ Clopotele să le tragă/ Zioa-ntreagă, noaptea-ntreagă,/ Doar s-a-ndura Dumnezeu,/ Ca să-ţi măntui neamul tău!” Răscolit, Ilie Tudor Zegrea mărturiseşte: „Sunt convins că Ştefan, la Putna, a auzit glasul acestei fetiţe!” Până la Putna şi la Domnul Nădejdilor lor, aveau să zboare cu „Doina” şi alte două glasuri-inimi: al Marinelei Păduraru, cl. VIII (prof. Atodiresi V.V.) de la Şcoala Medie Sinăuţi-de-Jos, Hliboca (şi ea premiată de juriu) şi al Nicoletei Bejan, cl. IX (prof. Leanca), ŞM Draniţa, Noua Suliţa.

Lângă mine, Vasile Paladean, nume cunoscut al fotografiei cernăuţene, încărunţit la pânda evenimentului, dar şi a conceperii fotografiei artistice, nu o dată adunată în expoziţii, nu o dată premiată în concursuri de elită, cum este cel internaţional de la Suceava, nu pierde niciun concurent, deşi ştie că nu va mai avea parte de larma rugătoare a părinţilor ca în urmă cu 15-10 ani, înconjuraţi cum suntem, din toate părţile de ecranele telefoanelor, care surprind imagine după imagine, filmează recitări şi aplauze. Îmi povesteşte de mama sa, stinsă în decembrie la 97 de ani, minte limpede, „doar cu picioarele mai greu”, interesată până în ultima clipă de mersul vremii şi al lumii. Mers fără odihnă, de vreme ce între concurenţi se află şi un băieţel cu o cochetă cărare în păr în zona tâmplei şi cu un costum adecvat sărbătorii, Vasile Rusnac, cl. VI (prof. Abugules A.) de la ŞM 13 Cernăuţi, cu „Povestea codrului”, pe care o deapănă cu glas catifelat: „Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei-Sale…”, fiul unei strănepoate a dlui Paladean, profesoară de muzică.

Vorbeam de preferinţa, admirabilă, pentru piese dificile. În răstimpul jurizării o laud mamei sale pe Maria Miron, cl. VII (prof. Grigore O.I.) de la CIE Hreaţca, Herţa, pentru recitarea „Scrisorii I”. În ţinută sobră, bluziţă albă, fustiţă neagră, singura podoabă, părul bogat lăsat să curgă liber dincolo de talie, până la tivul fustiţei, Maria, cu puţine gesturi, dar toate sugestive, a instalat o linişte desăvârşită pentru lungul poem eminescian. Dna Larisa Miron se îmbujorează delicat, nu doar mama se bucură, ci şi profesoara şi directoarea din ea. Fireşte, nu are cum să displacă şi preocuparea pentru o vestimentaţie sărbătorească, Nicoleta Plantus, cl. VIII (prof. Plantus V.) de la ŞM Oprişeni, Hliboca, a venit cu o rochie de mătase violet (nu era violet culoarea preferată a Veronicăi Micle?), sugerând chip fantasmei din „Singură-tate”: „Câteodată… prea arare… / A târziu când arde lampa,/ Inima din loc îmi sare/ Când aud că sună cleampa…//Este Ea. Deşarta casă/ Dintr-o-dată-mi pare plină,/ În privazul negru-al vieţii-mi/ E-o icoană de lumină…”, iar Filoteia Bruja, cl. X (prof. Motrescu M. Z.) de la Gimnaziul din Crasna, Storojineţ, s-a dorit o apariţie întunecată pentru puternicul ei „Împărat şi proletar”. Un alt poem puternic, „Confesiune”, şi-a găsit în Darius Neagoe, cl. VIII, de la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” Cernăuţi, un bun interpret, atent la accente şi nuanţe, apreciat cu Premiul I. Şi el, şi Daniela Zâgrea, cl. VI, tot de la gimnaziul-gazdă, cu „Odă (în metru antic”), au beneficiat nu doar de alegeri inspirate, ci şi de o foarte bună îndrumare, am ştiut imediat ce i-am văzut aşezându-se fericiţi pentru o fotografie cu profesoara lor, Doina Colesnicov, cu o bogată experienţă a concursului şi a valorizării posibilităţilor elevilor ei, nemaivorbind de cunoaşterea liricii eminesciene. Pentru o altă fotografie-amintire-de-ne-uitat, au invitat-o alături pe preşedinta juriului, prof. univ. dr. Lora Bostan, al cărei cuvânt în deschiderea manifestării a fost de fapt un minunat eseu consacrat Poetului.

Un mic spectacol a construit pentru partitura sa Maria-Alvina Bota, cl. X (prof. Vaipan S.S.) de la ŞM Boian, Noua Suliţa, venind îmbrăcată în alb, cu două lumânări în mâini şi cu picioarele desculţe şi recitând-înfruntând un poem de recunoscută dificultate, „Junii corupţi” pe fundalul muzical al „Baladei” lui Ciprian Porumbescu. Cu un final previzibil: Premiul I!

În elegante costume populare, Constantin Costaş, cl. VIII (prof. Costaş N.) de la ŞM 13 Cernăuţi, cu „Rugăciunea unui dac”, şi Marius Colomiciuc, cl. XI, de la ŞM1 Ciudei, Storojineţ, cu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” au făcut publicul să freamăte cu patosul recitărilor lor. L-am întrebat pe Marius de la cine a împrumutat costumul. Numai cizmele sunt de împrumut, costumul e vechi, al său, moştenit. Cum să nu ai în casă, în familie un costum naţional românesc dacă eşti român? Tânăra care îi ascultă răspunsul deodată cu mine zâmbeşte aprobator: este Diana Meglei, profesoară de ucraineană. Profesoara de română a lui Marius este mama ei, iar directorul şcolii, bunicul, Radu Petraşescu. I-a adus din Ciudei, cu un microbuz, prof. Ilie Pascari. Pe ei şi pe Maria-Gabriela Burlă şi Mihaela Pădure, concurente la „categoria mică”. E o plăcere să-i vezi pe toţi, echipa din Ciudei, unul lângă celălalt în fotografia pe care le-o face Vasile Paladean, între Eminescu şi Tricolor, în luminile bradului veşnic tânăr!

Şi la această ediţie, foarte puţine din poeziile alese au făcut parte din bibliografia şcolară, ne-a spus Ilie Tudor Zegrea. Mai mult, ca să recitesc „Femeia? … măr de ceartă” recitată de Alexandra Vântu, cl. X (prof. Chilaru E.V.) de la ŞM Molniţa Herţa, şi ca să citesc „Ah, mierea buzei tale…”, preferată de Elena-Patricia Gudima, cl. XI (prof. Semeniuc A.I.), de la ŞM Voloca, Hliboca, amândouă apreciate de juriu, a trebuit să le caut în ediţia Dimitrie Vatamaniuc (Univers enciclopedic, Bucureşti, 1999). Aşadar, poezii grele, şi prin conţinut, şi prin lungime, nu uşor de interpretat – de pildă, Constantin Viţelaru, cl. VI (prof. Pantea V.) de la CIE Târnauca, Herţa, s-a încumetat să vină cu „Glossa” şi a obţinut o distincţie -, precum şi texte mai puţin sau aproape deloc cunoscute, cu recitatori şi profesori îndrumători care nu au urmat şi absolvit arta actoriei, dar, iarăşi cum spunea Ilie Tudor Zegrea, „cu Eminescu în suflet”. Un „teatru al poeziei eminesciene”? Cu siguranţă! Sau, cu 33 de poeme studiate, analizate, visate, recitate, interpretate, chiar dacă „Doină” de trei ori şi „Singurătate” de două ori, o carte întreagă Eminescu, asemenea frumosului volum cu care vin din copilărie, prefaţat de Mihail Sadoveanu şi ilustrat de Perahim. Chiar mai mult, maximum, ca să o citez din nou pe Lora Bostan: „Un Eminescu în care, încă o dată, ne-am regăsit cu problemele noastre. Un Eminescu viu!”

De când aţi ales poezia? De când o pregătiţi? Răspunsul a umplut şcolile din nordul Bucovinei în care se mai învaţă româneşte cu elevi şi profesorii lor citind, recitând, interpretând Eminescu. A umplut casele elevilor cu reluarea după ore, cu voce tare, a poeziilor, urmăriţi de fraţi, surori şi prieteni. De părinţii lor. A început Anul Nou 2020 şi l-a purtat cu glas înalt spre a o suta şaptezecea aniversare a naşterii Poetului, cu şcoli şi case răsunând Eminescu. Unde, în România, se mai întâmplă o asemenea minune?

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Un articol scris mai mult cu sufletul decât cu peniţa , despre nesecatul izvor al sentimentului eminescian ,tansmis de o generaţie tânără care doreşte şi ea să se apropie de jeniala operă eminesciană. Observăm o frumoasă expunere de către Doina Cernica , talentată jurnalistă, a celor întâmplate în incinta Gimnaziului “Alexandru cel Bun” din Cernăuţi ..Niciun moment n-a fost trecut cu vederea de Dumneaei.Asemenea materiale întâlneşti foarte rarr astăzi.Vă mulţumim pentru gestul frumos şi susţinere ,mari iubitori de carte şi de valori din Suceava: Doina Cernica şi Gabriel Carăbuş!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: