Nu #REZIST…  degeaba

Nihilismus populus [n.n. = oamenii nihilismului]

Îi vedem adesea pe la televizor: acelaşi hanorac cu glugă [engl. hoodie], aceiaşi pantalonaşi strâmţi musai cu glezna la vedere, aceiaşi sneakerşi (tot nişte tenişi, dar de fiţe), acelaşi rucsăcel cu „muniţie” protestatară şi, cel mai important, acelaşi vocabular cu aceleaşi „lătrături” împotriva a tot ce este naţional, ortodox, eclesiastic, familial, conservatorist, românesc. Efervescenţa, activismul şi violenţa anarhică a lor amintesc de activiştii şi agitatorii comunişti ante şi postbelici, mânaţi fiind de aceleaşi „idealuri” de bunăstare, antireligioase, dar acum pro-europene. Despre cei ca ei vorbea în 1929 unul dintre pionierii comunismului ilicit românesc, Panait Istrati (în Spovedania unui învins): „militantul acesta răspunde unei necesităţi sociale, asemeni cioclilor în timp de ciumă. […] Aceştia sunt de două feluri: moderaţi şi fanatici, însă deopotrivă nefaşti. Primii au compromis social-democraţia. Ceilalţi şi-au găsit cuibul în comunism.”

Cei mai mulţi sunt şcoliţi; nu la Moscova sau la Ştefan Gheorghiu ca pe vremuri, ci „momiţi” cu burse pe la şcolile neo-marxiste occidentale, li se spală creierul şi li se secătuiesc inimile de ultima lacrimă de dragoste pentru Neam, Familie şi Dumnezeu, inoculându-li-se logoreic concepţii fade despre Europa, LGBT, toleranţă şi permisivitate sub privirile nepăsătoare ale unui „dumnezeu” fortuit, probabil sau/şi indefinibil. Ei nu produc nimic (întocmai ca artiştii din Republica lui Platon), dar tolănesc terasele, preacinstesc cafenelele, netul şi fumurile de toate aromele şi senzaţiile psihedelice, sunt membri de ONG-uri obscure şi insignifiante, au apucături şi look-uri pidosnice şi invertite, şi „pupă mâna” zeului care îi finanţează, preaslăvindu-i originile iudeo-ungro-americane [n.n – G. Soros). Toţi se recunosc, se tolerează, se complac şi-şi împărtăşesc concepţiile hilare despre viaţă, distracţie şi libertinaj, agonizând în aceeaşi promiscuitate fără fond şi fără formă şi trăind sicut Deus non daretur [lat. = ca şi cum nu ar exista Dumnezeu].

Ei sunt calul troian oengist din societatea contemporană românească (cum au fost „farmazonii” paşoptişti), masa de manevră ce se erijează a fi „glasul străzii”, „vocea societăţii civile”, „opinia publică” (parc-am fi în B.D.-ul lui Mircea Drăgan) sau/şi „promotori ai secularismului”, pioni pe o tablă de şah a in-tereselor meschine. Finanţaţi extern, aşteaptă comanda bruxelliană de la Înţelepţii Sionului, şi mai „coc” o revoltă contra nu-ştiu-cui, protestează împotriva nu-ştiu-ce, o „mai pun” de un „Maidan” (în Ucraina) sau mai îmbracă „Vestele galbene” (în Franţa), iar când se rezolvă lucrurile „cum trebuie”, se retrag în hibernarea raţiunii care îi defineşte, până la noi ordine. „Copilul societăţii seculare este învăţat de timpuriu să clameze, să pretindă, să reproşeze, să înfrunte” (Dan Sandu, Eseuri pentru o Dogmatică evanghelică – Dimensiunea modernă a hristologiei).

Cine nu a auzit de sloganuri de genul „Vrem spitale, nu catedrale!” sau „Dumnezeu iubeşte spaţiile mici” sau de logo-ul #REZIST? Acestea sunt doar două „versete” din propovăduirea secularismului. În secularism-umanism (sau mai concret New Age), omul caută să se autoedifice fără a se îndumnezei (theosis) în Dumnezeu, căci şi-a pierdut rădăcinile lui transcendente; omul se închină lui şi, sinelui, idolatrizându-se individualist până la suicid moral şi spiritual: „Lumea secularizată nu te împiedică să crezi în Dumnezeu, dar te obligă să te comporţi ca un ateu” (Frank Shaeffer, Dancing alone) sau cum spunea filosoful român Nicolae Balca în 1938: „omul antic vorbea cu cosmosul, omul medieval vorbea cu Dumnezeu, iar omul modern vorbeşte cu el însuşi.”

Toţi aceşti „deschişi la minte” [engl. open-minded] şi „aeraţi în gândire” au o boală pe popi şi pe Biserică; pentru ei Dumnezeu are un loc precis şi… atât: cuiul de pe perete unde se agaţă o icoană cât mai kitsch-oasă, cui care de cele mai multe ori este ramplasat (în lipsa cuiului şi a peretelui) cu un norişor îndepărtat ce nu umbreşte viaţa lor însorită, căci până la urmă aceasta defineşte secularizarea: autonomia omului faţă de Dumnezeu.

Dar vă întreb şi eu (ca un „popă” mediocru, de mahala rurală): chiar credeţi că dacă n-ar mai fi biserici ar apărea zgârâie-nori? Dacă nu s-ar mai da bani Cultelor (mai ales B.O.R., că pe aia de acolo aveţi „boală”) s-ar înmulţi spitalele şi s-ar ”europeniza” standardele lor şi ale şcolilor? Dacă s-ar impozita proprietăţile Bisericii ar „înflori” autostrăzi şi căi ferate moderne pe plaiurile demioritizate? Dacă s-ar scoate Religia din şcoli ar deveni beizadelele voastre mai buni şi mai deştepţi, ca nişte micro-Einsteini? Sau dacă l-aţi scoate de tot pe Dumnezeu din lumea aceasta s-ar prăbuşi Raiul şi-l veţi putea voi înlocui cu un rai pământesc?

Tot ca voi au gândit şi romanii, şi macedonenii lui Alexandru, şi perşii, şi sovieticii, şi bunicii voştri leftişti (=comunişti): vom face „omul nou”, raiul pe pământ, fără constrângeri dogmatice, fără inechităţi sociale, fără opiu pentru popoare; toţi au crezut că vor stăpâni lumea şi stăpânirea lor va fi cel puţin hiliastă; şi totuşi, „nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va fi secera” (Galateni 6, 7). Toate imperiile, stăpânirile, dictaturile, evurile şi ideologiile, „toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aci încolo” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 9), dar Dumnezeu rămâne acelaşi în veacul veacului, iar Biserica Lui va rămâne în veac „şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Numele lui Hristos a deranjat pe cei mai dinainte de voi şi ca voi, şi continuă să deranjeze ca o piatră colţuroasă în pantoful omenirii ce păşeşte filautic spre automântuire, „spre pierzarea a toată făptura” (Facere 9, 15). Dacă tot vă este ruşine de dreaptă-credinţa strămoşilor şi bunicilor voştri, dacă tot vă deranjează Biserica şi năimiţii ei (unii din bani publici), dacă Dumnezeu şi ideea de îndumnezeire vă sufocă aspiraţiile şi vă deranjează confortul şi avântul spre zenitul fericirii, dacă toată viaţa voastră este o crâncenă apostazie şi o surdă luptă antieclezială şi anticlericală, atunci vă întreb (retoric şi puţin ironic, recunosc): de ce vă (mai) declaraţi la recensăminte ca fiind ortodocşi, dacă viaţa voastră atee depăşeşte păgânismul vremurilor antice şi superstiţiile băbeşti? De ce veniţi cu mofturi şi figuri de cocalari infatuaţi de cereţi botezuri, cununii şi înmormântări pompoase, cu laude şi lăutari? De ce străinilor care vin în „dulcea Bucovină” vă lăudaţi cu bisericile şi mănăstirile pictate, dar când le vizitaţi ca turişti vă iritaţi că vi se dau „acoperitoare” pentru goliciunea durligelor şi a capetelor sau că vi se cere să plătiţi un bilet de intrare mai ieftin decât o bere sau un bacşiş la ospătar (oriunde în lume turismul se plăteşte, doar închinarea şi slăvirea lui Dumnezeu nu)? Apropo, n-am văzut (nici n-am auzit de) vreo autostradă sau vreun spital fiind monumente UNESCO şi nici vreun ONG care a finanţat sau a făcut lobby pentru restaurarea sau/şi conservarea vreunui monument naţional (castelele şi conacele grofilor din Ardeal nu se pun)…

Totuşi, este loc destul pentru toţi sub soare. Noi nu judecăm nici păcatul şi nici pe păcătoşi, nu dispreţuim pocăinţa, dar nici nu acceptăm rătăcirea, deoarece noi ne mai amintim cuvintele: „Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!” (Pildele lui Solomon 8, 5), căci „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.” (Pildele lui Solomon 1, 7). Degeaba crâcniţi împotriva lui Dumnezeu şi a celor ce încearcă să slujească şi să se închine Lui, căci Dumnezeu „de cei batjocoritori râde, iar celor smeriţi le dă har” (Pildele lui Solomon 3, 34).

Noi suntem nu desăvârşiţi şi nici sfinţi, recunoaştem, dar… măcar încercăm… Voi?

Pr. GABRIEL CIOFU (Baia)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: