Şi câinii au suflet

De o bună bucată de vreme, cam de când spaţiul public s-a eliberat de interdicţii comunistoide, iar mass-media şi mai ales presa au devenit libere (şi nu prea), ne îngrozim de asaltul ticălos împotriva animalelor, fie ele de companie, câini şi pisici, fie de lucru şi hrană, precum cai, boi şi vaci, oi, capre sau porci. Şi asta chiar dacă Uniunea Europeană, organizaţiile mondiale de protecţie a animalelor au reuşit să impună şi în România reguli privind sacrificarea animalelor de casă şi a păsărilor de curte. De multe ori, însă, regulile cedează în faţa obiceiurilor moştenite din străbuni.

Nu de asta va fi vorba în cele ce urmează, ci de noi, beneficiarii convieţuirii cu animalele. Nu cred că este om să nu poată povesti ceasuri, zile întregi despre experienţa proprie apropo de prietenia cu o pisică, un căţel, un cal…, ori despre scene impresionante din cărţi şi filme, despre gingăşia şi inteligenţa, despre loialitatea şi recunoştinţa emoţionantă şi necondiţionată a acestora. Îţi oferă cu mărinimie dragostea lor împreună cu sentimente de siguranţă, confort psihic şi chiar sănătate. Ce ne-am face fără toate acestea?

Relaţia privilegiată cu aceste fiinţe vine din istorie, născându-se odată cu umanitatea. Sunt pline legendele tuturor popoarelor şi descoperirile arheologice de boi, tauri, vaci, elefanţi, ţapi, cerbi, reni, şerpi, broscuţe, păsări, pisici şi câini, tigri şi lei, papagali, păuni şi corbi, canari şi scatii, piţigoi, vulturi… încoronaţi şi zeificaţi, semn că s-au bucurat de prietenia, încrederea omului. S-au scris mii de cărţi, s-au făcut mii de filme, unele de neuitat cu Grivei, Patrocle, cu Lassie, Beethoven, cu Amilcar, cu Grumpy cel încruntat (@realgrumpycat)…

Pe de altă parte, trebuie să ne întrebăm: ce le oferim noi în schimb? Hrană specială, care este mult mai scumpă ca a noastră, deşi calitatea e adesea discutabilă, medici şi medicamente de uz veterinar de multe ori mai scumpe decât acelea pentru noi, condiţii în care întreţinerea unui animal de lucru sau de companie a devenit un adevărat lux. Unii şi-l permit, alţii nu.

Dar nu-i pot ierta pe neoamenii care conştient sau cel mai adesea inconştient le fac rău, le ameninţă viaţa, le bruschează, le lovesc, le chinuiesc. Mă revoltă proprietarii de cai, vaci şi boi înhămaţi la căruţă ori la plug care apelează la bici, nuiele, bâte atunci când bietele animale bolnave, nehrănite corespunzător, slabe, neîngrijite nu fac faţă sarcinilor grele. Conceptul de rele tratamente asupra animalelor arareori e descoperit şi pedepsit.

De la apariţia telefoanelor mobile, lucrurile s-au mai schimbat, în sensul că au apărut mai întâi pe reţelele de socializare, apoi la televizor filmuleţe tot mai multe cu nenorocirile bietelor fiinţe: câini împuşcaţi de te miri ce biped fără suflet, dar forţos nevoie mare când e în posesia(?) unei arme, câini spânzuraţi sau legaţi de bara maşinii, otrăviţi cu fel de fel de substanţe pentru rozătoare, câini şi pisici, arici, iepuri, vulpi şi chiar urşi călcaţi de maşini, omorâţi cu sălbăticie…

Nu pot să nu aduc în discuţie şi neglijenţa unora certaţi cu omenia şi cu educaţia, cu cei 7(?) ani de-acasă, care înfometează şi nu-şi îngrijesc propriile animale, care aruncă cu pietre în câini şi pisici, care asmut câinii împotriva pisicilor sau a maidanezilor, şi-aşa lihniţi de foame ori de sete, de ger şi ploi. Nu-i înţeleg nici pe vitejii, beţivanii, tinerii imberbi care îşi manifestă bărbăţia spărgând sticle de trotuar, sticle care adesea ajung în lăbuţele patrupedelor scoase la plimbare de stăpânii lor. Aţi asistat vreodată la operaţia de extragere a cioburilor şi a aşchiilor ca să înţelegeţi suferinţa bietelor animăluţe? Sau pe cei ce aruncă petarde asupra lor spre a-i speria ori răni… De aici zicerile „viaţă de câine!“ sau „Mondo cane“, un film care mi-a marcat copilăria.

Poate că prevederile Legii 205/2004 privind protecţia animalelor sunt prea blânde: pedepse mici, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Dar sunt convins că opinia publică şi educaţia în şcoală pot face mult mai mult fiindcă bietele fiinţe au şi ele suflet ca şi noi, şi ele suferă, întotdeauna solidare cu stăpânii lor. Doamne ajută!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: